ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5840/2009
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5840/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra
contestației în anulare de față:
Analizând actele și lucrările
dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Înaltei Curți de Casație
și Justiție
la data de 17 aprilie 2006, T.M. a formulat
contestație în anulare
împotriva deciziei nr. 8437 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte
de Casație și
Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
În motivarea cererii, întemeiată
pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a arătat
că, prin sentința civilă nr. 101 din 31 ianuarie
2001, Tribunalul
București, secția a
IV
a civilă, a admis excepția
lipsei calității
procesuale a
reclamantei T.M. și a respins acțiunea în revendicare introdusă de aceasta în
contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București.
Prin decizia nr. 549 din 30
martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
IV
a
civilă, după încă un ciclu procesual, a respins ca neîntemeiată acțiunea în
revendicare.
Contestatoarea
a mai arătat că dezlegarea dată pricinii în
recurs de instanța supremă este
rezultatul unei erori materiale.
Astfel, prin decizia atacată pe
calea contestației în anulare s-a concluzionat că autorul contestatoarei nu a
făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din str. L. nr. 217 bis
și str. L. nr. 219 și că obiectivul
pentru
care s-a dispus exproprierea terenului a fost îndeplinit.
Susține contestatoarea că a
existat o eroare materială, deoarece, în realitate, nu s-a realizat obiectivul
de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea, terenul ce face
obiectul litigiului nu face parte din domeniul public al
Municipiului București, iar faptul că în actul de
expropriere nu
figurează autorul să nu demonstrează că acesta nu a fost
proprietarul terenului.
La termenul din 2 noiembrie
2006, față de împrejurarea
că nici una din
părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici
nu au solicitat
judecarea cauzei în lipsă, Înalta Curte de
Casație
și Justiție a dispus suspendarea judecății contestației în
anulare, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1)
pct. 2 C. proc. civ.
Cauza a fost repusă pe rol, din
oficiu, la data de 25
februarie 2009, în
vederea discutării perimării.
Cererea este perimată, pentru următoarele
considerente:
Așa cum s-a arătat, la data de 2
noiembrie 2006, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, conform
dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
La data de 25 februarie 2009,
cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării.
Față de această situație, Înalta
Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere
de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă
cerere de reformare sau de revocare se
perima
de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în
nelucrare din
vina părții timp de un an.
Termenul de perimare începe să
curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de
întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute
de art. 249 și art. 250 C. proc. civ.
In cauza de față, judecata
contestației în anulare a fost suspendată la data de 22 noiembrie 2007, iar
contestatoarea nu a dovedit nici o împrejurare de natură a duce la concluzia
că lăsarea în nelucrare a cauzei nu îi este
imputabilă.
Deoarece
procesul a rămas în nelucrare mai mult de un
an din vina contestatoarea care
nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cererii după ce
s-a dispus
suspendarea
și observând și faptul că nu a operat nici unul
dintre motivele de întrerupere a
perimării, Înalta Curte va
constata
perimată cererea.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată
perimată contestația în anulare formulată de
contestatoarea T.M. împotriva
deciziei nr. 8437 din
25
octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi, 21 mai 2009.