ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5840/2009

Asupra contestației în anulare de față: Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 aprilie 2006, T.M. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 8437 din 25 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 101 din 31 ianuarie 2001, Tribunalul București, secția a IV a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale a reclamantei T.M. și a respins acțiunea în revendicare introdusă de aceasta în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului București.

Prin decizia nr. 549 din 30 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, după încă un ciclu procesual, a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare. Contestatoarea a mai arătat că dezlegarea dată pricinii în recurs de instanța supremă este rezultatul unei erori materiale. Astfel, prin decizia atacată pe calea contestației în anulare s-a concluzionat că autorul contestatoarei nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din str. L. nr. 217 bis și str. L. nr. 219 și că obiectivul pentru care s-a dispus exproprierea terenului a fost îndeplinit.

Susține contestatoarea că a existat o eroare materială, deoarece, în realitate, nu s-a realizat obiectivul de utilitate publică pentru care s-a dispus exproprierea, terenul ce face obiectul litigiului nu face parte din domeniul public al Municipiului București, iar faptul că în actul de expropriere nu figurează autorul să nu demonstrează că acesta nu a fost proprietarul terenului. La termenul din 2 noiembrie 2006, față de împrejurarea că nici una din părți nu s-a prezentat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecății contestației în anulare, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 25 februarie 2009, în vederea discutării perimării. Cererea este perimată, pentru următoarele considerente: Așa cum s-a arătat, la data de 2 noiembrie 2006, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La data de 25 februarie 2009, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea perimării. Față de această situație, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și art. 250 C. proc. civ. In cauza de față, judecata contestației în anulare a fost suspendată la data de 22 noiembrie 2007, iar contestatoarea nu a dovedit nici o împrejurare de natură a duce la concluzia că lăsarea în nelucrare a cauzei nu îi este imputabilă. Deoarece procesul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina contestatoarea care nu a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cererii după ce s-a dispus suspendarea și observând și faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimată cererea.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea T.M. împotriva deciziei nr. 8437 din 25 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 mai 2009.