ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 329 din 27 iunie 2007 Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul V.I., în baza art. 174-175 lit. i) C. pen. la 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 6 ani, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. A menținut măsura arestării preventive față de inculpat și a dedus prevenția de la 18 septembrie 2006 la zi. Inculpatul a fost obligat la 619.30 lei către partea civilă Serviciul de Ambulanță a jud. Vaslui, la 1683,06 lei către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Treime” Iași, la 6000 lei cu titlu de daune materiale și 4000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă A.P., precum și la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către această din urmă parte civilă.

A fost confiscată de la inculpat o bâtă tip bass-ball. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 6 decembrie 2005 inculpatul V.I. s-a întâlnit cu alți tineri în localitatea natală, și sub pretextul că numitul I.S. are de luat o șapcă de la un tânăr din com. Văleni, toți, în grup de aprox. 10 persoane, cei mai mulți înarmați cu bâte tip bass-ball sau bețe, între care și inculpatul, s-au deplasat cu două autoturisme spre localitatea menționată. În com. Văleni grupul de tineri a intrat în discoteca aparținând numitului B.M. Aici numitul I.S. a mers direct la martorul A.P., poreclit „O.”, cerându-i șapca pe care o avea pe cap și de aici a pornit scandalul.

În barul aflat în încăperea alăturată discotecii se afla victima A.V., consumând bere la o masă împreună cu D.D. Din momentul dialogului dintre A.P. și I.S., altercația s-a generalizat în discotecă, transformându-se în bătaie între grupul celor veniți din Munteni de Sus și tinerii din Văleni aflați în local. Inculpatul V.I., având în mână bâta de basse-ball, s-a deplasat în barul unde se afla victima și după ce el însuși a fost lovit de un tânăr din Văleni rămas neidentificat, ridicându-se de jos a văzut-o pe victima A.V., pe care nu o cunoștea, în timp ce încerca să se apere, interpunând între el și cei din sală masa la care consumaseră berea. În aceste împrejurări inculpatul a lovit cu bâta spre capul victimei, prima dată reușind să o nimerească iar a doua oară lovitura fiind aplicată în masă, determinând ruperea bâtei în două segmente.

Imediat inculpatul a părăsit barul împreună cu cei din grupul său, urcând în cele două autoturisme și ajungând în comuna Munteni de Sus, unde au continuat să consume băuturi alcoolice. Instanța a mai reținut că, după plecarea agresorilor, victima a ieșit afară plină de sânge în zona capului, s-a oprit la circa 100 m distanță, spunându-le nepoților săi A.E. și A.P. că a fost lovită în cap și la scurtă vreme, după sosirea organului de poliție, a intrat în comă, fiind transportată cu ambulanța, inițial la Spitalul de Urgență Vaslui și apoi la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Treime” Iași, unde a decedat la 12 decembrie 2005. Din Raportul de constatare medico-legală (autopsie) rezultă că moartea numitului A.V.

a fost violentă, datorată comei cerebrale traumatice consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură disjuncție fronto-parietală, hematom subdural, contuzie cerebrală și pontină. Relativ la conduita procesuală a inculpatului, instanța a reținut că acesta, până la data de 18 septembrie 2006, prin declarațiile succesive date în fața procurorului și în prezența apărătorilor a recunoscut că a lovit victima cu bâta de bass-ball, prima dată în cap și a doua oară în masa cu care acesta se apăra, ulterior, ca și unii dintre martori, a revenit asupra celor afirmate, negând săvârșirea faptei. Au fost înlăturate aceste noi declarații, apreciindu-se că cele anterioare servesc aflării adevărului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul V.I. care a criticat-o succesiv, pentru greșita condamnare, nefiind el autorul loviturii care a cauzat moartea, pentru greșita încadrare juridică, fapta întrunind condițiile infracțiunii prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., moartea fiind cauzată într-o încăierare fără a se cunoaște care dintre participanți a săvârșit fapta și, în subsidiar, reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 16 din 19 februarie 2009 Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpat, desființând hotărârea atacată în latura penală și, rejudecând, a redus pedeapsa de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174-175 lit. i) C. pen., aplicând pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe durata prev. de art. 71 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Instanța de control judiciar, în scopul stabilirii adevărului și verificării apărărilor inculpatului, a procedat la reaudierea unor martori principali ai cauzei și din analiza probelor a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului V.I. în săvârșirea faptei de omor. Apărarea formulată de inculpat, în sensul că nu el a aplicat lovitura ci numitul I.I. însă la stăruința acestuia și cu promisiunea că-l va ajuta să plece în Italia a acceptat să ia asupra sa fapta, promisiune care ulterior nu a fost ținută și din acest motiv a revenit asupra recunoașterii, a fost înlăturată de instanță, în considerarea atât a declarațiilor unor martori care îl indică drept autor, menținute pe tot parcursul procesului, inclusiv în apel, cât și a declarațiilor altora, date în cursul urmăririi penale (retractate în faza judecății) și care se coroborează cu celelalte probe.

A fost apreciată ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., text de lege, arată instanța, aplicabil în ipoteza în care în încăierare nu se poate stabili care dintre participanți a săvârșit fapta ori, în cauză, autorul este determinat în persoana inculpatului. În schimb, s-a considerat că față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și vârsta tânără a inculpatului se impune reducerea pedepsei la limita minimă specială prevăzută de lege. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susținut prin motivele scrise și oral prin apărător în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc.

pen., respectiv solicitând în principal schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., cu motivarea din apel, și, în subsidiar, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. Situația de fapt a fost corect reținută, pe baza probelor administrate nemijlocit de instanțe, în prezența și cu respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului. Aprecierea fiecărei probe a fost făcută în acord cu prevederile art. 63 C. pen., în urma examinării tuturor probelor administrate. Apărarea principală a inculpatului, formulată pe parcursul urmăririi penale și menținută în fața instanțelor, în sensul că nu este autorul loviturii care a cauzat moartea numitului A.V., a fost atent examinată și, printr-o motivare judicioasă îndeosebi a instanței de apel, a fost corect înlăturată.

Prin declarațiile din 7 decembrie 2005, scrisă personal, din 8 decembrie 2005 și procesele verbale de confruntare din 9 decembrie 2005, toate la organul de poliție când s-a început urmărirea penală pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 C. pen. și când încă nu survenise decesul victimei, inculpatul V.I. a recunoscut că, prins în bătaia generală, a aplicat o lovitură în capul victimei și o alta în masă, întrucât aceasta vroia să arunce masa spre el. Asemenea, în prezența propriului apărător ales, prin declarațiile din 7 iulie 2006 și 18 septembrie 2006 același inculpat a recunoscut și detaliat modalitatea faptică și împrejurările în care a aplicat loviturile.

După această ultimă dată, 18 septembrie 2006, când a fost luată măsura arestării preventive împotriva sa, inculpatul și-a modificat conduita procesuală, invocând, așa cum s-a arătat, „aranjamentul” cu I.I. pentru a lua fapta asupra sa. Această apărare, așa cum au reținut instanțele în precedent, nu este dovedită, iar modificarea conduitei procesuale nu este plauzibil motivată. Declarațiile inițiale ale inculpatului se coroborează cu declarații ale martorilor prezenți la locul faptei din ambele grupuri de tineri, cum sunt S.V., S.A., N.A.I., A.P., menținute pe tot parcursul procesului penal, precum și cu declarațiile altora, din cursul urmăririi penale, parțial retractate în instanță, T.I., I.S., A.L.M., care însă confirmă că inculpatul a avut asupra sa în altercație bâta de bass-ball.

Curtea reține că materialul probator, constituit în mare parte din declarații, dintre care unele vădit subiective iar altele, succesive, în contrazicere, explicabile și prin trecerea timpului, a fost atent și temeinic analizat de instanțe iar concluzia acestora cu privire la săvârșirea faptei de către inculpat este bazată pe probe. Sub acest aspect, susținerile inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei, sunt neîntemeiate. Inculpatul V.I. este identificat ca autor al actelor de violență care au cauzat moartea numitului A.V., nefiind astfel realizate condițiile art. 322 alin. (3) C. pen. În sfârșit, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată, în considerarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

și în orice caz și nu în ultimul rând ținând seama de gravitatea urmării faptei, constând în pierderea unei vieți omenești. Față de împrejurările comiterii actelor de violență, între care se impune cu evidență lipsa oricărei justificări, nu pot fi reținute în cauză circumstanțe atenuante care ar permite coborârea pedepsei sub minimul legal special, la care a fost aplicată de instanța de apel. Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate, a existenței vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului V.I. urmează să fie respins ca nefondat. Din pedeapsa aplicată se va deduce durata arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2006 la 5 mai 2009, cu obligarea sus-numitului, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 16 din 19 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 septembrie 2006 la 5 mai 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.