ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1648/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 329 din 27 iunie 2007 Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe

inculpatul V.I., în baza art. 174-175 lit. i) C. pen. la 18 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de

6 ani, cu aplicarea art. 71 C. pen. și art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A menținut măsura arestării preventive

față de inculpat și a dedus prevenția de la 18 septembrie 2006 la zi.

Inculpatul a fost obligat la 619.30 lei

către partea civilă Serviciul de Ambulanță a jud. Vaslui, la 1683,06 lei către

partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Treime” Iași, la 6000 lei cu

titlu de daune materiale și 4000 lei cu titlu de daune morale către partea

civilă A.P., precum și la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

această din urmă parte civilă.

A fost confiscată de la inculpat o bâtă

tip bass-ball. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Instanța a reținut, în fapt, că în seara

de 6 decembrie 2005 inculpatul V.I. s-a întâlnit cu alți tineri în localitatea

natală, și sub pretextul că numitul I.S. are de luat o șapcă de la un tânăr din

com. Văleni, toți, în grup de aprox. 10 persoane, cei mai mulți înarmați cu

bâte tip bass-ball sau bețe, între care și inculpatul, s-au deplasat cu două

autoturisme spre localitatea menționată.

În com. Văleni grupul de tineri a intrat

în discoteca aparținând numitului B.M.

Aici numitul I.S. a mers direct la

martorul A.P., poreclit „O.”, cerându-i șapca pe care o avea pe cap și de aici

a pornit scandalul.

În barul aflat în încăperea alăturată

discotecii se afla victima A.V., consumând bere la o masă împreună cu D.D.

Din momentul dialogului dintre A.P. și I.S.,

altercația s-a generalizat în discotecă, transformându-se în bătaie între

grupul celor veniți din Munteni de Sus și tinerii din Văleni aflați în local.

Inculpatul V.I., având în mână bâta de

basse-ball, s-a deplasat în barul unde se afla victima și după ce el însuși a

fost lovit de un tânăr din Văleni rămas neidentificat, ridicându-se de jos a

văzut-o pe victima A.V., pe care nu o cunoștea, în timp ce încerca să se apere,

interpunând între el și cei din sală masa la care consumaseră berea.

În aceste împrejurări inculpatul a lovit

cu bâta spre capul victimei, prima dată reușind să o nimerească iar a doua oară

lovitura fiind aplicată în masă, determinând ruperea bâtei în două segmente.

Imediat inculpatul a părăsit barul

împreună cu cei din grupul său, urcând în cele două autoturisme și ajungând în

comuna Munteni de Sus, unde au continuat să consume băuturi alcoolice.

Instanța a mai reținut că, după plecarea

agresorilor, victima a ieșit afară plină de sânge în zona capului, s-a oprit la

circa 100 m distanță, spunându-le nepoților săi A.E. și A.P. că a fost lovită

în cap și la scurtă vreme, după sosirea organului de poliție, a intrat în comă,

fiind transportată cu ambulanța, inițial la Spitalul de Urgență Vaslui și apoi

la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Treime” Iași, unde a decedat la 12 decembrie

2005.

Din Raportul de constatare medico-legală

(autopsie) rezultă că moartea numitului A.V. a fost violentă, datorată comei

cerebrale traumatice consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu fractură

disjuncție fronto-parietală, hematom subdural, contuzie cerebrală și pontină.

Relativ la conduita procesuală a

inculpatului, instanța a reținut că acesta, până la data de 18 septembrie 2006,

prin declarațiile succesive date în fața procurorului și în prezența

apărătorilor a recunoscut că a lovit victima cu bâta de bass-ball, prima dată

în cap și a doua oară în masa cu care acesta se apăra, ulterior, ca și unii

dintre martori, a revenit asupra celor afirmate, negând săvârșirea faptei.

Au fost înlăturate aceste noi declarații,

apreciindu-se că cele anterioare servesc aflării adevărului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel inculpatul V.I. care a criticat-o succesiv, pentru greșita condamnare,

nefiind el autorul loviturii care a cauzat moartea, pentru greșita încadrare

juridică, fapta întrunind condițiile infracțiunii prev. de art. 322 alin. (3) C.

pen., moartea fiind cauzată într-o încăierare fără a se cunoaște care dintre

participanți a săvârșit fapta și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 16 din 19

februarie 2009 Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de inculpat,

desființând hotărârea atacată în latura penală și, rejudecând, a redus pedeapsa

de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 174-175

lit. i) C. pen., aplicând pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata prev. de

art. 71 C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Instanța de control judiciar, în scopul

stabilirii adevărului și verificării apărărilor inculpatului, a procedat la

reaudierea unor martori principali ai cauzei și din analiza probelor a ajuns la

concluzia vinovăției inculpatului V.I. în săvârșirea faptei de omor.

Apărarea formulată de inculpat, în sensul

că nu el a aplicat lovitura ci numitul I.I. însă la stăruința acestuia și cu

promisiunea că-l va ajuta să plece în Italia a acceptat să ia asupra sa fapta,

promisiune care ulterior nu a fost ținută și din acest motiv a revenit asupra

recunoașterii, a fost înlăturată de instanță, în considerarea atât a

declarațiilor unor martori care îl indică drept autor, menținute pe tot

parcursul procesului, inclusiv în apel, cât și a declarațiilor altora, date în

cursul urmăririi penale (retractate în faza judecății) și care se coroborează

cu celelalte probe.

A fost apreciată ca neîntemeiată cererea

de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (3) C.

pen., text de lege, arată instanța, aplicabil în ipoteza în care în încăierare

nu se poate stabili care dintre participanți a săvârșit fapta ori, în cauză,

autorul este determinat în persoana inculpatului.

În schimb, s-a considerat că față de

împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și vârsta tânără a inculpatului se

impune reducerea pedepsei la limita minimă specială prevăzută de lege.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, susținut prin motivele scrise și oral prin

apărător în considerarea cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 și 17 C. proc. pen., respectiv solicitând în principal schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., cu

motivarea din apel, și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea atacată pe baza

actelor și lucrărilor din dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Situația de fapt a fost corect reținută,

pe baza probelor administrate nemijlocit de instanțe, în prezența și cu

respectarea drepturilor procesuale ale inculpatului.

Aprecierea fiecărei probe a fost făcută

în acord cu prevederile art. 63 C. pen., în urma examinării tuturor probelor

administrate.

Apărarea principală a inculpatului,

formulată pe parcursul urmăririi penale și menținută în fața instanțelor, în

sensul că nu este autorul loviturii care a cauzat moartea numitului A.V., a

fost atent examinată și, printr-o motivare judicioasă îndeosebi a instanței de

apel, a fost corect înlăturată.

Prin declarațiile din 7 decembrie 2005, scrisă

personal, din 8 decembrie 2005 și procesele verbale de confruntare din 9

decembrie 2005, toate la organul de poliție când s-a început urmărirea penală

pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice, prev. de art. 321 C. pen. și când încă nu survenise decesul victimei,

inculpatul V.I. a recunoscut că, prins în bătaia generală, a aplicat o lovitură

în capul victimei și o alta în masă, întrucât aceasta vroia să arunce masa spre

el.

Asemenea, în prezența propriului apărător

ales, prin declarațiile din 7 iulie 2006 și 18 septembrie 2006 același inculpat

a recunoscut și detaliat modalitatea faptică și împrejurările în care a aplicat

loviturile.

După această ultimă dată, 18 septembrie

2006, când a fost luată măsura arestării preventive împotriva sa, inculpatul

și-a modificat conduita procesuală, invocând, așa cum s-a arătat, „aranjamentul”

cu I.I. pentru a lua fapta asupra sa.

Această apărare, așa cum au reținut

instanțele în precedent, nu este dovedită, iar modificarea conduitei procesuale

nu este plauzibil motivată.

Declarațiile inițiale ale inculpatului se

coroborează cu declarații ale martorilor prezenți la locul faptei din ambele

grupuri de tineri, cum sunt S.V., S.A., N.A.I., A.P., menținute pe tot

parcursul procesului penal, precum și cu declarațiile altora, din cursul

urmăririi penale, parțial retractate în instanță, T.I., I.S., A.L.M., care însă

confirmă că inculpatul a avut asupra sa în altercație bâta de bass-ball.

Curtea reține că materialul probator,

constituit în mare parte din declarații, dintre care unele vădit subiective iar

altele, succesive, în contrazicere, explicabile și prin trecerea timpului, a

fost atent și temeinic analizat de instanțe iar concluzia acestora cu privire

la săvârșirea faptei de către inculpat este bazată pe probe.

Sub acest aspect, susținerile

inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei, sunt neîntemeiate.

Inculpatul V.I. este identificat ca autor

al actelor de violență care au cauzat moartea numitului A.V., nefiind astfel

realizate condițiile art. 322 alin. (3) C. pen.

În sfârșit, Curtea apreciază că pedeapsa

aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată, în considerarea

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și în orice caz și nu în

ultimul rând ținând seama de gravitatea urmării faptei, constând în pierderea

unei vieți omenești.

Față de împrejurările comiterii actelor

de violență, între care se impune cu evidență lipsa oricărei justificări, nu

pot fi reținute în cauză circumstanțe atenuante care ar permite coborârea

pedepsei sub minimul legal special, la care a fost aplicată de instanța de

apel.

Neconstatând nici din examinarea din

oficiu a hotărârii atacate, a existenței vreunuia dintre celelalte cazuri de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul

inculpatului V.I. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată se va deduce durata

arestării preventive a inculpatului de la 18 septembrie 2006 la 5 mai 2009, cu

obligarea sus-numitului, în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 16 din 19 februarie 2009 a Curții

de Apel Iași, secția penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 septembrie

2006 la 5 mai 2009.

Obligă

recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 5 mai 2009.