ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3361/2010

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul

Vaslui, prin Sentința penală nr. 393 din 17 noiembrie 2009, l-a condamnat pe

inculpatul P.E. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174 lit. i) C. pen. S-au aplicat inculpatului prevederile

art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A menținut starea de arest a inculpatului și

a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive, de la 17 martie

2009.

S-a luat act că partea vătămată S.F.L. nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a fost obligat la despăgubiri

civile către Spitalul Municipal de Urgență E.B. Bârlad, în sumă de 1.874,411

RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut următoarele:

Inculpatul P.E., zis „B.", are vârsta de

22 ani și locuiește în orașul M., județul Vaslui. Împreună cu alți tineri din

M. obișnuia să frecventeze discoteca pe care martorul C.R. o organizează la

sfârșit de săptămână în localitatea U., comuna D., județul Vaslui. C.R.,

patronul discotecii, îl cunoștea pe inculpat și îl aprecia ca fiind unul dintre

clienții fideli ai localului.

În seara zilei de 21 februarie 2009, fiind

sâmbătă, inculpatul P.E. a mers la discoteca organizată de C.R. la U., însoțit

de alți tineri de etnie romă din orașul M. Acest grup de tineri s-a așezat în

zona barului, unde au servit băuturi alcoolice.

Pe la miezul nopții, la aceeași discotecă, a

venit și partea vătămată S.F.L. împreună cu mai mulți tineri din Bârlad sau din

comuna B. Printre aceștia era și B.I. din satul M.A., comuna B., județul Vaslui

și care era cunoscut de patronul discotecii ca fiind o persoană recalcitrantă

și care provocase scandal în discotecă în mai multe rânduri.

Sesizând prezența lui B.I. în local, martorul

C.R. a solicitat personalului de pază să-l scoată din discotecă. B.I. a refuzat

și în favoarea lui au intervenit alți tineri din Bârlad și comuna B., printre

care și partea vătămată S.F.L. Acesta din urmă l-a însoțit pe B.I. la biroul

patronului localului, situat undeva la etaj, și au insistat la acesta să-i

permită lui B.I. să rămână la discotecă. Patronul a rămas ferm pe poziție și

i-a cerut lui B.I. să părăsească localul.

Grupul de tineri ce-l însoțeau pe B.I. s-au

hotărât să plece și s-au apropiat de ieșirea din local. Au convenit, totuși, să

mai bea câte o bere și partea vătămată s-a îndreptat către bar pentru a cumpăra

bere.

Patronul discotecii, C.R., s-a implicat

personal în îndepărtarea lui B.I. din discotecă. Pentru aceasta, s-a deplasat

către locul unde era grupul de tineri din care făcea parte și B.I. Grupul de

tineri de etnie romă, care se afla în apropierea barului și consuma vin, a

observat situația conflictuală care se crease între patronul discotecii și

grupul de tineri arătat mai sus. Fiind clienți fideli ai discotecii, au

considerat oportun să intervină în conflict, în favoarea patronului discotecii.

Grupul de romi, printre care și inculpatul

P.E., s-a deplasat spre grupul de tineri din Bârlad și comuna B. T.S., tânăr ce

făcea parte din grupul de romi, l-a lovit primul cu pumnul în față pe B.I.,

după care, tinerii din cele două grupuri au început să se lovească reciproc,

folosind pumni sau sticle de bere.

Partea vătămată a sesizat declanșarea

conflictului și s-a întors de la bar fără să mai cumpere bere. A încercat să

intervină în favoarea lui B.I. și s-a interpus între acesta și agresori. A

recepționat mai multe lovituri cu sticle și pumni și a căzut. A fost ajutat de

B.I. să se ridice și au alergat către ieșire. În acel moment, partea vătămată a

fost lovită de către inculpatul P.E. cu un cuțit în zona posterioară a

toracelui.

Ajunși afară, partea vătămată acuza dureri în

zona spatelui și se plângea că nu mai poate să respire. Au urcat în mașini și

au plecat la Spitalul din Bârlad, unde partea vătămată a fost internată în

Secția de chirurgie generală, ATI, cu diagnosticul „hemopneumotorax drept prin

plăgi înjunghiate toracice" și s-a intervenit operator.

După externarea vătămatului din spital,

pentru acesta s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. x/2009 al

Cabinetului medico-legal Bârlad, care a concluzionat că S.F.L. a prezentat două

plăgi tăiate fața posterioară a toracelui, penetrante în cavitatea toracică, cu

hemopneumotorax drept (pneumotorax parțial), operate.

Leziunile au putut fi produse cu un obiect

înțepător-tăietor la data de 21 februarie 2009 și au necesitat aproximativ 11 -

12 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora.

Leziunile au pus în pericol viața părții

vătămate, în sensul că în lipsa îngrijirilor medicale de specialitate și în

timp util, puteau duce la deces.

În urma traumatismului suferit partea

vătămată nu a rămas cu incapacitate de muncă, invaliditate, pierderea vreunui

simț sau organ sau încetarea funcționării acestuia sau sluțirea.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea

infracțiunii și a susținut că în momentul izbucnirii conflictului se afla la

bar, unde a rămas până la încetarea scandalului.

Instanța, analizând declarațiile martorilor

G.I., S.M., B.I., G.V., care au relatat modul în care s-a desfășurat

conflictul, l-au descris pe autorul agresiunii și l-au identificat fără dubiu

ca fiind inculpatul, a reținut vinovăția inculpatului.

Având în vedere că inculpatul a aplicat două

lovituri de cuțit în zona toracelui cauzând plăgi tăiate, penetrante în

cavitatea toracică cu hemopneumotorax drept, care au pus în primejdie viața

părții vătămate, instanța a încadrat fapta în tentativă la omor, infracțiune

prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică.

A cerut desființarea sentinței și restituirea

cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare deoarece urmărirea

penală s-a făcut cu încălcarea dreptului la apărare.

A mai susținut că a fost condamnat pe nedrept

pentru o faptă pe care nu a săvârșit-o și mai mult, instanța a reținut greșit

că a încercat să influențeze martorii.

În subsidiar, având în vedere că este

căsătorit, este tatăl unei minore, nu este recidivist și a avut o comportare

corectă în cauză, a solicitat redozarea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 57 din 13 aprilie

2010, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins

apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, care a criticat-o, ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece atât

prima instanță, cât și instanța de apel au dat o încadrare juridică greșită

faptei săvârșite și au individualizat greșit pedeapsa.

A solicitat casarea hotărârilor și, în

rejudecare, să fie schimbată încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă

la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin.

(2) C. proc. pen., caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C.

proc. pen. și, în rejudecare, să i se recunoască circumstanțele atenuante

judiciare prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și reducerea pedepsei la

minimul special, caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Din ansamblul actelor și lucrărilor aflate la

dosarul cauzei rezultă că instanțele au reținut o situație de fapt conformă

probelor administrate, au dat încadrarea juridică legală faptei comisă de

inculpat, iar pedeapsa a fost stabilită ținându-se seama de criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen.

Prin probele administrate nemijlocit în apel,

la cererea inculpatului, acesta nu a reușit să probeze lipsa de temeinicie a

probelor administrate în primă instanță, pe baza cărora s-a reținut vinovăția.

De altfel, prin motivele de recurs scrise,

inculpatul nu a mai susținut că o altă persoană a lovit partea vătămată B.A.R.,

mai mult a arătat că s-a împăcat cu partea vătămată,

Critica privind greșita încadrare juridică

dată faptei nu poate fi primită. Astfel, chiar dacă numărul de zile de

îngrijire medicală stabilit prin raportul de constatare medico-legală este de

11 - 12, ceea ce interesează este obiectul cu care au fost produse rănile, zona

în care s-a lovit și urmarea produsă sau care se putea produce.

Lovind partea vătămată cu cuțitul în zona

toracelui, două lovituri penetrând cutia toracică și producând pneumotorax,

inculpatul chiar dacă nu a urmărit suprimarea vieții, a acceptat posibilitatea

ca acest rezultat să se producă.

Diagnosticul pus - hemopneumotorax și

intervenția medicală promptă au împiedicat un rezultat mai grav. Or, atâta timp

cât viața victimei a fost pusă în primejdie prin lovirea cu un obiect tăietor,

apt să producă moartea, într-o regiune anatomică în care se află organele

vitale, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, nu a urmărit uciderea

victimei, dar a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat.

La individualizarea pedepsei au fost avute în

vedere condițiile în care inculpatul a săvârșit fapta, circumstanțele personale

ale inculpatului, care deși nu are antecedente penale, nu a reparat prejudiciul

și a avut o atitudine procesuală nesinceră, refuzând, în ciuda probelor

evidente de vinovăție, să recunoască săvârșirea faptei.

Așa fiind, Înalta Curte constată că

hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, iar recursul este

nefondat și urmează a fi respins, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C.

proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul

preventiv executat până la data deciziei.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul P.E. împotriva Deciziei penale nr. 57 din 13 aprilie 2010 a Curții

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

timpul reținerii și arestării preventive, de la 17 martie 2009 la 28 septembrie

2010.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de

300 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 28

septembrie 2010.

Procesat

de GGC - AZ