ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 174/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 174/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1.387 din 12 octombrie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția l penală, a fost respinsă cererea de schimbare a

încadrării juridice în art. 4 din Legea nr. 143/2000, solicitată de inculpat.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.A.C.,

la pedeapsa de 11 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 7 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 24

iulie 2006 la 08 februarie 2007.

A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara

luată față de inculpat, prin decizia penală nr. 216 din 8 februarie 2007 a

Curții de Apel București, până la rămânerea definitivă a sentinței.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în

fapt, următoarea situație:

În perioada 2003 - 2004 inculpatul R.A.A.C. a făcut parte dintr-o

grupare de mai mulți narcotraficanți și consumatori ce acționau în Sibiu și

Mediaș, precum și pe raza Municipiului București.

Amploarea activității infracționale a inculpaților S.D.C., B.K., C.M.,

M.D., K.T.N., R.F., L.A., L.S. și R.A.A.C. a determinat sesizarea din oficiu a

structurilor antidrog și infiltrarea de agenți sub acoperire și colaboratori în

rețeaua traficanților menționați.

Cu excepția inculpatului R.A.A.C., ceilalți făptuitori au fost

condamnați la pedepse cu închisoarea pentru trafic de droguri de mare risc și deținere

de astfel de substanțe în vederea consumului, prin sentința penală nr. 1.485

din 21 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5.875/2004 al Tribunalului

București, din care s-a disjuns prezenta cauză, deoarece inculpatul R.A.A.C. se

sustrăgea judecații, fiind fugit în Spania, unde încerca să evite punerea în

executare a mandatului de arestare în lipsă emis de autoritățile judiciare

române.

În cadrul rețelei sus-amintite, inculpatul R.A.A.C. deținea un rol

important, catalogat fiind de investigatorul sub acoperire T.R. drept „dealer

de prima mână”.

Acesta a întocmit și un proces - verbal, în data de 24 februarie 2004,

în care relata că, pe cale informativă, i-a fost adus la cunoștință faptul că

i-a fost furată inculpatului R.A.A.C., de către alți traficanți-consumatori,

cantitatea de 2500 pastile ecstasy.

Aprecierile investigatorului sub acoperire cu privire la faptul că

inculpatul R.A.A.C. este un dealer de anvergură, în sensul propriu al

termenului, au fost apreciate de instanță drept întemeiate, prin prisma

materialului probator administrat în cauză.

S-a reținut că ceilalți coinculpați, audiați și în prezenta cauză, erau

tineri (unii cu studii superioare) aflați în relații de prietenie și care

ieșeau în multe cluburi de noapte împreună, ocazie cu care consumau droguri

sintetice, cum ar fi ecstasy sau fumau cannabis.

Aceștia erau traficanți de conjunctură, practic oferindu-și unul

altuia, cu diferite ocazii, cantități relativ mici de droguri sintetice sau

împrumutându-se unul pe celalalt cu astfel de stupefiante, de cele mai multe

ori fiind consumate împreună.

În acest sens, a fost apreciată ca fiind relevantă, declarația martorei

K.T. care precizează că a fost la petreceri, cu ceilalți coinculpați, unde

existau droguri pe masă. În același sens sunt și declarațiile martorului L.A. care

a precizat că se consumau droguri la petreceri. Toți ceilalți martori

(coinculpați și condamnați în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză) au

precizat, pe parcursul declarațiilor luate în diferite stadii procesuale, că

sunt consumatori de droguri și fumau cannabis sau luau droguri sintetice, la

diferite petreceri.

În raport cu aceștia, făptuitorii R.A.A.C., M.D. și C.M. făceau opinie

discordantă, fiind de fapt posesorii unor cantități mari de droguri pe care le

remiteau, contra cost sau cu titlu gratuit celorlalți membri ai grupării sau

altor consumatori, audiați ca martori în prezenta cauză.

Martora C.L.V. a arătat, în faza de urmărire penală, că, în cursul

anului 2003, inculpatul R.A.A.C.

aducea în

București cantități de ordinul sutelor de grame de cannabis, pe

care

uneori le schimba cu pastile de ecstasy, ce erau revândute de inculpat în

cluburile din București și Predeal, la un preț superior,

respectiv de 450.000 sau 500.000 lei (ROL).

Instanța de fond a apreciat că, dintr-o astfel de tranzacție se obținea

un beneficiul deosebit, în condițiile în care acestea erau cumpărate în Olanda

cu prețul de 1-1,5 EUR.

În același sens, a fost organizat și un

flagrant de către organele de

poliție, în data de 5 martie

2004, în care martora V. a colaborat cu organele de poliție, în sensul

încercării de achiziționare a 100 comprimate de ecstasy.

Fiindcă întreg grupul infracțional era avizat de faptul că martora V. este

în atenția organelor de poliție, aceștia se temeau de ea, astfel încât martora

a remis banii inculpatei T.K. care, la rândul său, i-a dat inculpatului S.D.C.

Acesta i-a remis inculpatei T.K. 102 pastile ecstasy (două pe post de bonus, ca

urmare a cantității mari cumpărate).

Suma de 15.000.000 lei (ROL) primită de inculpatul S.D.C. a fost remisă

inculpatului R.A.A.C., așa cum a declarat numitul S.D.C.

Declarațiile sale au fost confirmate parțial și de martora T.K., care a

precizat în declarația dată la fond (când era inculpată) că a remis această

sumă de bani lui S.D.C.

Observațiile martorului S.D.C., referitoare la adevăratul proprietar al

drogurilor prezintă credibilitate, întrucât acesta este un consumator notoriu

de droguri, astfel încât este puțin probabil că ar fi deținut pentru consum și

tranzacționare cantități foarte mari de ecstasy.

Acesta avea practic rolul unui intermediar între R.A.A.C. și terții

consumatori, iar drept răsplată pentru activitatea sa primea drogurile necesare

consumului propriu, așa cum a rezultat de altfel și din depoziția

investigatorului sub acoperire T.R.

Acest martor este de fapt unul dintre puținii care și-au menținut

declarațiile date în faza de urmărire penală și în faza audierii în dosarul în

care era inculpat, precizând expres în fața instanței ce a judecat fondul în

speță, că a cumpărat ecstasy de la R.A.A.C. pentru membrii grupului, în mai

multe rânduri. A precizat, de asemenea, că în luna mai 2004 a achiziționat 6

grame de cocaină de la inculpatul R.A.A.C.

Martora S.M.L. a arătat în fața instanței, în data de 11 februarie 2005,

că a cumpărat de la inculpatul R.A.A.C., de doua ori, cocaină.

Cu excepția numitului S.D.C., toți ceilalți coinculpați din dosarul din

care s-a disjuns cauza pentru inculpatul R.A.A.C. odată ce au primit în majoritate

pedepse neprivative de libertate, și-au schimbat total depozițiile în fața

instanței de fond, când au compărut drept martori.

Noile depoziții au fost apreciate de instanța de fond ca fiind vădit

mincinoase, constatând că nu se coroborează cu nicio probă administrată în faza

de urmărire penală sau cu declarațiile investigatorului sub acoperire audiat în

instanță și a martorului S.D.C.

De altfel, observațiile unora dintre martorii, care și-au schimbat

total declarațiile și conform cărora s-au făcut presiuni de către procurori, sunt

total lipsite de consistență, fără a se preciza măcar vreun indiciu cu valoare

probatorie, referitoare la acele presiuni.

S-a reținut că, este de notorietate practica inculpaților care, odată

ce au primit pedepse cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, își schimbă

total declarațiile, astfel că noile declarații au fost apreciate ca fiind total

neverosimile și date vădit în scopul de a încerca să favorizeze un alt

inculpat, prieten, și care ar putea eventual să facă declarații incriminatoare

asupra acestor inculpați deveniți martori.

A concluzionat instanța fondului că fapta inculpatului R.A.A.C., care

împreună cu alte persoane, în perioada 2003 - 2004, în repetate rânduri, a

vândut și oferit, cu titlu gratuit, pentru consum unor terți diferite cantități

de cocaină, ecstasy și cannabis,

întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit.

a) C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost

aplicată inculpatului, instanța

de fond a avut în vedere

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de pericolul social deosebit al faptei și

periculozitatea făptuitorului.

Acesta a vândut droguri sintetice, care dau, cu ușurință, dependență,

unui număr relativ mare de persoane și pe o durata mare de timp.

Cantitățile de droguri vândute erau mari, astfel încât instanța de

fond a dedus că inculpatul R.A.A.C. nu se înscrie

în

categoria de traficanți, în sensul legii penale, dar care sunt, de

fapt, niște consumatori de heroină pauperi și care vând 3 doze, pentru a-și

procura una gratis.

A mai reținut instanța de fond că inculpatul se ocupa, de

asemenea, de preschimbarea unor droguri ușoare

(cannabis) cu ecstasy

și apoi le vindea pe acestea din urmă, aspecte din

care s-a dedus, în mod clar, caracterul profesional al activității acestuia, de

narcotraficant.

Privitor la comportamentul procesual al inculpatului, instanța de fond

l-a apreciat ca fiind total necorespunzător, în sensul că s-a sustras de la

urmărire și de la judecată, fugind în Spania ia familia sa, locație unde a și

fost arestat și extrădat în România (tocmai când încerca să obțină și cetățenia

spaniolă). S-a mai arătat că, în fața instanței, a avut un comportament total

nesincer, recunoscând doar aspecte legate de consumul propriu de droguri.

Instanța de fond a reținut că, în condițiile în care limitele de

pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani și ținând seama

de reținerea art. 75 lit. a)

C. pen., de sustragerea de la judecată și

fuga în străinătate, de cantitatea mare de droguri traficată pe o perioadă

îndelungată și respectiv de comportamentul total nesincer de pe parcursul

instrumentării dosarului, o pedeapsă de 11 ani închisoare este una deosebit de

clementă și dată în special în considerarea vârstei tinere a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel

inculpatul R.A.A.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în principal sub aspectul greșitei încadrări

juridice a faptei,

inculpatul fiind doar consumator de droguri, iar în

subsidiar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost

aplicată, apreciată ca fiind

prea severă în

raport de circumstanțele personale favorabile.

Prin decizia penală nr. 146 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București,

secția

I

penală, cu majoritate de voturi, s-a admis apelul

declarat de inculpatul R.A.A.C. împotriva sentinței penale nr. 1.387 din data

de din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală.

S-a desființat, în parte, sentința apelată și, în fond, s-a redus

pedeapsa aplicată inculpatului R.A.A.C. de la 11 ani închisoare, la 7 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C.

pen., prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.,

raportat la art. 80 C. pen.

S-a computat prevenția inculpatului de la data de 28 iulie 2005 la 08 februarie

2007 și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din mijloacele de

probă administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul

infracțiunii reținute în sarcina acestuia, fiind neîntemeiată cererea

inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea

prevăzută de art. 4 din aceeași lege.

Astfel, potrivit actelor încheiate de către investigatorul acoperit T.R.,

nume de cod, se reține că acesta a declarat că, inculpatul R.A.A.C. este „distribuitor

de cocaină și ecstasy, drogurile fiind vândute la prețul de 80 dolari S.U.A./gram,

respectiv 250.000 - 300.000 lei/comprimat în Clubul K. din București.

De asemenea, investigatorul acoperit a stabilit că „în luna ianuarie

2004, Ș.E.P.B. zis C. și S.D.C. zis V. au furat de la R.A.A.C., dealer de primă

mână, cantitatea de 2.500 comprimate ecstasy”.

Cele constatate de investigatorul acoperit T.R., nume de cod se

coroborează și cu declarațiile coinculpaților S.D.C., B.K.R., K.T.N., L.A., Ș.E.P.B.

și P.E.M., dar și a martorilor C.L.V. și S.M.L.

În faza de urmărire penală s-au administrat probele cu declarații

martori, declarații investigatori sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico

științifică, procese - verbale de recunoaștere de pe planșe foto.

S-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, împreună

cu mai mulți coinculpați aflați în stare de arest preventiv și pentru a nu se

tergiversa cauza sau crea o poziție fizică procesuală nefavorabilă coinculpaților

prezenți și arestați, prin încheierea din 23 septembrie 2005 pronunțată în

dosarul nr. 5875/2004 al Tribunalului București s-a dispus disjungerea cauzei

față de inculpatul R.A.A.C. și formarea unui nou dosar, acesta având numărul

39.761/3/2005.

În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului

(extrădat de autoritățile spaniole), administrarea probei cu martori, cu

înscrisuri și s-a procedat și la audierea investigatorului sub acoperire T.R.,

în condițiile art. 86

1

– art. 86

2

C. proc. pen.

Instanța fondului a depus stăruință, în vederea audierii și a

martorilor colaboratori cu identitate protejată P.M., P.D. și G.I., însă

I.G.P.R. a arătat că nu cunoaște datele reale de identificare pentru a putea fi

conduși la instanță, iar Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

Justiție a comunicat, în data de 28 mai 2007, că, din motive obiective, nu se

poate asigura prezența martorilor sus-amintiți în instanță.

S-a apreciat de către instanța de apel că această poziție a parchetului

este motivată de împrejurarea că este de notorietate relația dintre

colaboratorii sub acoperire infiltrați în rețele vaste de traficanți de

droguri, precum cea din care face parte

inculpatul și polițiștii și procurorul de caz care dispune infiltrarea lor, dat

fiind riscul extrem la care se supun

acești martori.

S-a reținut că toate aceste probe se coroborează între ele, astfel că

cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei apare ca fiind

neîntemeiată, instanța de fond dispunând în mod corect respingerea acesteia.

Instanța de prim control judiciar a constatat că apelul declarat de

inculpatul R.A.A.C. este fondat, cu privire la

motivul

subsidiar, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei,

și cu privire la greșita deducere a perioadei arestului preventiv.

S-a reținut că infracțiunea comisă de apelant prezintă pericol

pentru sănătatea publică și a fost comisă în

împrejurări specifice acestui

gen de fapte, însă, față de datele ce

caracterizează persoana inculpatului anterior comiterii acestei infracțiuni,

instanța de apel a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 74 lit.

a) C. pen.

S-a apreciat că nu se poate reține că inculpatul s-a sustras de la

urmărirea penală, întrucât din actele de la dosar rezultă că acesta a

plecat în Spania la data de 1 mai 2004 (viză

ieșire din țară), iar mandatul

de arestare preventivă a fost emis sub nr.

3/J, la data de 26 octombrie 2004, astfel că și dacă ar fi cunoscut despre

cercetarea sa, oricum nu avea interdicție de a părăsi țara.

S-a mai apreciat că, dacă ar fi avut intenția de a se sustrage

urmăririi penale, odată ajuns în Spania (unde erau și părinții săi), acesta nu

ar fi făcut demersuri pentru legalizarea situației sale, înregistrându-se la

data de 4 mai 2004 în localitatea Sineu - Spania, la primăria acestei

localități, ca locuitor al acesteia, pentru ca la data de 04 mai 2005 să

înregistreze la Administrația Generală a Statului o cerere pentru autorizarea

contractului de muncă.

Având în vedere aceste considerente,

instanța de apel a reținut că,

în cauză, se impune

reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu efectul

obligatoriu prevăzut de lege, respectiv coborârea pedepsei sub minimul special.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că

scopul acesteia, de reeducare a inculpatului, astfel cum acesta este prevăzut

în ari. 52 C. pen., nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a

acesteia, având în vedere împrejurările comiterii infracțiunii (în formă

continuată, săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună).

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 11 ani

închisoare aplicată inculpatului de către instanța de fond nu se justifică, prin

raportare la circumstanțele personale ale inculpatului, motiv pentru care a

dispus reducerea cuantumului pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat

recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.

În motivarea recursului, inculpatul a învederat că nu au fost audiați

martorii colaboratori cu identitate protejată, astfel că nu a beneficiat de un

proces echitabil, instanța de fond reținând greșit faptul că s-a sustras de la

urmărirea penală.

De asemenea, a mai susținut că probele administrate în cauză nu relevă

cu certitudine vinovăția sa, cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic

ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

încadrarea juridică a faptei este greșită, deoarece nu a fost decât consumator

de droguri.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reidividualizarea

pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia și aplicării dispozițiilor art.

81 și 86

1

C. pen.

Examinând cauza sub aspectul criticilor formulate și din oficiu, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru

următoarele considerente:

Critica recurentului inculpat, în sensul că instanța de fond a reținut

greșit faptul că acesta s-a sustras de la urmărirea penală, nu are relevanță în

cauză, aprecierea instanței de fond fiind înlăturată corect de instanța de

apel.

De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea recurentului inculpat

că nu ar fi beneficiat de un proces echitabil, neaudierea de către instanța de

fond a martorilor colaboratori cu identitate protejată P.M., P.D. și G.I.,

datorându-se unor motive obiective.

Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă că instanțele au

reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, care sunt cert dovedite și

încadrate în mod corespunzător în dispozițiile legale.

Deși inculpatul contestă vinovăția sa cu privire la săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., materialul probator administrat în cauză

relevă

că, în perioada 2003 - 2004, în repetate

rânduri, acesta a vândut și oferit,

cu titlu gratuit, pentru consum,

unor terți, diferite cantități de cocaină, ecstasy și cannabis.

În acest sens, declarațiile investigatorului sub acoperire T.R., ale

coinculpaților S.D.C., B.K.R., K.T.N., L.A., Ș.E.P.B., P.E.M. și ale martorilor

C.L.V., S.

M.L. se coroborează cu declarațiile

investigatorilor sub

infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea

consumului, recunoaștere de pe planșele foto, administrate în faza de urmărire

penală.

Astfel, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, în

infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu,

deoarece, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul

nu numai că deținea droguri de mare risc, pentru consum propriu, ci și vindea

mari cantități de droguri sau le oferea cu titlu gratuit unor cunoscuți.

Nici motivul de recurs, vizând

reindividualizarea pedepsei, nu este

fondat.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatul R.A.A.C. a fost

corect individualizată, la stabilirea acesteia avându-se în vedere criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul

social al infracțiunii comise, condițiile concrete în care aceasta fost

săvârșită, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, aspecte

care au condus la aplicarea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca

modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei

prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A.C.

împotriva deciziei penale nr. 146 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București,

secția

I

penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A.C.

împotriva deciziei penale nr. 146 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.