ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 174/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1.387 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice în art. 4 din Legea nr. 143/2000, solicitată de inculpat. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.A.C., la pedeapsa de 11 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 24 iulie 2006 la 08 februarie 2007. A fost menținută măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat, prin decizia penală nr. 216 din 8 februarie 2007 a Curții de Apel București, până la rămânerea definitivă a sentinței. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarea situație: În perioada 2003 - 2004 inculpatul R.A.A.C. a făcut parte dintr-o grupare de mai mulți narcotraficanți și consumatori ce acționau în Sibiu și Mediaș, precum și pe raza Municipiului București.

Amploarea activității infracționale a inculpaților S.D.C., B.K., C.M., M.D., K.T.N., R.F., L.A., L.S. și R.A.A.C. a determinat sesizarea din oficiu a structurilor antidrog și infiltrarea de agenți sub acoperire și colaboratori în rețeaua traficanților menționați. Cu excepția inculpatului R.A.A.C., ceilalți făptuitori au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru trafic de droguri de mare risc și deținere de astfel de substanțe în vederea consumului, prin sentința penală nr. 1.485 din 21 noiembrie 2005, pronunțată în dosarul nr. 5.875/2004 al Tribunalului București, din care s-a disjuns prezenta cauză, deoarece inculpatul R.A.A.C. se sustrăgea judecații, fiind fugit în Spania, unde încerca să evite punerea în executare a mandatului de arestare în lipsă emis de autoritățile judiciare române.

În cadrul rețelei sus-amintite, inculpatul R.A.A.C. deținea un rol important, catalogat fiind de investigatorul sub acoperire T.R. drept „dealer de prima mână”. Acesta a întocmit și un proces - verbal, în data de 24 februarie 2004, în care relata că, pe cale informativă, i-a fost adus la cunoștință faptul că i-a fost furată inculpatului R.A.A.C., de către alți traficanți-consumatori, cantitatea de 2500 pastile ecstasy. Aprecierile investigatorului sub acoperire cu privire la faptul că inculpatul R.A.A.C. este un dealer de anvergură, în sensul propriu al termenului, au fost apreciate de instanță drept întemeiate, prin prisma materialului probator administrat în cauză. S-a reținut că ceilalți coinculpați, audiați și în prezenta cauză, erau tineri (unii cu studii superioare) aflați în relații de prietenie și care ieșeau în multe cluburi de noapte împreună, ocazie cu care consumau droguri sintetice, cum ar fi ecstasy sau fumau cannabis.

Aceștia erau traficanți de conjunctură, practic oferindu-și unul altuia, cu diferite ocazii, cantități relativ mici de droguri sintetice sau împrumutându-se unul pe celalalt cu astfel de stupefiante, de cele mai multe ori fiind consumate împreună. În acest sens, a fost apreciată ca fiind relevantă, declarația martorei K.T. care precizează că a fost la petreceri, cu ceilalți coinculpați, unde existau droguri pe masă. În același sens sunt și declarațiile martorului L.A. care a precizat că se consumau droguri la petreceri. Toți ceilalți martori (coinculpați și condamnați în dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză) au precizat, pe parcursul declarațiilor luate în diferite stadii procesuale, că sunt consumatori de droguri și fumau cannabis sau luau droguri sintetice, la diferite petreceri.

În raport cu aceștia, făptuitorii R.A.A.C., M.D. și C.M. făceau opinie discordantă, fiind de fapt posesorii unor cantități mari de droguri pe care le remiteau, contra cost sau cu titlu gratuit celorlalți membri ai grupării sau altor consumatori, audiați ca martori în prezenta cauză. Martora C.L.V. a arătat, în faza de urmărire penală, că, în cursul anului 2003, inculpatul R.A.A.C. aducea în București cantități de ordinul sutelor de grame de cannabis, pe care uneori le schimba cu pastile de ecstasy, ce erau revândute de inculpat în cluburile din București și Predeal, la un preț superior, respectiv de 450.000 sau 500.000 lei (ROL). Instanța de fond a apreciat că, dintr-o astfel de tranzacție se obținea un beneficiul deosebit, în condițiile în care acestea erau cumpărate în Olanda cu prețul de 1-1,5 EUR.

În același sens, a fost organizat și un flagrant de către organele de poliție, în data de 5 martie 2004, în care martora V. a colaborat cu organele de poliție, în sensul încercării de achiziționare a 100 comprimate de ecstasy. Fiindcă întreg grupul infracțional era avizat de faptul că martora V. este în atenția organelor de poliție, aceștia se temeau de ea, astfel încât martora a remis banii inculpatei T.K. care, la rândul său, i-a dat inculpatului S.D.C. Acesta i-a remis inculpatei T.K. 102 pastile ecstasy (două pe post de bonus, ca urmare a cantității mari cumpărate). Suma de 15.000.000 lei (ROL) primită de inculpatul S.D.C. a fost remisă inculpatului R.A.A.C., așa cum a declarat numitul S.D.C.

Declarațiile sale au fost confirmate parțial și de martora T.K., care a precizat în declarația dată la fond (când era inculpată) că a remis această sumă de bani lui S.D.C. Observațiile martorului S.D.C., referitoare la adevăratul proprietar al drogurilor prezintă credibilitate, întrucât acesta este un consumator notoriu de droguri, astfel încât este puțin probabil că ar fi deținut pentru consum și tranzacționare cantități foarte mari de ecstasy. Acesta avea practic rolul unui intermediar între R.A.A.C. și terții consumatori, iar drept răsplată pentru activitatea sa primea drogurile necesare consumului propriu, așa cum a rezultat de altfel și din depoziția investigatorului sub acoperire T.R. Acest martor este de fapt unul dintre puținii care și-au menținut declarațiile date în faza de urmărire penală și în faza audierii în dosarul în care era inculpat, precizând expres în fața instanței ce a judecat fondul în speță, că a cumpărat ecstasy de la R.A.A.C.

pentru membrii grupului, în mai multe rânduri. A precizat, de asemenea, că în luna mai 2004 a achiziționat 6 grame de cocaină de la inculpatul R.A.A.C. Martora S.M.L. a arătat în fața instanței, în data de 11 februarie 2005, că a cumpărat de la inculpatul R.A.A.C., de doua ori, cocaină. Cu excepția numitului S.D.C., toți ceilalți coinculpați din dosarul din care s-a disjuns cauza pentru inculpatul R.A.A.C. odată ce au primit în majoritate pedepse neprivative de libertate, și-au schimbat total depozițiile în fața instanței de fond, când au compărut drept martori. Noile depoziții au fost apreciate de instanța de fond ca fiind vădit mincinoase, constatând că nu se coroborează cu nicio probă administrată în faza de urmărire penală sau cu declarațiile investigatorului sub acoperire audiat în instanță și a martorului S.D.C.

De altfel, observațiile unora dintre martorii, care și-au schimbat total declarațiile și conform cărora s-au făcut presiuni de către procurori, sunt total lipsite de consistență, fără a se preciza măcar vreun indiciu cu valoare probatorie, referitoare la acele presiuni. S-a reținut că, este de notorietate practica inculpaților care, odată ce au primit pedepse cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, își schimbă total declarațiile, astfel că noile declarații au fost apreciate ca fiind total neverosimile și date vădit în scopul de a încerca să favorizeze un alt inculpat, prieten, și care ar putea eventual să facă declarații incriminatoare asupra acestor inculpați deveniți martori.

A concluzionat instanța fondului că fapta inculpatului R.A.A.C., care împreună cu alte persoane, în perioada 2003 - 2004, în repetate rânduri, a vândut și oferit, cu titlu gratuit, pentru consum unor terți diferite cantități de cocaină, ecstasy și cannabis, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, s-a ținut seama de pericolul social deosebit al faptei și periculozitatea făptuitorului. Acesta a vândut droguri sintetice, care dau, cu ușurință, dependență, unui număr relativ mare de persoane și pe o durata mare de timp.

Cantitățile de droguri vândute erau mari, astfel încât instanța de fond a dedus că inculpatul R.A.A.C. nu se înscrie în categoria de traficanți, în sensul legii penale, dar care sunt, de fapt, niște consumatori de heroină pauperi și care vând 3 doze, pentru a-și procura una gratis. A mai reținut instanța de fond că inculpatul se ocupa, de asemenea, de preschimbarea unor droguri ușoare (cannabis) cu ecstasy și apoi le vindea pe acestea din urmă, aspecte din care s-a dedus, în mod clar, caracterul profesional al activității acestuia, de narcotraficant. Privitor la comportamentul procesual al inculpatului, instanța de fond l-a apreciat ca fiind total necorespunzător, în sensul că s-a sustras de la urmărire și de la judecată, fugind în Spania ia familia sa, locație unde a și fost arestat și extrădat în România (tocmai când încerca să obțină și cetățenia spaniolă).

S-a mai arătat că, în fața instanței, a avut un comportament total nesincer, recunoscând doar aspecte legate de consumul propriu de droguri. Instanța de fond a reținut că, în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt de la 10 la 20 ani și ținând seama de reținerea art. 75 lit. a) C. pen., de sustragerea de la judecată și fuga în străinătate, de cantitatea mare de droguri traficată pe o perioadă îndelungată și respectiv de comportamentul total nesincer de pe parcursul instrumentării dosarului, o pedeapsă de 11 ani închisoare este una deosebit de clementă și dată în special în considerarea vârstei tinere a inculpatului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul R.A.A.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în principal sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, inculpatul fiind doar consumator de droguri, iar în subsidiar sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, apreciată ca fiind prea severă în raport de circumstanțele personale favorabile. Prin decizia penală nr. 146 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, cu majoritate de voturi, s-a admis apelul declarat de inculpatul R.A.A.C. împotriva sentinței penale nr. 1.387 din data de din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția l penală. S-a desființat, în parte, sentința apelată și, în fond, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului R.A.A.C.

de la 11 ani închisoare, la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen., prin aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., raportat la art. 80 C. pen. S-a computat prevenția inculpatului de la data de 28 iulie 2005 la 08 februarie 2007 și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii reținute în sarcina acestuia, fiind neîntemeiată cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 4 din aceeași lege.

Astfel, potrivit actelor încheiate de către investigatorul acoperit T.R., nume de cod, se reține că acesta a declarat că, inculpatul R.A.A.C. este „distribuitor de cocaină și ecstasy, drogurile fiind vândute la prețul de 80 dolari S.U.A./gram, respectiv 250.000 - 300.000 lei/comprimat în Clubul K. din București. De asemenea, investigatorul acoperit a stabilit că „în luna ianuarie 2004, Ș.E.P.B. zis C. și S.D.C. zis V. au furat de la R.A.A.C., dealer de primă mână, cantitatea de 2.500 comprimate ecstasy”. Cele constatate de investigatorul acoperit T.R., nume de cod se coroborează și cu declarațiile coinculpaților S.D.C., B.K.R., K.T.N., L.A., Ș.E.P.B. și P.E.M., dar și a martorilor C.L.V. și S.M.L.

În faza de urmărire penală s-au administrat probele cu declarații martori, declarații investigatori sub acoperire, rapoarte de constatare tehnico științifică, procese - verbale de recunoaștere de pe planșe foto. S-a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în lipsă, împreună cu mai mulți coinculpați aflați în stare de arest preventiv și pentru a nu se tergiversa cauza sau crea o poziție fizică procesuală nefavorabilă coinculpaților prezenți și arestați, prin încheierea din 23 septembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 5875/2004 al Tribunalului București s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul R.A.A.C. și formarea unui nou dosar, acesta având numărul 39.761/3/2005. În faza cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului (extrădat de autoritățile spaniole), administrarea probei cu martori, cu înscrisuri și s-a procedat și la audierea investigatorului sub acoperire T.R., în condițiile art. 86 1 – art. 86 2 C. proc.

pen. Instanța fondului a depus stăruință, în vederea audierii și a martorilor colaboratori cu identitate protejată P.M., P.D. și G.I., însă I.G.P.R. a arătat că nu cunoaște datele reale de identificare pentru a putea fi conduși la instanță, iar Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat, în data de 28 mai 2007, că, din motive obiective, nu se poate asigura prezența martorilor sus-amintiți în instanță. S-a apreciat de către instanța de apel că această poziție a parchetului este motivată de împrejurarea că este de notorietate relația dintre colaboratorii sub acoperire infiltrați în rețele vaste de traficanți de droguri, precum cea din care face parte inculpatul și polițiștii și procurorul de caz care dispune infiltrarea lor, dat fiind riscul extrem la care se supun acești martori.

S-a reținut că toate aceste probe se coroborează între ele, astfel că cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei apare ca fiind neîntemeiată, instanța de fond dispunând în mod corect respingerea acesteia. Instanța de prim control judiciar a constatat că apelul declarat de inculpatul R.A.A.C. este fondat, cu privire la motivul subsidiar, sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, și cu privire la greșita deducere a perioadei arestului preventiv. S-a reținut că infracțiunea comisă de apelant prezintă pericol pentru sănătatea publică și a fost comisă în împrejurări specifice acestui gen de fapte, însă, față de datele ce caracterizează persoana inculpatului anterior comiterii acestei infracțiuni, instanța de apel a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 74 lit. a) C. pen.

S-a apreciat că nu se poate reține că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, întrucât din actele de la dosar rezultă că acesta a plecat în Spania la data de 1 mai 2004 (viză ieșire din țară), iar mandatul de arestare preventivă a fost emis sub nr. 3/J, la data de 26 octombrie 2004, astfel că și dacă ar fi cunoscut despre cercetarea sa, oricum nu avea interdicție de a părăsi țara. S-a mai apreciat că, dacă ar fi avut intenția de a se sustrage urmăririi penale, odată ajuns în Spania (unde erau și părinții săi), acesta nu ar fi făcut demersuri pentru legalizarea situației sale, înregistrându-se la data de 4 mai 2004 în localitatea Sineu - Spania, la primăria acestei localități, ca locuitor al acesteia, pentru ca la data de 04 mai 2005 să înregistreze la Administrația Generală a Statului o cerere pentru autorizarea contractului de muncă.

Având în vedere aceste considerente, instanța de apel a reținut că, în cauză, se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, cu efectul obligatoriu prevăzut de lege, respectiv coborârea pedepsei sub minimul special. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că scopul acesteia, de reeducare a inculpatului, astfel cum acesta este prevăzut în ari. 52 C. pen., nu se poate realiza decât prin executarea efectivă a acesteia, având în vedere împrejurările comiterii infracțiunii (în formă continuată, săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună). Prin urmare, instanța de apel a apreciat că pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată inculpatului de către instanța de fond nu se justifică, prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului, motiv pentru care a dispus reducerea cuantumului pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. În motivarea recursului, inculpatul a învederat că nu au fost audiați martorii colaboratori cu identitate protejată, astfel că nu a beneficiat de un proces echitabil, instanța de fond reținând greșit faptul că s-a sustras de la urmărirea penală. De asemenea, a mai susținut că probele administrate în cauză nu relevă cu certitudine vinovăția sa, cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, încadrarea juridică a faptei este greșită, deoarece nu a fost decât consumator de droguri.

În subsidiar, recurentul inculpat a solicitat reidividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia și aplicării dispozițiilor art. 81 și 86 1 C. pen. Examinând cauza sub aspectul criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente: Critica recurentului inculpat, în sensul că instanța de fond a reținut greșit faptul că acesta s-a sustras de la urmărirea penală, nu are relevanță în cauză, aprecierea instanței de fond fiind înlăturată corect de instanța de apel. De asemenea, nu este întemeiată nici susținerea recurentului inculpat că nu ar fi beneficiat de un proces echitabil, neaudierea de către instanța de fond a martorilor colaboratori cu identitate protejată P.M., P.D.

și G.I., datorându-se unor motive obiective. Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă că instanțele au reținut corect faptele și vinovăția inculpatului, care sunt cert dovedite și încadrate în mod corespunzător în dispozițiile legale. Deși inculpatul contestă vinovăția sa cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., materialul probator administrat în cauză relevă că, în perioada 2003 - 2004, în repetate rânduri, acesta a vândut și oferit, cu titlu gratuit, pentru consum, unor terți, diferite cantități de cocaină, ecstasy și cannabis. În acest sens, declarațiile investigatorului sub acoperire T.R., ale coinculpaților S.D.C., B.K.R., K.T.N., L.A., Ș.E.P.B., P.E.M.

și ale martorilor C.L.V., S. M.L. se coroborează cu declarațiile investigatorilor sub infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului, recunoaștere de pe planșele foto, administrate în faza de urmărire penală. Astfel, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, deoarece, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că inculpatul nu numai că deținea droguri de mare risc, pentru consum propriu, ci și vindea mari cantități de droguri sau le oferea cu titlu gratuit unor cunoscuți. Nici motivul de recurs, vizând reindividualizarea pedepsei, nu este fondat. Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatul R.A.A.C.

a fost corect individualizată, la stabilirea acesteia avându-se în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al infracțiunii comise, condițiile concrete în care aceasta fost săvârșită, cât și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, aspecte care au condus la aplicarea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A.C. împotriva deciziei penale nr. 146 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A.C. împotriva deciziei penale nr. 146 din 5 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2009.