ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3090/2009

Asupra recursurilor penale de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 18

septembrie 2009, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., a

menținut arestarea preventivă a recurenților inculpați D.F., zis „C.”, arestat

preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 8/UP din 09 februarie 2009,

emis de Judecătoria Giurgiu, din dosarul nr. 1342/236/2009, și D.F., zis „B.”, arestat

preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 9/UP din 09 februarie 2009,

emis de Judecătoria Giurgiu, din dosarul nr. 1342/236/2009.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control judiciar a reținut că prin rechizitoriul din data de 5 martie

2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu, din dosarul de urmărire penală

nr. 559/P/2009, inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest

preventiv, pentru infracțiunile reținute la momentul luării măsurii arestării

preventive, constând în aceea că, în noaptea de 07 februarie 2009, orele 20,30

– 21,00, inculpații D.S., D.F. au pătruns, fără drept, în curtea și locuința

părții vătămate D.C., din comuna Ghimpați, județul Giurgiu, i-au agresat fizic

pe acesta și pe concubina sa, partea vătămată O.M., persoană care suferă de

afecțiuni psihice, au luat-o pe aceasta din urmă și au dus-o la locuința

inculpatului D.F. unde, prin exercitarea de violențe, lovire cu palmele și

amenințarea cu un cuțit, au întreținut toți patru raporturi sexuale normale,

împotriva voinței victimei.

Prin sentința penală nr. 815 din 01 iunie

2009, Judecătoria Giurgiu a dispus condamnarea inculpaților la pedepse

privative de libertate și a menținut starea de arest a acestora.

Prin decizia penală recurată, instanța de

apel a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul D.S. și ca nefondate apelurile

declarate de inculpații D.F și F.D., menținând starea de arest a celor patru

inculpați.

Instanța a constatat că temeiurile care

au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților se mențin [art.

143, art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.] și impun în continuare menținerea

stării de arest preventiv a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului

penal.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs cei doi inculpați, solicitând punerea lor în libertate.

La termenul de judecată din 1 octombrie

2009, Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității recursului celor 2

inculpați.

Concluziile apărătorului inculpaților,

ale reprezentantului Ministerului Public, cât și ultimul cuvânt al inculpaților

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând recursurile celor 2 inculpați,

Înalta Curte le consideră inadmisibile pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 141 alin. (1) C. proc. pen.,

poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpați încheierea dată

în primă instanță și în apel prin care se dispune luarea, revocarea,

înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se

constată încetarea de drept a arestării preventive.

Din interpretarea acestor dispoziții nu

rezultă că ar putea fi atacată separat cu recurs încheierea pronunțată de

instanța de recurs.

Or, în speță Curtea de Apel București, secția

I penală, ca instanță de recurs în soluționarea recursurilor declarate de către

cei doi inculpați D.F. împotriva deciziei penale a Tribunalului Giurgiu, a

menținut starea de arest preventiv a inculpaților prin încheierea din 18

septembrie 2009, încheierea acesteia neputând fi atacată cu recurs.

De altfel, o încheiere a instanței de

recurs, privind menținerea arestării preventive nu este susceptibilă de a fi

atacată cu recurs și pe considerentul că o asemenea posibilitate ar impune

investirea unei instanțe ierarhic superioare celor firești în calea de atac a

recursurilor, ceea ce ar fi inadmisibil, deoarece, în acest mod s-ar nesocoti

normele legale, referitoare la competența instanțelor.

Pentru aceste considerente, conform art. 385

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibile recursurile

inculpaților D.F. și F.D.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpații D.F. și F.D. împotriva

încheierii din 18 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 1125/122/2009.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 octombrie 2009.