ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4434/2007

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în

contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr.

382/44din 27 februarie 2007 reclamanta V.C.R.V. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Galați, anularea hotărârii nr. 2258 din 4

ianuarie 2007 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre privind

recunoașterea calității reclamantei de beneficiar al drepturilor

acordate de Legea nr. 189/ 2000.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în timpul strămutării părinților

săi din Bulgaria în România, care au fost nevoiți să-și părăsească domiciliul

din cauza persecuțiilor etnice.

Curtea de Apel

Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 30 din 20

martie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamanta V.C.R.V. în contradictoriu

cu pârâta Casa Județeană de Pensii Galați. A desființat în tot hotărârea nr.

2258 din 4 ianuarie 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă

hotărâre de recunoaștere în favoarea reclamantei a calității de beneficiar al

dispozițiilor Legii nr. 189/2000, pentru perioada 14 octombrie 1944 - 6 martie

1945.

În motivarea

soluției s-a reținut că, reclamanta a făcut dovada că s-a născut în timpul

refugiului părinților săi din Cadrilater, astfel încât, deși s-a născut în

România, a dobândit prin naștere același statut ca și părinții săi.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Galați,

criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând în esență că, reclamanta nu poate să beneficieze de drepturile

prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

întrucât nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație

între Bulgaria și România, nefiind nevoită să-și schimbe domiciliul, reclamanta

fiind născută la un interval mai mare de 300 de zile, fată de data strămutării

părinților săi.

Examinând

sentința în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză,

precum și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este

nefondat.

Este necontestat

că reclamanta V.C.R.V. s-a născut la data de 14 octombrie 1944 în orașul

Medgidia, din părinții H.I. și V., părinții săi făcând obiectul unui schimb de

populație, urmare Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie

1940 la Craiova (dosar fond filele 5-13).

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate în

anul normativ.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că,

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul

copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au

fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit

astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost strămutați din localitatea de domiciliu din Bulgaria în România a

suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit

familia sa, ca urmare a strămutării.

Că legiuitorul a

urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime

și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă

și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G.

nr. 105/1999 și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă

legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară soțului supraviețuitor,

care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive

etnice, a fortiori trebuie să

beneficieze de aceleași drepturi

compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului/strămutării, a

suferit toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei

sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Prevederile legale

referitoare la stabilirea filiației la care se face referire în motivarea

recursului nu au nici o legătură cu dispozițiile legale incidente pricinii.

În speță se pun în

discuție drepturile personale ale copilului născut în timp ce părinții săi erau

în refugiu sau erau strămutați iar nu calitatea nou-născutului de succesor

legal al părinților săi, reglementată de Codul civil - Cartea III - art. 650 și urm.

În consecință,

soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, iar recursul

nefondat urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de Casa Județeană de Pensii Galați împotriva sentinței nr. 30 din 20

martie 2007 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

noiembrie 2007.