ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 874/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 874/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 449 de la 2 decembrie 2008 pronunțată de

Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. 3426/40/2008, au fost condamnați inculpații

R.D. și C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., față de inculpatul C.G. la câte 12

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a

executării pedepsei de un an și

3 luni închisoare aplicată inculpatului C.G. prin sentința penală nr. 827 din

23 aprilie 2007 a Judecătoriei Botoșani și a dispus executarea acestei pedepse

pe lângă

cea aplicată prin prezenta

sentință, inculpatul C.G., urmând

să execute 13 ani și 3 luni închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și

lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.,

cu privire la ambii inculpați.

S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele

aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive cu începere de

la 3 iunie 2008 la zi.

S-a dispus confiscarea corpurilor delicte înregistrate la nr. 32/2008

în registrul de corpuri delicte al acestui tribunal.

Inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile C.R.

din sat Prisăcani, oraș Flămânzi, județul Botoșani, suma de 4.000 lei

despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut, în fapt,

că, în ziua de 1 iunie 2008,

inculpații și victima au consumat băuturi

alcoolice

la mai multe baruri din sat, iar în jurul orei 20 au mers la locuința

părinților inculpatului C.G., unde au continuat să consume

băuturi și au

ascultat muzică. La un moment dat, victima a ieșit din casă, iar la puțin timp,

tatăl inculpatului C.G. a văzut-o lângă un cal ce era la faetonul din curte.

Întrucât știa că victima a mai sustras animale, tatăl inculpatului C.G. a

intrat în încăpere unde erau cei doi inculpați și Ie-a spus acestora să iasă și

să vadă ce vrea să facă victima. Cei doi inculpați au ieșit în curte și,

întrucât li s-a părut că victima vrea să plece cu calul, au început să o

lovească cu pumnii, apoi R.D. i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu o

coadă de sapă și, după ce aceasta a căzut, inculpații au continuat să o

lovească cu pumnii și picioarele, inculpatul C.G. sărind de câteva ori cu

picioarele pe corpul victimei. După aceea, inculpații au lăsat victima căzută

în curte, au intrat în casă și au continuat să consume băuturi alcoolice.

Mai târziu, inculpații au iești afară să vadă ce face victima și,

constatând că aceasta este decedată, au ridicat-o și au dus-o în casă, au pus-o

pe un pat, iar ei au consumat băuturi, după care s-au culcat.

A doua zi dimineață, dându-și seama de gravitatea faptei, inculpații au

ieșit în sat și le-au spus martorilor B.D. și P.G. despre cele întâmplate,

rugându-i pe aceștia să anunțe poliția.

Din raportul de constatare medico-legală

nr. 50/ B din 9 iulie 2008 al

S.M.L. Botoșani a rezultat că

moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin

obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui traumatism. Cu ocazia

necropsiei s-au constatat numeroase excoriații pergamentate și liniare,

echimoze, hematom epicranian, hematom minim subdural, stază și edem cerebral,

hemoragie meningee cerebeloasă, infiltrate sangvine de perete toracic, fracturi

costale C 3 și C 6 stâng, conținut sanguin traheo-bronșic, infarctizări

pulmonare, stază pulmonară, sânge lichid în corp și stază în organe,

concluzionându-se că aceste leziuni s-au putut produce prin lovituri repetate

cu corpuri dure și corpuri dure prelungite, între leziuni, asfixia mecanică și

deces existând legătură directă de cauzalitate.

Reținând vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

față de inculpatul C.G. (dată fiind

antecedența sa infracțională), prima instanță i-a condamnat pe aceștia la

pedepse cu închisoare.

La individualizare pedepselor s-a avut în vedere gradul concret de

pericol social al faptei, dedus, atât din împrejurările comiterii ei, cât și

din consecințele produse, precum și persoana fiecăruia dintre inculpați,

comportarea bună a acestora anterior săvârșirii infracțiunii și conduita

procesuală corectă în sens de recunoaștere și regret.

În latura civilă a cauzei s-a reținut că

victima a fost înmormântată de

numita C.R. din satul

Prisăcani, orașul Flămânzi, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 4.000 lei, sumă pe care inculpații au fost de acord să o plătească, astfel

încât în temeiul art. 14 și 15 C. proc. pen., au fost obligați la plata sumei

respective către partea civilă.

Subzistând temeiul arestării preventive a inculpaților, în baza art.

350 C. proc. pen., s-a menținut această măsură, iar potrivit art.

88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate

acestora, durata reținerii și

arestării

preventive, cu începere de la 3 iunie 2008 la zi.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpații.

În motivarea apelurilor, aceștia au arătat că greșit s-a reținut în

sarcina lor săvârșirea infracțiunii de omor, impunându-se schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen., întrucât nu au aplicat lovituri cu intenția de a ucide victima. Mai

mult, ele nu au vizat zone vitale și nu au produs direct decesul, cauza

acestuia fiind asfixia ei mecanică cu sânge.

Au solicitat reducerea pedepselor

aplicate, prin reținerea în favoarea

lor de circumstanțe

atenuante judiciare, reale și personale (lipsa antecedentelor penale, conduită

procesuală corespunzătoare).

Inculpatul C.G. a arătat că a comis fapta urmare a atitudinii

anterioare provocatoare a victimei, având convingerea că aceasta din urmă dorește

să-i sustragă un cal.

Prin decizia penală nr. 4 de la 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3426/40/2008, au fost admise

apelurile declarate de inculpații R.D., și C.G., în

prezent ambii deținuți în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței

penale

nr. 449 din data de 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Botoșani în dosar nr. 3426/40/2008.

S-a desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în

rejudecare:

A fost condamnat fiecare dintre inculpații R.D. și C.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., față de inculpatul C.G., la câte o pedeapsă principală

de 10 ani închisoare (în loc de câte 12 ani închisoare).

În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.G. să execute o

pedeapsă principală de 11 ani și 3 luni închisoare (în loc de 13 ani și 3 luni

închisoare).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt

contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen.,

s-a dedus în continuare din pedepsele

de executat de către fiecare

dintre inculpați, durata de la data de 2

decembrie 2008 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1)

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.D. și C.G.

Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care

suma de 600 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu inculpați s-a avansat din

fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a

stabilit corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă

interpretare probatoriului administrat în cauză.

Inculpații apelanți au comis faptele în împrejurările arătate și pe

larg expuse în considerentele sentinței penale atacate.

Astfel, în noaptea de 1 iunie 2008, vând

impresia că victima, aflată

în curtea casei inculpaților,

ar intenționa să le sustragă un cal, au lovit-o, în mod conjugat, cu pumnii și

picioarele în zona abdomenului, iar inculpatul R.D. și cu coada unei sape de

lemn în zona capului, lovituri ce au condus la decesul acestuia.

Inculpații au susținut că nu au intenționat uciderea victimei, în

condițiile în care moartea nu s-a datorat loviturilor aplicate și care, de

altfel nu au vizat zone vitale ale organismului, ci a survenit ca urmare a

asfixiei mecanice prin obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui

traumatism.

Or, potrivit raportului de constatare medico-legală (necropsie) nr. 50/

B din 09 iulie 2008 efectuat de S.M.L. Botoșani, asfixia mecanică a survenit

urmare a politraumatismului suferit de victimă, efect al loviturilor „repetate

cu corp dur și corp dur alungit: pumni, picioare și un baston de

lemn de minim 6 cm diametru”. în același raport

s-a concluzionat că „între

leziunile traumatice, asfixia mecanică și

deces este legătură directă de cauzalitate.”

Chiar dacă inculpații nu au urmărit uciderea victimei, prin actele de

violență exercitate, privite în mod concret, au acceptat posibilitate

producerii acestui rezultat socialmente periculos.

Astfel, inculpații i-au aplicat victimei lovituri, atât cu un par, cât

și cu pumnii și picioarele, în zone vitale ale organismului, cap, abdomen, iar

ulterior, după ce au abandonat-o circa 30 minute în curte, au adus-o în casă,

așezând-o în pat, fără a-i acorda primul ajutor sau a anunța vreo instituție

medicală competentă.

Prin urmare, corect a reținut prima instanță că inculpații au comis

infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C.

pen., forma de vinovăție

fiind cea a intenției indirecte.

Așadar, solicitare acestora, de schimbare a încadrării juridice a

faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., nu a putut fi primită

în cauză.

Inculpatul C.G. a susținut că a comis

fapta pe fondul

tulburării induse de atitudinea

provocatoare a victimei, convins fiind că aceasta intenționa să-i sustragă, din

curte, un cal.

Or, ceste afirmații nu au fost în vreun fel dovedite, cu atât mai mult

cu cât anterior părțile consumaseră împreună băuturi alcoolice la mai multe

baruri din sat, iar ulterior în locuința părinților inculpatului C.G. Așadar,

relațiile dintre părți, la momentul imediat comiterii faptei, nu erau

tensionate.

În plus, la momentul în care cei doi inculpați au iești din locuință,

după ce martorul C.G. Ie-a spus că victima este în curte, lângă un cal de la

faeton, exista posibilitate unei discuții prealabile între părți, care ar fi

lămurit orice neînțelegere ivită.

Simpla impresie că victima ar pute comite, în dauna sa, vreun furt,

nesusținută de niciun act concret în cest sens, nu

este de natură a aprecia

că s-a cauzat inculpatului C.G. vreo stare de

tulburare, pe fondul căreia să fi acționat, astfel că nu se justifică reținerea

în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la cuantumul pedepselor

aplicate inculpaților, este real că

aceștia au avut, pe

parcursul procesului penal, o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a

faptelor, iar anterior, inculpatul R.D., un bun comportament în societate.

Față de toate împrejurările cauzei, curtea de apel a apreciat că aceste

elemente nu s-au impus a fi reținut, în favoarea inculpaților, ca circumstanțe

atenuante, însă justifică o diminuare a cuantumului pedepselor aplicate. O

pedeapsă de câte 10 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate,

este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul

educativ-preventiv.

Cât privește inculpatul C.G., la această

pedeapsă s-a

adăugat, potrivit dispozițiilor art. 83 C.

pen. și pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală

nr. 827/2007 a Judecătoriei Botoșani, a cărei suspendare condiționată a fost

revocată prin sentința penală apelată.

Pentru considerentele arătate, curtea de

apel, constatând întemeiate

apelurile declarate de

inculpați, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., Ie-a admis, a desființat în parte sentința penală atacată și, în

rejudecare, a procedat în sensul celor mai sus-a ratate.

Cum judecata cauzei a avut loc cu inculpații în stare de arest

preventiv, în conformitate cu dispozițiile art. 381 alin. (1) raportat la art.

383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare din pedepsele de executat

de către fiecare dintre inculpați, durata de la data 2 decembrie 2008 la zi.

Apreciind că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior

menținerii stării de arest preventiv a inculpaților subzistă, în conformitate

cu dispozițiile art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1)

C. proc. pen.,

a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților R.D.

și C.G. Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri

inculpații R.D. și C.G., numai recurentul inculpat R.D., arătând în scris

motivele de recurs, solicitând

reducerea

pedepsei sub minim, deoarece are probele în familie, mama sa

este

suferindă, tatăl este orb și are nevoie de un întreținător.

La termenul de judecată de la 26

februarie 2009, Înalta Curte a lut în

examinare, din

oficiu, verificarea legalității arestării preventive a inculpaților R.D. și C.G.,

consemnându-se concluziile părților, după care, Înalta Curte, deliberând a

anulat mandatele de executare nr. 602/2008 din 21 ianuarie 2009 emis pentru

inculpatul R.D. și, respectiv, nr. 603/2008 din 21 ianuarie 2009 emis

pentru inculpatul C.G. de către Tribunalul

Botoșani, în baza

sentinței penale nr. 449 din 2 decembrie 2008 a

Tribunalului Botoșani,

astfel cum a fost

modificată prin decizia penală nr. 4 din 7 ianuarie 2009 a

Curții de

Apel Suceava, secția penală.

În baza art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen., a constatat ca legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpaților R.D. și C.G., pe care a menținut-o, iar onorariile

pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției, așa cum rezultă din

încheierea de la data menționată, aflată la

dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii, instanța de recurs a făcut referiri la

hotărârile pronunțate în cauză, evidențiind în esență situația de fapt

stabilită în cauză, că mandatul de arestare preventivă a inculpaților a fost

emis în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a arătat că decizia Curții de Apel

Suceava a fost atacată cu recurs

de către inculpați,

memoriile fiind adresate și înregistrate direct la registratura Înaltei Curți

de Casație și Justiție, astfel încât, necunoscându-

se această împrejurare și, considerând că hotărârea a rămas definitivă,

au

fost emise mandatele de executare nr. 602/2008 din 21 ianuarie 2009,

respectiv nr. 603/2008 din 21 ianuarie 2009 de către Tribunalul Botoșani.

În raport cu această situație, s-a constatat că inculpații au declarat

recurs în termenul prevăzut de art. 385

3

C. proc. pen., așa încât

mandatele de executare mai sus-amintite au fost emise nelegal, fiind anulate.

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1)

C. proc. pen., în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța

este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot

cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând conform art. 160

b

alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării

preventive, Înalta Curte a apreciat că acestea s-au menținut și în prezent și

au impus în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând

suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C.

proc. pen., că aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați.

În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a

constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță,

nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele

condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen.,

respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este

închisoarea mai mare de 4

ani, iar lăsarea acestora în stare de

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu

gravitatea infracțiunii menționate.

În consecință, Înalta Curte a apreciat că

subzistă temeiurile avute în

vedere la luarea măsurii

arestării preventive față de inculpați, astfel că, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut

starea de arest preventiv a acestora.

De asemenea, a constatat că măsura arestării preventive este legală și

temeinică și, având în vedere că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă a inculpaților R.D. și C.G.

subzistă

și că au impus privare de libertate în continuare.

La termenul de astăzi, apărătorul

recurenților inculpați, în concluziile

orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

17

și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea

ambelor hotărâri atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a

faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.,

arătând că din probe nu a rezultat că inculpații au urmărit să suprime

viața

victimei, dat fiind că au lovit-o cu pumnii și picioarele, iar

apoi cu mânerul de lemn al sapei, într-o zonă nevitală a corpului, iar cu

privire la cel de-al doilea temei de casare a considerat că se impune reducerea

pedepselor aplicate, ca urmare a schimbării încadrării juridice și a acordării

unei mai mari eficiente datelor ce caracterizează persoana inculpaților.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor

declarate de inculpați, precum și pozițiile acestora, din ultimul cuvânt, au

fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de recurenții inculpați R.D. și C.G.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor

analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile inculpaților ca fiind

nefondate pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat

rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit

argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului

examen, în

mod judicios a stabilit vinovăția inculpaților R.D. și C.G.

în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată fiecare, în

raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art.

63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se

faptele inculpaților R.D. și C.

G., în

sensul că aceștia, în ziua de 1 iunie 2008, în jurul orei 21,30,

având

impresia că victima S.M., aflată în curtea inculpaților ar intenționa să le

sustragă un cal, au lovit, în mod repetat și conjugat victima cu pumnii și

picioarele în zona abdomenului, inculpatul R.

D.,

aplicându-i victimei mai multe lovituri cu o coadă de sapă în zona capului, iar

după ce aceasta a căzut, au continuat să o lovească cu pumnii

și

picioarele, inculpatul C.G. sărind de câteva ori cu picioarele pe corpul

victimei, după care au abandonat victima în curte, intrând în casă și

continuând să consume băuturi alcoolice.

Mai târziu, ieșind să vadă ce face victima, inculpații au constatat că

aceasta este decedată, ducându-o în casă și punând-o pe un pat, continuând să

consume băuturi alcoolice, iar a doua zi au anunțat poliția.

În raportul de constatare medico-legală nr. 150/ B din 9 iulie 2008

întocmit de S.M.L. Județean Botoșani s-a

concluzionat că

moartea victimei a fost violentă, datorându-se asfixiei

mecanice prin obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui

politraumatism (numeroase excoriații pergamentate și liniare, echimoze, hematom

epicranian, hematom minim subdural, stază și edem cerebral, hemoragie meningee

cerebeloasă, infiltrate sangvine de perete toracic, fracturi costale C 3 și C 6

stâng, conținut sanguin traheo-bronșic, infarctizări pulmonare, stază

pulmonară, sânge lichid în corp și stază în organe), leziunile constatate

putându-se produce prin loviri repetate cu corp dur și corp dur, alungit

(pumni, picioare și un baston de lemn de minim 6 cm diametru), leziunile

faciale și piramidă nazală, putându-se produce prin lovire cu pumnii, iar

restul leziunilor craniene, toracice și lombare cu picioare și baston de lemn,

între leziunile traumatice, asfixia mecanică și deces existând legătură directă

de cauzalitate, fiind posibil ca marea majoritate a leziunilor să se fi produs

cu victima în decubit (culcată).

Astfel, faptele inculpaților săvârșite în condițiile mai sus arătate,

întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., reținută în sarcina

fiecărui inculpat, iar în ceea cel privește pe inculpatul C.G., cu aplicarea și

a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., fapta din prezenta cauză fiind comisă

în termenul de încercare al unei condamnări anterioare la pedeapsa de un an și

3 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 97 și 98 alin. (1) și (4)

din Legea nr. 26/1996 cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o

durată de 3 ani și 3 luni, termen de încercare, potrivit art. 81 și 82 C. pen.,

prin sentința penală nr. 827 din 23 aprilie 2007 a Judecătoriei Botoșani.

Înalta Curte consideră că instanța de apel a înlăturat motivat critica

formulată cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen., evidențiind modalitatea de săvârșire a faptelor,

lovirea victimei cu parul, cu pumnii și picioarele în zona vitale ale

organismului, cap și abdomen, leziuni atestate medico-

legal, după care au abandonat victima, iar ulterior au dus-o în cauză,

ceea

ce conduce la concluzia că din punct de vedere subiectiv, chiar

dacă inculpații nu au urmărit suprimarea vieții victimei, aceștia au acceptat

posibilitatea producerii rezultatului letal, acționând cu intenție indirectă,

specifică infracțiunii de omor.

Înalta Curte, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă

administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale,

cercetării judecătorești, în primă instanță, cât și în apel, în raport și cu

declarațiile apelanților inculpați, constată că a fost dovedită contribuția

concretă a inculpaților în comiterea infracțiunii de omor reținută în sarcina

fiecăruia.

Astfel, declarațiile inculpaților R.D. și C.G. în care au arătat modalitatea

în care au acționat, se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața

locului și fotografiile efectuate, cu procesul-verbal și fotografiile efectuate

cu ocazia examinării hainelor cu care era îmbrăcată victima, cu raportul de

constatare medico-legală și planșele fotografice (necropsie), în care se atestă

leziunile produse și se concluzionează asupra mecanismului producerii lor, cu

declarațiile martorilor C.A., C.G., B.D., P.G., G.M., în declarații fiind

arătate împrejurările faptice pe care aceștia le-au perceput, declarația

martorului C.M., propus în circumstanțiere pentru inculpatul R.D.

Inculpatul R.D. în declarația dată în primă instanță a arătat că

„Mențin declarațiile pe care le-am dat la urmărirea penală, și arăt că în ziua

de 1 iunie 2008, m-am întâlnit cu inculpatul C.G. și victima S.M. la un bar din

sat, unde am consumat băuturi alcoolice, apoi, întrucât cei doi erau cu căruța,

i-am rugat să mă ducă la secția de votare și am mers și am votat, după care

ne-am dus iar, prin mai multe baruri, unde am

consumat băuturi și, în final,

ne-am dus la locuința inculpatului C.G.

unde am vrut să ascultăm muzică de un CD. La un moment dat am auzit că tatăl

inculpatului C. striga că S.M. fură calul. Eu și C.G. am iești imediat afară și

am văzut că, într-adevăr, victima luase calul de lanț și urma să iasă din

curte. Ne-am dus la victimă, C.G. l-a înjurat și apoi, amândoi l-am lovit,

încât victima a căzut jos. în cădere victima m-a lovit, nu știu dacă

intenționat sau a dat cu mâna pentru a se apăra, dar eu m-am enervat și l-am

lovit li mi tare, atât cu picioarele, aplicându-i două lovituri, cât și cu o

coadă de sapă, i-am dat 2 - 3 lovituri. C.G. a lovit victima cu pumnii și

picioarele, în aceleași împrejurări.

Apoi

am lăsat victima acolo, iar noi am mers în casă. După aproximativ 20

de

minute am văzut că victima nu s-a ridicat din acel loc, am mers

amândoi și am adus-o în casă, am așezat-o pe un

pat și am lăsat-o acolo, iar noi ne-am dus în altă cameră și ne-am uitat la

televizor. Victima era în viață când am adus-o în casă. Eu am dormit la familia

C., împreună

cu inculpatul C.G. și, a doua zi dimineață, când ne-am

trezit am constatat că victima decedase. Regret

săvârșirea faptei. Sunt de

acord să plătesc părții civile 40.000.000 lei

ROL despăgubiri. Când am constatat decesul victimei, l-am rugat pe B.D., care

avea telefon, să anunțe poliția, iar noi nu ne-am deplasat de lângă cadavru.”

Același inculpat, în declarația dată în apel a menționat că „îmi mențin

declarațiile date în prezent. Arăt că nu am săvârșit fapta cu intenție, iar

înainte de incident am băut cu victima și coinculpatul cantități mari de

alcool. Regret cele întâmplate. Eu am lovit victima doar cu pumnii și cu

picioarele. Cu acea coadă de sapă nu eu am lovit victima, ci coinculpatul la

începutul incidentului. Am văzut că-l lovea însă nu știu în ce zonă a corpului.

Eu nu am văzut celălalt inculpat să fi lovit victima cu picioarele, însă e

posibil să nu fi fost atent la întreg incidentul. Coinculpatul mă acuză că eu

aș fi sărit pe victimă cu picioarele, însă cele susținute nu sunt reale,

întrucât era căzută pe partea stângă, chiar și atunci când l-am ridicat.

Incidentul a început inițial între coinculpat și victimă, primul lovind-o cu

coada de sapă, după care am intervenit și eu, lovind-o în stomac, în spate.

Revin și arăt că am luat acea coadă din mâna coinculpatului pe care am

aruncat-o. Arăt că eu am lovit victima înainte de a lua coada de sapă din mâna

coinculpatului, moment în care s-a terminat și incidentul. Regret fapta. După

30 minute de la incident am dus victima în casă, unde l-am pus pe pat. Arăt că

mișca la acel moment, nu avea urme de sânge decât pe obrazul stâng ca urmare a

căzăturii. Am văzut că coinculpatul a lovit victima de la jumătate în jos.

Prima lovitură aplicată de coinculpat și în momentul în care s-a rupt sapa a

fost aplicată în cap. Ca urmare a acestei lovituri victima a căzut, iar acesta

a continuat să-i aplice lovituri pe tot corpul cu coada sapei de la gât în jos

și nu de la jumătate. Lovitura aplicată de coinculpat victimei a fost aplicată

cu victima situată cu spatele la noi, mai precis în creștetul capului. Situația

de fapt descrisă astăzi corespunde realității și nu cea prezentată în

declarația dată la momentul luării măsurii arestării preventive.”

Inculpatul R.D., în declarația dată, în apel, a precizat că „îmi mențin

declarațiile date până în prezent. În momentul în care am aplicat loviturile

victimei, arăt că eram în stare avansată de ebrietate și nu am avut intenția de

a ucide victima. Toate loviturile aplicate de mine au vizat zona abdomenului și

în jos. După circa 30 minute de la incident, împreună cu coinculpatul am luat

victima și am dus-o în casă, am

așezat-o pe

pat și arăt faptul că respira. Am mers într-o cameră alăturată

unde

ne-am culcat și a doua zi dimineața era decedat și am rugat pe numitul B.D. să

anunțe poliția. Regret cele întâmplate și mai arăt odată că nu a fost cu

intenția de a ucide.”

Martorul B.D. în declarația dată în etapa cercetării judecătorești, în

primă instanță a arătat că „Mențin declarațiile date la urmărirea penală. În

ziua de 2 iunie 2008, în jurul orei

14,00,

am mers la magazinul lui P.V. și satul N. Bălcescu și m-am

întâlnit cu

ambii inculpați. Aceștia știind că am telefon mobil, m-au rugat să dau telefon

la poliție să spun că S.M. este mort în casa părinților lui C. Eu i-am întrebat

dacă sigur este mort și de ce a murit, iar C.G. mi-a spus că l-au bătut și că

în mod sigur este mort.”

Martorul C.G. în declarația dată în primă instanță a arătat că „Mențin

declarațiile date la urmărirea penală. În seara de 1 iunie 2008, am venit acasă

de la câmp și i-am găsit pe

inculpați și

victimă consumând băuturi alcoolice. M-au servit și pe mine cu

un pahar

de tărie, apoi eu am mers într-o altă cameră unde am luat masa și am mai

discutat cu soția. La un moment dat, eu am ieșit afară și l-am văzut pe S.M.,

victima, care era lângă căruță, unde era legat

și calul. Știind că victima a mai sustras animale de pe la diverse

persoane,

eu am intrat în casă și le-am spus celor doi inculpați să iasă

afară și să vadă ce are de gând să facă S.M. Apoi eu am intrat în casă, am mai

stat puțin și m-am culcat. Nu știu ce au făcut inculpații. A doua zi

m-am sculat dimineață și am plecat din nou la

câmp, iar seara când m-am

întors, am aflat că victima a fost lovită și

că decedase.”

Martora C.A. în declarația dată în primă instanță a menționat că

„Mențin declarațiile date la urmărirea penală. În seara de 1 iunie 2008, fiul

meu a plecat cu căruța să-i ducă lui S.M. un sac cu grăunțe, după care s-a

întors acasă, împreună cu S.M. și R.D. Aveau asupra lor niște sticle cu

băuturi. Au stat într-o cameră unde este și televizorul și au ascultat muzică.

La un moment dat, soțul meu a ieșit afară și văzându-l pe S.M. lângă cal, i-a

spus inculpaților ce vrea să facă victima. Eu nu am ieșit din casă și nu cunosc

ce s-a întâmplat acolo, dar a doua zi am constatat că S.M. era decedat într-un

pat din bucătăria mea. În seara respectivă am băut și eu jumătate litru bere.”

Înalta Curte nu poate avea în vedere

critica apărătorului recurenților

inculpați cu privire la

greșita încadrare juridică a faptei și nici solicitarea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., în

infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183

C. pen., deoarece mijloacele de probă

administrate,

din cadrul cărora a fost mai sus arătat conținutul declarațiilor

inculpaților,

martorilor indicați, precum și a tuturor celorlalte mijloace de probă

administrate în cursul întregului proces penal, ce se coroborează și care

infirmă apărările cu privire la lipsa intenției în comiterea infracțiunii, de

către fiecare, au relevat modalitatea efectivă de săvârșire a faptei de către

inculpații R.D. și C.G.

Astfel, inculpații au lovit în mod

repetat victima S.M. cu

pumnii și cu picioarele, în zona

vitală a abdomenului, inculpatul R.D., aplicându-i lovituri și cu coada de la

sapă, în altă zonă vitală, aceea a capului, iar după ce aceasta se afla căzută,

ambii inculpați au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, inculpatul

C.G. sărind de câteva ori cu picioarele pe corpul victimei, după care au

abandonat victima în curte, intrând în casă și continuând să consume băuturi

alcoolice, așa încât loviturile repetate și conjugate, intensitatea acestora și

locul în care au fost aplicate, în zonele vitale menționate, i-au produs

leziuni grave, care au condus la moartea violentă a acesteia, datorată asfixiei

mecanice prin obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui

politraumaitsm (numeroase excoriații pergamentate și

liniare, echimoze, hematom epicranian, hematom minim subdural, stază și

edem cerebral, hemoragie meningee cerebeloasă, infiltrate sangvine de

perete toracic, fracturi costale C 3 și C 6 stâng, conținut sanguin

traheo-bronșic, infarctizări pulmonare, stază pulmonară, sânge lichid în corp

și stază în organe), leziunile constatate putându-se produce prin loviri

repetate cu corp dur și corp dur, alungit (pumni, picioare și un baston de lemn

de minim 6 cm diametru), leziunile faciale și piramidă nazală, putându-se

produce prin lovire cu pumnii, iar restul leziunilor craniene, toracice și

lombare cu picioare și baston de lemn, între leziunile traumatice, asfixia

mecanică și deces existând legătură directă de cauzalitate, fiind posibil ca

marea majoritate a leziunilor să se fi produs cu victima în decubit (culcată),

ceea ce evidențiază atitudinea subiectivă a inculpaților în săvârșirea faptei

și anume sub forma intenției indirecte.

Așadar, din actele de executare comise efectiv de inculpații R.D. și C.G.

a rezultat că, aceștia și-au putut reprezenta rezultatul letal al faptei, atâta

timp cât i-a aplicat victimei,

numeroase

lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu coada de la sapă,

iar

apoi s-a sărit și cu picioarele pe corpul victimei, în condițiile arătate, loviturile

fiind aplicate cu intensitate, repetat și conjugat și în zone vitale,

producându-i acesteia leziuni foarte grave, după care au manifestat indiferență

față de starea acesteia și chiar dacă nu au urmărit moartea victimei, aceștia

au acceptat posibilitatea producerii ei.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că rezultatul

letal produs prin fapta săvârșită de către inculpații R.D. și C.G., nu s-a

realizat din culpă, prin depășirea intenției, deoarece din modul în care a fost

concepută și pusă în executare rezoluția infracțională, s-a evidențiat intenția

indirectă a inculpaților de a ucide victima, așa încât nu se impune schimbarea

încadrării juridice a faptei, fiind corectă cea stabilită de către instanțe,

respectiv aceea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., nefiind incident cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

17 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea

apărătorului recurenților inculpați, în sensul

reducerii pedepselor principale

aplicate, ca urmare a schimbării

încadrării juridice și a acordării unei mai mari eficiente datelor ce

caracterizează persoana inculpaților, deoarece, pe de-o parte nu s-a impus

schimbarea încadrării juridice în cauză, iar pe de altă parte instanța de apel

a reindividualizat pedepsele principale aplicate inculpaților, de către prima

instanță, reducându-le de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare, urmând ca

în ceea cel privește pe inculpatul C.G. la pedeapsa redusă să se adauge, prin

cumul aritmetic, pedeapsa de un an și 3 luni închisoare la care a fost

condamnat anterior, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării

pedepsei, în condițiile art. 83 C. pen., acesta având de executat în final,

pedeapsa principală de 11 ani și 3 luni închisoare.

Astfel, în contextul cauzei, au fost avute în vedere criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol

social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale în

care a fost săvârșită fapta, prin care s-a adus atingere unei valori sociale

fundamentale cum este viața persoanei, dar și de circumstanțele personale ale

inculpaților, care au regretat infracțiunile comise, inculpatul R.D. a avut un

bun comportament în societate, inculpatul C.G. este recidivist.

Înalta Curte consideră că pedepsele principale, al cărei cuantum a fost

stabilit la minimul special pentru infracțiunea de omor, iar pentru inculpatul

C.G., s-a adăugat pedeapsa anterioară, în condițiile menționate, ambele cu

executare în regim de detenție, sunt singurele în măsură să asigure realizarea

scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea

îndreptării atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și a unei

resocializări viitoare pozitive.

Critica formulată de apărătorul recurentului inculpat, în sensul

greșitei individualizări a pedepselor principale, nu poate fi avută în vedere,

deoarece toate criteriile ce caracterizează

procesul de stabilire a pedepsei

au fost examinate în concret de către

instanța de apel și în mod plural, neputându-se acorda o preeminență unuia sau

altuia, iar circumstanțele personale au fost apreciate prin raportare la

gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, precum și atitudinea

inculpaților, ulterioară săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține

ca circumstanțe judiciare

distincte, aspectele persoanele

invocate, în scris, de către recurentul inculpat R.D., privind situația sa

familială, respectiv mama suferindă și tatăl fiind orb și nici comportamentul

pozitiv avut în societate, așa cum rezultă din declarația martorului propus în

circumstanțiere, respectiv C.M., deoarece, pe de-o parte, acestora li s-a dat

relevanță de către instanța de apel în reducerea cuantumului pedepsei principale

aplicată de prima instanță de la 12 ani la 10 ani închisoare, iar pe de altă

parte, au fost evaluate în raport cu gradul de pericol sociale concret al

faptei comise și rezonanței unei asemenea fapte în societate.

Totodată, prin cuantumul pedepselor principale aplicate de 10 ani

închisoare, urmând ca în ceea cel privește pe inculpatul C.

G., acesta fiind recidivist, la pedeapsa pentru

infracțiunea de omor

să se adauge și pedeapsa de un an și 3 luni

închisoare, potrivit incidenței dispozițiilor art. 83 C. pen., în final

inculpatul, având de executat pedeapsa principală de 11 ani și 3 luni

închisoare, ambele pedepse principale ale inculpaților, dispunându-se a fi

executate în regim de detenție, s-a dat relevanță și principiului

proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de

personalitate al inculpaților, așa încât nu este aplicabil cazul de casare

invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În raport cu cele menționate, Înalta

Curte consideră decizia instanței

de apel ca fiind legală

și temeinică sub toate aspectele.

De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată nu a

constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu,

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate

de recurenții inculpați R.D. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 4 din 7

ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală.

Se va deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata

reținerii și a arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 12 martie 2009.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se vor obliga

recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din

care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați R.D.

și C.G. împotriva deciziei penale nr. 4 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel

Suceava, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii

și a arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 12 martie 2009.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

martie 2009.