ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 874/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 449 de la 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani, în dosarul nr. 3426/40/2008, au fost condamnați inculpații R.D. și C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., față de inculpatul C.G. la câte 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 3 luni închisoare aplicată inculpatului C.G. prin sentința penală nr. 827 din 23 aprilie 2007 a Judecătoriei Botoșani și a dispus executarea acestei pedepse pe lângă cea aplicată prin prezenta sentință, inculpatul C.G., urmând să execute 13 ani și 3 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen., cu privire la ambii inculpați. S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive cu începere de la 3 iunie 2008 la zi. S-a dispus confiscarea corpurilor delicte înregistrate la nr. 32/2008 în registrul de corpuri delicte al acestui tribunal. Inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile C.R. din sat Prisăcani, oraș Flămânzi, județul Botoșani, suma de 4.000 lei despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că, în ziua de 1 iunie 2008, inculpații și victima au consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri din sat, iar în jurul orei 20 au mers la locuința părinților inculpatului C.G., unde au continuat să consume băuturi și au ascultat muzică.

La un moment dat, victima a ieșit din casă, iar la puțin timp, tatăl inculpatului C.G. a văzut-o lângă un cal ce era la faetonul din curte. Întrucât știa că victima a mai sustras animale, tatăl inculpatului C.G. a intrat în încăpere unde erau cei doi inculpați și Ie-a spus acestora să iasă și să vadă ce vrea să facă victima. Cei doi inculpați au ieșit în curte și, întrucât li s-a părut că victima vrea să plece cu calul, au început să o lovească cu pumnii, apoi R.D. i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu o coadă de sapă și, după ce aceasta a căzut, inculpații au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, inculpatul C.G. sărind de câteva ori cu picioarele pe corpul victimei. După aceea, inculpații au lăsat victima căzută în curte, au intrat în casă și au continuat să consume băuturi alcoolice.

Mai târziu, inculpații au iești afară să vadă ce face victima și, constatând că aceasta este decedată, au ridicat-o și au dus-o în casă, au pus-o pe un pat, iar ei au consumat băuturi, după care s-au culcat. A doua zi dimineață, dându-și seama de gravitatea faptei, inculpații au ieșit în sat și le-au spus martorilor B.D. și P.G. despre cele întâmplate, rugându-i pe aceștia să anunțe poliția. Din raportul de constatare medico-legală nr. 50/ B din 9 iulie 2008 al S.M.L. Botoșani a rezultat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui traumatism.

Cu ocazia necropsiei s-au constatat numeroase excoriații pergamentate și liniare, echimoze, hematom epicranian, hematom minim subdural, stază și edem cerebral, hemoragie meningee cerebeloasă, infiltrate sangvine de perete toracic, fracturi costale C 3 și C 6 stâng, conținut sanguin traheo-bronșic, infarctizări pulmonare, stază pulmonară, sânge lichid în corp și stază în organe, concluzionându-se că aceste leziuni s-au putut produce prin lovituri repetate cu corpuri dure și corpuri dure prelungite, între leziuni, asfixia mecanică și deces existând legătură directă de cauzalitate. Reținând vinovăția inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., față de inculpatul C.G.

(dată fiind antecedența sa infracțională), prima instanță i-a condamnat pe aceștia la pedepse cu închisoare. La individualizare pedepselor s-a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei, dedus, atât din împrejurările comiterii ei, cât și din consecințele produse, precum și persoana fiecăruia dintre inculpați, comportarea bună a acestora anterior săvârșirii infracțiunii și conduita procesuală corectă în sens de recunoaștere și regret. În latura civilă a cauzei s-a reținut că victima a fost înmormântată de numita C.R. din satul Prisăcani, orașul Flămânzi, care s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.000 lei, sumă pe care inculpații au fost de acord să o plătească, astfel încât în temeiul art. 14 și 15 C. proc.

pen., au fost obligați la plata sumei respective către partea civilă. Subzistând temeiul arestării preventive a inculpaților, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut această măsură, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate acestora, durata reținerii și arestării preventive, cu începere de la 3 iunie 2008 la zi. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații. În motivarea apelurilor, aceștia au arătat că greșit s-a reținut în sarcina lor săvârșirea infracțiunii de omor, impunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu au aplicat lovituri cu intenția de a ucide victima. Mai mult, ele nu au vizat zone vitale și nu au produs direct decesul, cauza acestuia fiind asfixia ei mecanică cu sânge.

Au solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea în favoarea lor de circumstanțe atenuante judiciare, reale și personale (lipsa antecedentelor penale, conduită procesuală corespunzătoare). Inculpatul C.G. a arătat că a comis fapta urmare a atitudinii anterioare provocatoare a victimei, având convingerea că aceasta din urmă dorește să-i sustragă un cal. Prin decizia penală nr. 4 de la 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 3426/40/2008, au fost admise apelurile declarate de inculpații R.D., și C.G., în prezent ambii deținuți în Penitenciarul Botoșani, împotriva sentinței penale nr. 449 din data de 2 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr. 3426/40/2008.

S-a desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare: A fost condamnat fiecare dintre inculpații R.D. și C.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., față de inculpatul C.G., la câte o pedeapsă principală de 10 ani închisoare (în loc de câte 12 ani închisoare). În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus ca inculpatul C.G. să execute o pedeapsă principală de 11 ani și 3 luni închisoare (în loc de 13 ani și 3 luni închisoare). Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii. În temeiul art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare din pedepsele de executat de către fiecare dintre inculpați, durata de la data de 2 decembrie 2008 la zi.

În temeiul art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.D. și C.G. Cheltuielile judiciare din apel au rămas în sarcina statului, din care suma de 600 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu inculpați s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceava. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și încadrarea în drept, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. Inculpații apelanți au comis faptele în împrejurările arătate și pe larg expuse în considerentele sentinței penale atacate. Astfel, în noaptea de 1 iunie 2008, vând impresia că victima, aflată în curtea casei inculpaților, ar intenționa să le sustragă un cal, au lovit-o, în mod conjugat, cu pumnii și picioarele în zona abdomenului, iar inculpatul R.D.

și cu coada unei sape de lemn în zona capului, lovituri ce au condus la decesul acestuia. Inculpații au susținut că nu au intenționat uciderea victimei, în condițiile în care moartea nu s-a datorat loviturilor aplicate și care, de altfel nu au vizat zone vitale ale organismului, ci a survenit ca urmare a asfixiei mecanice prin obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui traumatism. Or, potrivit raportului de constatare medico-legală (necropsie) nr. 50/ B din 09 iulie 2008 efectuat de S.M.L. Botoșani, asfixia mecanică a survenit urmare a politraumatismului suferit de victimă, efect al loviturilor „repetate cu corp dur și corp dur alungit: pumni, picioare și un baston de lemn de minim 6 cm diametru”.

în același raport s-a concluzionat că „între leziunile traumatice, asfixia mecanică și deces este legătură directă de cauzalitate.” Chiar dacă inculpații nu au urmărit uciderea victimei, prin actele de violență exercitate, privite în mod concret, au acceptat posibilitate producerii acestui rezultat socialmente periculos. Astfel, inculpații i-au aplicat victimei lovituri, atât cu un par, cât și cu pumnii și picioarele, în zone vitale ale organismului, cap, abdomen, iar ulterior, după ce au abandonat-o circa 30 minute în curte, au adus-o în casă, așezând-o în pat, fără a-i acorda primul ajutor sau a anunța vreo instituție medicală competentă. Prin urmare, corect a reținut prima instanță că inculpații au comis infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., forma de vinovăție fiind cea a intenției indirecte.

Așadar, solicitare acestora, de schimbare a încadrării juridice a faptelor în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., nu a putut fi primită în cauză. Inculpatul C.G. a susținut că a comis fapta pe fondul tulburării induse de atitudinea provocatoare a victimei, convins fiind că aceasta intenționa să-i sustragă, din curte, un cal. Or, ceste afirmații nu au fost în vreun fel dovedite, cu atât mai mult cu cât anterior părțile consumaseră împreună băuturi alcoolice la mai multe baruri din sat, iar ulterior în locuința părinților inculpatului C.G. Așadar, relațiile dintre părți, la momentul imediat comiterii faptei, nu erau tensionate. În plus, la momentul în care cei doi inculpați au iești din locuință, după ce martorul C.G.

Ie-a spus că victima este în curte, lângă un cal de la faeton, exista posibilitate unei discuții prealabile între părți, care ar fi lămurit orice neînțelegere ivită. Simpla impresie că victima ar pute comite, în dauna sa, vreun furt, nesusținută de niciun act concret în cest sens, nu este de natură a aprecia că s-a cauzat inculpatului C.G. vreo stare de tulburare, pe fondul căreia să fi acționat, astfel că nu se justifică reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, este real că aceștia au avut, pe parcursul procesului penal, o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor, iar anterior, inculpatul R.D., un bun comportament în societate.

Față de toate împrejurările cauzei, curtea de apel a apreciat că aceste elemente nu s-au impus a fi reținut, în favoarea inculpaților, ca circumstanțe atenuante, însă justifică o diminuare a cuantumului pedepselor aplicate. O pedeapsă de câte 10 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate, este necesară, dar totodată și suficientă pentru a-și atinge scopul educativ-preventiv. Cât privește inculpatul C.G., la această pedeapsă s-a adăugat, potrivit dispozițiilor art. 83 C. pen. și pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 827/2007 a Judecătoriei Botoșani, a cărei suspendare condiționată a fost revocată prin sentința penală apelată. Pentru considerentele arătate, curtea de apel, constatând întemeiate apelurile declarate de inculpați, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., Ie-a admis, a desființat în parte sentința penală atacată și, în rejudecare, a procedat în sensul celor mai sus-a ratate. Cum judecata cauzei a avut loc cu inculpații în stare de arest preventiv, în conformitate cu dispozițiile art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus în continuare din pedepsele de executat de către fiecare dintre inculpați, durata de la data 2 decembrie 2008 la zi. Apreciind că temeiurile ce au stat la baza luării și ulterior menținerii stării de arest preventiv a inculpaților subzistă, în conformitate cu dispozițiile art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv a inculpaților R.D.

și C.G. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Împotriva acestei decizii au declarat, în termenul legal, recursuri inculpații R.D. și C.G., numai recurentul inculpat R.D., arătând în scris motivele de recurs, solicitând reducerea pedepsei sub minim, deoarece are probele în familie, mama sa este suferindă, tatăl este orb și are nevoie de un întreținător. La termenul de judecată de la 26 februarie 2009, Înalta Curte a lut în examinare, din oficiu, verificarea legalității arestării preventive a inculpaților R.D. și C.G., consemnându-se concluziile părților, după care, Înalta Curte, deliberând a anulat mandatele de executare nr. 602/2008 din 21 ianuarie 2009 emis pentru inculpatul R.D.

și, respectiv, nr. 603/2008 din 21 ianuarie 2009 emis pentru inculpatul C.G. de către Tribunalul Botoșani, în baza sentinței penale nr. 449 din 2 decembrie 2008 a Tribunalului Botoșani, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 4 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. În baza art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen., a constatat ca legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpaților R.D. și C.G., pe care a menținut-o, iar onorariile pentru apărarea din oficiu a inculpaților, în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției, așa cum rezultă din încheierea de la data menționată, aflată la dosarul Înaltei Curți.

În considerentele încheierii, instanța de recurs a făcut referiri la hotărârile pronunțate în cauză, evidențiind în esență situația de fapt stabilită în cauză, că mandatul de arestare preventivă a inculpaților a fost emis în temeiul art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. S-a arătat că decizia Curții de Apel Suceava a fost atacată cu recurs de către inculpați, memoriile fiind adresate și înregistrate direct la registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât, necunoscându- se această împrejurare și, considerând că hotărârea a rămas definitivă, au fost emise mandatele de executare nr. 602/2008 din 21 ianuarie 2009, respectiv nr. 603/2008 din 21 ianuarie 2009 de către Tribunalul Botoșani.

În raport cu această situație, s-a constatat că inculpații au declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 3 C. proc. pen., așa încât mandatele de executare mai sus-amintite au fost emise nelegal, fiind anulate. Potrivit art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160 b alin. (2) sau (3) C. proc. pen. Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Înalta Curte a apreciat că acestea s-au menținut și în prezent și au impus în continuare privarea de libertate a inculpaților, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 143 C. proc.

pen., că aceștia au comis faptele pentru care au fost condamnați. În speță, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi. Totodată, Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunii menționate. În consecință, Înalta Curte a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpați, astfel că, în temeiul art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc.

pen., a menținut starea de arest preventiv a acestora. De asemenea, a constatat că măsura arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților R.D. și C.G. subzistă și că au impus privare de libertate în continuare. La termenul de astăzi, apărătorul recurenților inculpați, în concluziile orale, în dezbateri a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursurilor declarate, casarea ambelor hotărâri atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., arătând că din probe nu a rezultat că inculpații au urmărit să suprime viața victimei, dat fiind că au lovit-o cu pumnii și picioarele, iar apoi cu mânerul de lemn al sapei, într-o zonă nevitală a corpului, iar cu privire la cel de-al doilea temei de casare a considerat că se impune reducerea pedepselor aplicate, ca urmare a schimbării încadrării juridice și a acordării unei mai mari eficiente datelor ce caracterizează persoana inculpaților. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursurilor declarate de inculpați, precum și pozițiile acestora, din ultimul cuvânt, au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursurile declarate de recurenții inculpați R.D. și C.G. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen, în mod judicios a stabilit vinovăția inculpaților R.D. și C.G. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată fiecare, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se faptele inculpaților R.D. și C. G., în sensul că aceștia, în ziua de 1 iunie 2008, în jurul orei 21,30, având impresia că victima S.M., aflată în curtea inculpaților ar intenționa să le sustragă un cal, au lovit, în mod repetat și conjugat victima cu pumnii și picioarele în zona abdomenului, inculpatul R. D., aplicându-i victimei mai multe lovituri cu o coadă de sapă în zona capului, iar după ce aceasta a căzut, au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, inculpatul C.G. sărind de câteva ori cu picioarele pe corpul victimei, după care au abandonat victima în curte, intrând în casă și continuând să consume băuturi alcoolice.

Mai târziu, ieșind să vadă ce face victima, inculpații au constatat că aceasta este decedată, ducându-o în casă și punând-o pe un pat, continuând să consume băuturi alcoolice, iar a doua zi au anunțat poliția. În raportul de constatare medico-legală nr. 150/ B din 9 iulie 2008 întocmit de S.M.L.

Județean Botoșani s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se asfixiei mecanice prin obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui politraumatism (numeroase excoriații pergamentate și liniare, echimoze, hematom epicranian, hematom minim subdural, stază și edem cerebral, hemoragie meningee cerebeloasă, infiltrate sangvine de perete toracic, fracturi costale C 3 și C 6 stâng, conținut sanguin traheo-bronșic, infarctizări pulmonare, stază pulmonară, sânge lichid în corp și stază în organe), leziunile constatate putându-se produce prin loviri repetate cu corp dur și corp dur, alungit (pumni, picioare și un baston de lemn de minim 6 cm diametru), leziunile faciale și piramidă nazală, putându-se produce prin lovire cu pumnii, iar restul leziunilor craniene, toracice și lombare cu picioare și baston de lemn, între leziunile traumatice, asfixia mecanică și deces existând legătură directă de cauzalitate, fiind posibil ca marea majoritate a leziunilor să se fi produs cu victima în decubit (culcată).

Astfel, faptele inculpaților săvârșite în condițiile mai sus arătate, întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., reținută în sarcina fiecărui inculpat, iar în ceea cel privește pe inculpatul C.G., cu aplicarea și a dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., fapta din prezenta cauză fiind comisă în termenul de încercare al unei condamnări anterioare la pedeapsa de un an și 3 luni închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 97 și 98 alin. (1) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu suspendarea condiționată a executării acesteia, pe o durată de 3 ani și 3 luni, termen de încercare, potrivit art. 81 și 82 C. pen., prin sentința penală nr. 827 din 23 aprilie 2007 a Judecătoriei Botoșani.

Înalta Curte consideră că instanța de apel a înlăturat motivat critica formulată cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., evidențiind modalitatea de săvârșire a faptelor, lovirea victimei cu parul, cu pumnii și picioarele în zona vitale ale organismului, cap și abdomen, leziuni atestate medico- legal, după care au abandonat victima, iar ulterior au dus-o în cauză, ceea ce conduce la concluzia că din punct de vedere subiectiv, chiar dacă inculpații nu au urmărit suprimarea vieții victimei, aceștia au acceptat posibilitatea producerii rezultatului letal, acționând cu intenție indirectă, specifică infracțiunii de omor.

Înalta Curte, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, cercetării judecătorești, în primă instanță, cât și în apel, în raport și cu declarațiile apelanților inculpați, constată că a fost dovedită contribuția concretă a inculpaților în comiterea infracțiunii de omor reținută în sarcina fiecăruia. Astfel, declarațiile inculpaților R.D. și C.G.

în care au arătat modalitatea în care au acționat, se coroborează cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și fotografiile efectuate, cu procesul-verbal și fotografiile efectuate cu ocazia examinării hainelor cu care era îmbrăcată victima, cu raportul de constatare medico-legală și planșele fotografice (necropsie), în care se atestă leziunile produse și se concluzionează asupra mecanismului producerii lor, cu declarațiile martorilor C.A., C.G., B.D., P.G., G.M., în declarații fiind arătate împrejurările faptice pe care aceștia le-au perceput, declarația martorului C.M., propus în circumstanțiere pentru inculpatul R.D. Inculpatul R.D. în declarația dată în primă instanță a arătat că „Mențin declarațiile pe care le-am dat la urmărirea penală, și arăt că în ziua de 1 iunie 2008, m-am întâlnit cu inculpatul C.G.

și victima S.M. la un bar din sat, unde am consumat băuturi alcoolice, apoi, întrucât cei doi erau cu căruța, i-am rugat să mă ducă la secția de votare și am mers și am votat, după care ne-am dus iar, prin mai multe baruri, unde am consumat băuturi și, în final, ne-am dus la locuința inculpatului C.G. unde am vrut să ascultăm muzică de un CD. La un moment dat am auzit că tatăl inculpatului C. striga că S.M. fură calul. Eu și C.G. am iești imediat afară și am văzut că, într-adevăr, victima luase calul de lanț și urma să iasă din curte. Ne-am dus la victimă, C.G. l-a înjurat și apoi, amândoi l-am lovit, încât victima a căzut jos. în cădere victima m-a lovit, nu știu dacă intenționat sau a dat cu mâna pentru a se apăra, dar eu m-am enervat și l-am lovit li mi tare, atât cu picioarele, aplicându-i două lovituri, cât și cu o coadă de sapă, i-am dat 2 - 3 lovituri.

C.G. a lovit victima cu pumnii și picioarele, în aceleași împrejurări. Apoi am lăsat victima acolo, iar noi am mers în casă. După aproximativ 20 de minute am văzut că victima nu s-a ridicat din acel loc, am mers amândoi și am adus-o în casă, am așezat-o pe un pat și am lăsat-o acolo, iar noi ne-am dus în altă cameră și ne-am uitat la televizor. Victima era în viață când am adus-o în casă. Eu am dormit la familia C., împreună cu inculpatul C.G. și, a doua zi dimineață, când ne-am trezit am constatat că victima decedase. Regret săvârșirea faptei. Sunt de acord să plătesc părții civile 40.000.000 lei ROL despăgubiri. Când am constatat decesul victimei, l-am rugat pe B.D., care avea telefon, să anunțe poliția, iar noi nu ne-am deplasat de lângă cadavru.” Același inculpat, în declarația dată în apel a menționat că „îmi mențin declarațiile date în prezent.

Arăt că nu am săvârșit fapta cu intenție, iar înainte de incident am băut cu victima și coinculpatul cantități mari de alcool. Regret cele întâmplate. Eu am lovit victima doar cu pumnii și cu picioarele. Cu acea coadă de sapă nu eu am lovit victima, ci coinculpatul la începutul incidentului. Am văzut că-l lovea însă nu știu în ce zonă a corpului. Eu nu am văzut celălalt inculpat să fi lovit victima cu picioarele, însă e posibil să nu fi fost atent la întreg incidentul. Coinculpatul mă acuză că eu aș fi sărit pe victimă cu picioarele, însă cele susținute nu sunt reale, întrucât era căzută pe partea stângă, chiar și atunci când l-am ridicat. Incidentul a început inițial între coinculpat și victimă, primul lovind-o cu coada de sapă, după care am intervenit și eu, lovind-o în stomac, în spate.

Revin și arăt că am luat acea coadă din mâna coinculpatului pe care am aruncat-o. Arăt că eu am lovit victima înainte de a lua coada de sapă din mâna coinculpatului, moment în care s-a terminat și incidentul. Regret fapta. După 30 minute de la incident am dus victima în casă, unde l-am pus pe pat. Arăt că mișca la acel moment, nu avea urme de sânge decât pe obrazul stâng ca urmare a căzăturii. Am văzut că coinculpatul a lovit victima de la jumătate în jos. Prima lovitură aplicată de coinculpat și în momentul în care s-a rupt sapa a fost aplicată în cap. Ca urmare a acestei lovituri victima a căzut, iar acesta a continuat să-i aplice lovituri pe tot corpul cu coada sapei de la gât în jos și nu de la jumătate.

Lovitura aplicată de coinculpat victimei a fost aplicată cu victima situată cu spatele la noi, mai precis în creștetul capului. Situația de fapt descrisă astăzi corespunde realității și nu cea prezentată în declarația dată la momentul luării măsurii arestării preventive.” Inculpatul R.D., în declarația dată, în apel, a precizat că „îmi mențin declarațiile date până în prezent. În momentul în care am aplicat loviturile victimei, arăt că eram în stare avansată de ebrietate și nu am avut intenția de a ucide victima. Toate loviturile aplicate de mine au vizat zona abdomenului și în jos. După circa 30 minute de la incident, împreună cu coinculpatul am luat victima și am dus-o în casă, am așezat-o pe pat și arăt faptul că respira.

Am mers într-o cameră alăturată unde ne-am culcat și a doua zi dimineața era decedat și am rugat pe numitul B.D. să anunțe poliția. Regret cele întâmplate și mai arăt odată că nu a fost cu intenția de a ucide.” Martorul B.D. în declarația dată în etapa cercetării judecătorești, în primă instanță a arătat că „Mențin declarațiile date la urmărirea penală. În ziua de 2 iunie 2008, în jurul orei 14,00, am mers la magazinul lui P.V. și satul N. Bălcescu și m-am întâlnit cu ambii inculpați. Aceștia știind că am telefon mobil, m-au rugat să dau telefon la poliție să spun că S.M. este mort în casa părinților lui C. Eu i-am întrebat dacă sigur este mort și de ce a murit, iar C.G. mi-a spus că l-au bătut și că în mod sigur este mort.” Martorul C.G.

în declarația dată în primă instanță a arătat că „Mențin declarațiile date la urmărirea penală. În seara de 1 iunie 2008, am venit acasă de la câmp și i-am găsit pe inculpați și victimă consumând băuturi alcoolice. M-au servit și pe mine cu un pahar de tărie, apoi eu am mers într-o altă cameră unde am luat masa și am mai discutat cu soția. La un moment dat, eu am ieșit afară și l-am văzut pe S.M., victima, care era lângă căruță, unde era legat și calul. Știind că victima a mai sustras animale de pe la diverse persoane, eu am intrat în casă și le-am spus celor doi inculpați să iasă afară și să vadă ce are de gând să facă S.M. Apoi eu am intrat în casă, am mai stat puțin și m-am culcat. Nu știu ce au făcut inculpații.

A doua zi m-am sculat dimineață și am plecat din nou la câmp, iar seara când m-am întors, am aflat că victima a fost lovită și că decedase.” Martora C.A. în declarația dată în primă instanță a menționat că „Mențin declarațiile date la urmărirea penală. În seara de 1 iunie 2008, fiul meu a plecat cu căruța să-i ducă lui S.M. un sac cu grăunțe, după care s-a întors acasă, împreună cu S.M. și R.D. Aveau asupra lor niște sticle cu băuturi. Au stat într-o cameră unde este și televizorul și au ascultat muzică. La un moment dat, soțul meu a ieșit afară și văzându-l pe S.M. lângă cal, i-a spus inculpaților ce vrea să facă victima. Eu nu am ieșit din casă și nu cunosc ce s-a întâmplat acolo, dar a doua zi am constatat că S.M.

era decedat într-un pat din bucătăria mea. În seara respectivă am băut și eu jumătate litru bere.” Înalta Curte nu poate avea în vedere critica apărătorului recurenților inculpați cu privire la greșita încadrare juridică a faptei și nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., deoarece mijloacele de probă administrate, din cadrul cărora a fost mai sus arătat conținutul declarațiilor inculpaților, martorilor indicați, precum și a tuturor celorlalte mijloace de probă administrate în cursul întregului proces penal, ce se coroborează și care infirmă apărările cu privire la lipsa intenției în comiterea infracțiunii, de către fiecare, au relevat modalitatea efectivă de săvârșire a faptei de către inculpații R.D.

și C.G. Astfel, inculpații au lovit în mod repetat victima S.M. cu pumnii și cu picioarele, în zona vitală a abdomenului, inculpatul R.D., aplicându-i lovituri și cu coada de la sapă, în altă zonă vitală, aceea a capului, iar după ce aceasta se afla căzută, ambii inculpați au continuat să o lovească cu pumnii și picioarele, inculpatul C.G.

sărind de câteva ori cu picioarele pe corpul victimei, după care au abandonat victima în curte, intrând în casă și continuând să consume băuturi alcoolice, așa încât loviturile repetate și conjugate, intensitatea acestora și locul în care au fost aplicate, în zonele vitale menționate, i-au produs leziuni grave, care au condus la moartea violentă a acesteia, datorată asfixiei mecanice prin obstrucție traheo-bronșică cu sânge, în condițiile unui politraumaitsm (numeroase excoriații pergamentate și liniare, echimoze, hematom epicranian, hematom minim subdural, stază și edem cerebral, hemoragie meningee cerebeloasă, infiltrate sangvine de perete toracic, fracturi costale C 3 și C 6 stâng, conținut sanguin traheo-bronșic, infarctizări pulmonare, stază pulmonară, sânge lichid în corp și stază în organe), leziunile constatate putându-se produce prin loviri repetate cu corp dur și corp dur, alungit (pumni, picioare și un baston de lemn de minim 6 cm diametru), leziunile faciale și piramidă nazală, putându-se produce prin lovire cu pumnii, iar restul leziunilor craniene, toracice și lombare cu picioare și baston de lemn, între leziunile traumatice, asfixia mecanică și deces existând legătură directă de cauzalitate, fiind posibil ca marea majoritate a leziunilor să se fi produs cu victima în decubit (culcată),

ceea ce evidențiază atitudinea subiectivă a inculpaților în săvârșirea faptei și anume sub forma intenției indirecte. Așadar, din actele de executare comise efectiv de inculpații R.D. și C.G. a rezultat că, aceștia și-au putut reprezenta rezultatul letal al faptei, atâta timp cât i-a aplicat victimei, numeroase lovituri cu pumnii și picioarele, precum și cu coada de la sapă, iar apoi s-a sărit și cu picioarele pe corpul victimei, în condițiile arătate, loviturile fiind aplicate cu intensitate, repetat și conjugat și în zone vitale, producându-i acesteia leziuni foarte grave, după care au manifestat indiferență față de starea acesteia și chiar dacă nu au urmărit moartea victimei, aceștia au acceptat posibilitatea producerii ei.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că rezultatul letal produs prin fapta săvârșită de către inculpații R.D. și C.G., nu s-a realizat din culpă, prin depășirea intenției, deoarece din modul în care a fost concepută și pusă în executare rezoluția infracțională, s-a evidențiat intenția indirectă a inculpaților de a ucide victima, așa încât nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei, fiind corectă cea stabilită de către instanțe, respectiv aceea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte nu poate avea în vedere nici solicitarea apărătorului recurenților inculpați, în sensul reducerii pedepselor principale aplicate, ca urmare a schimbării încadrării juridice și a acordării unei mai mari eficiente datelor ce caracterizează persoana inculpaților, deoarece, pe de-o parte nu s-a impus schimbarea încadrării juridice în cauză, iar pe de altă parte instanța de apel a reindividualizat pedepsele principale aplicate inculpaților, de către prima instanță, reducându-le de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare, urmând ca în ceea cel privește pe inculpatul C.G. la pedeapsa redusă să se adauge, prin cumul aritmetic, pedeapsa de un an și 3 luni închisoare la care a fost condamnat anterior, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în condițiile art. 83 C. pen., acesta având de executat în final, pedeapsa principală de 11 ani și 3 luni închisoare.

Astfel, în contextul cauzei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social în concret ridicat al faptei comise, agravat de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta, prin care s-a adus atingere unei valori sociale fundamentale cum este viața persoanei, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților, care au regretat infracțiunile comise, inculpatul R.D. a avut un bun comportament în societate, inculpatul C.G. este recidivist.

Înalta Curte consideră că pedepsele principale, al cărei cuantum a fost stabilit la minimul special pentru infracțiunea de omor, iar pentru inculpatul C.G., s-a adăugat pedeapsa anterioară, în condițiile menționate, ambele cu executare în regim de detenție, sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări viitoare pozitive.

Critica formulată de apărătorul recurentului inculpat, în sensul greșitei individualizări a pedepselor principale, nu poate fi avută în vedere, deoarece toate criteriile ce caracterizează procesul de stabilire a pedepsei au fost examinate în concret de către instanța de apel și în mod plural, neputându-se acorda o preeminență unuia sau altuia, iar circumstanțele personale au fost apreciate prin raportare la gravitatea faptei comise, modalitatea de săvârșire, precum și atitudinea inculpaților, ulterioară săvârșirii infracțiunii.

De asemenea, Înalta Curte nu poate reține ca circumstanțe judiciare distincte, aspectele persoanele invocate, în scris, de către recurentul inculpat R.D., privind situația sa familială, respectiv mama suferindă și tatăl fiind orb și nici comportamentul pozitiv avut în societate, așa cum rezultă din declarația martorului propus în circumstanțiere, respectiv C.M., deoarece, pe de-o parte, acestora li s-a dat relevanță de către instanța de apel în reducerea cuantumului pedepsei principale aplicată de prima instanță de la 12 ani la 10 ani închisoare, iar pe de altă parte, au fost evaluate în raport cu gradul de pericol sociale concret al faptei comise și rezonanței unei asemenea fapte în societate.

Totodată, prin cuantumul pedepselor principale aplicate de 10 ani închisoare, urmând ca în ceea cel privește pe inculpatul C. G., acesta fiind recidivist, la pedeapsa pentru infracțiunea de omor să se adauge și pedeapsa de un an și 3 luni închisoare, potrivit incidenței dispozițiilor art. 83 C. pen., în final inculpatul, având de executat pedeapsa principală de 11 ani și 3 luni închisoare, ambele pedepse principale ale inculpaților, dispunându-se a fi executate în regim de detenție, s-a dat relevanță și principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, așa încât nu este aplicabil cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele. De asemenea, Înalta Curte, verificând hotărârea pronunțată nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați R.D. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 4 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Se va deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 12 martie 2009. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se vor obliga recurenții inculpați fiecare la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați R.D. și C.G. împotriva deciziei penale nr. 4 din 7 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurenților inculpați, durata reținerii și a arestării preventive de la 3 iunie 2008 la 12 martie 2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.