ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad,
reclamanta intimată R.E.E.E. BV a solicitat obligarea SC C. SRL la plata
sumelor de 1.650.403 dolari S.U.A. debit și 1.424.366,56 dolari S.U.A. dobânda
calculată până la introducerea cererii, datorie ce ar rezulta din cuprinsul
contractului de împrumut încheiat de părți la data de 31 iulie 2003.
Instanța de fond, prin
sentința civilă nr. 1911/2008, admite cererea și dispune obligarea pârâtei la
plata sumelor solicitate și a cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel SC C. SRL în contradictoriu cu intimata R.E.E.E. BV, solicitând
totodată să se dispună suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 1911/2008
pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1167/108/2008, până la
soluționarea apelului ce face obiectul prezentului dosar.
În susținerea cererii de
suspendare, pârâta apelantă susține că executarea silită a fost începută
intempestiv, asupra tuturor proprietăților sale imobiliare și mobiliare, deși
creanța atacată este inferioară valorii acestora, pe care o apreciază la peste
19.000.000 euro. Se mai arată că executarea silită începută în baza sentinței
nedefinitive, o privează de orice sursă de venit, că obiectul său de activitate
este limitat, că poate realiza venituri doar din construcția de locuințe și
vânzarea acestora împreună cu terenul aferent, sau vânzarea parcelelor de
teren, fără construcții. Arată că în prezent activitatea sa este blocată
datorită executării silite, ceea ce o prejudiciază.
Apelanta consideră că
executarea silită îi produce un grav prejudiciu, că executarea silită a demarat
într-un context economic defavorabil tranzacțiilor imobiliare, că aceasta îi
încalcă drepturile constituționale și principiul proporționalității, că
executarea silită este o ingerință a statului asupra dreptului de proprietate,
justificată printr-un interes public, singurul remediu fiind suspendarea
executării. Se susține că întoarcerea executării nu poate constitui un remediu
efectiv, deoarece intimata este o persoană juridică străină, care nu are sediu
sau bunuri pe teritoriul României, considerând că intimata nu suferă
prejudicii, deoarece bunurile apelantei depășesc cu mult cuantumul creanței,
iar intimata a obținut dobânzi anuale de 20% din valoarea creanței.
Reprezentantul intimatei a
depus concluzii scrise cu privire la cererea de suspendare la dosar, arătând că
cererea este neîntemeiată, având în vedere că nu se justifică caracterul
așa-zis intempestiv al creanței deoarece s-a pornit la executare după mai mult
de 3 ani de la scadența creanței, că executarea în sine nu este un abuz, că
lotul executat este unica proprietate a debitoarei, deși la momentul începerii
litigiului, pârâta deținea două suprafețe de teren, unul dintre acestea fiind
deja vândut. Se mai arată că în fapt, conturile debitoarei sunt goale și nu au
niciun fel de bunuri mobile sau imobile care să-i permită satisfacerea
integrală a creanței, iar susținerea apelantei că executarea o privează de
orice sursă de venit, reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că nu mai
are alte proprietăți.
Reclamanta - intimată
susține faptul că este prejudiciată de neplata datoriei la mai mult de 3 ani de
la scadență, că pârâta putea achita datoria acum 3 ani, că prin referirea la
contextul economic defavorabil pârâta își invocă propria culpă. Consideră că
susținerile pârâtei privind dificultatea unei eventuale întoarceri a executării
silite și faptul că reclamanta nu ar suferi niciun prejudiciu sunt
neîntemeiate.
Analizând cererea de
suspendare, Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 17 decembrie 2008 a
admis cererea de suspendare formulată de SC C. SRL și s-a dispus suspendarea
executării silite a sentinței civile nr. 1911/2008 pronunțată de Tribunalul
Arad în dosarul nr. 1167/108/2008 până la soluționarea apelului, împotriva
acestei hotărâri, pentru următoarele considerente:
Așa cum face dovada cu
înscrisurile depuse la dosarul cauzei, împotriva apelantei s-a început deja
executarea silită imobiliară. Valoarea imobilelor supusă executării este, după
cum rezultă din dosar de peste 19.000.000 euro cu mult mai mare decât suma
urmărită.
Pe de altă parte, obiectul
principal de activitate al SC C. SRL este cel de construcție și vânzare de
locuințe, ori, înstrăinare forțată și la o valoare mult inferioară celei reale
ar duce la imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societății, la
pierderi semnificative care ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de
recuperat.
Această situație este indusă
și de starea actuală de notorietate a pieței imobiliare, blocate la nivel
național, datorată crizei economice.
Cum instanța are de
apreciat, de la caz la caz, în mod subiectiv, oportunitatea admiterii unei
astfel de cereri, în speță, Curtea constată că raportat la dispozițiile art. 280
C. proc. civ. cererea este întemeiată și va fi admisă.
Împotriva aceste încheieri a
declarat recurs creditoarea R.E.E.E. BV Olanda solicitând în baza art. 304 pct.
9 C. proc. civ. modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii
cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată.
Recurenta a solicitat,
ulterior suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea dosarului de fond,
ca urmare a declarării recursului, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială.
Analizând lucrările cauzei
urmează a se reține.
Așa cum rezultă din
încheierea supusă recursului, suspendarea sentinței s-a dispus până la
soluționarea apelului împotriva acesteia.
Cum apelul s-a soluționat la
2 februarie 2009 prin decizia nr. 19, și prin admiterea acestuia, s-a
desființat sentința, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, cererea
de suspendare a cauzei în raport de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., este
nefondată, iar recursul este rămas fără obiect, deoarece suspendarea s-a dispus
până la soluționarea apelului.
Așa fiind în cauză, nu
subzistă motivul de recurs invocat și față de cele ce preced, recursul urmează
a fi respins ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
suspendare în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ. formulată de recurentă.
Respinge recursul, ca rămas fără
obiect declarat de creditoarea R.E.E.E. BV Olanda împotriva încheierii din 17
decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 10 iunie 2009.