ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1846/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta intimată R.E.E.E. BV a solicitat obligarea SC C. SRL la plata sumelor de 1.650.403 dolari S.U.A. debit și 1.424.366,56 dolari S.U.A. dobânda calculată până la introducerea cererii, datorie ce ar rezulta din cuprinsul contractului de împrumut încheiat de părți la data de 31 iulie 2003. Instanța de fond, prin sentința civilă nr. 1911/2008, admite cererea și dispune obligarea pârâtei la plata sumelor solicitate și a cheltuielilor de judecată către reclamantă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel SC C. SRL în contradictoriu cu intimata R.E.E.E.
BV, solicitând totodată să se dispună suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 1911/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1167/108/2008, până la soluționarea apelului ce face obiectul prezentului dosar. În susținerea cererii de suspendare, pârâta apelantă susține că executarea silită a fost începută intempestiv, asupra tuturor proprietăților sale imobiliare și mobiliare, deși creanța atacată este inferioară valorii acestora, pe care o apreciază la peste 19.000.000 euro. Se mai arată că executarea silită începută în baza sentinței nedefinitive, o privează de orice sursă de venit, că obiectul său de activitate este limitat, că poate realiza venituri doar din construcția de locuințe și vânzarea acestora împreună cu terenul aferent, sau vânzarea parcelelor de teren, fără construcții.
Arată că în prezent activitatea sa este blocată datorită executării silite, ceea ce o prejudiciază. Apelanta consideră că executarea silită îi produce un grav prejudiciu, că executarea silită a demarat într-un context economic defavorabil tranzacțiilor imobiliare, că aceasta îi încalcă drepturile constituționale și principiul proporționalității, că executarea silită este o ingerință a statului asupra dreptului de proprietate, justificată printr-un interes public, singurul remediu fiind suspendarea executării. Se susține că întoarcerea executării nu poate constitui un remediu efectiv, deoarece intimata este o persoană juridică străină, care nu are sediu sau bunuri pe teritoriul României, considerând că intimata nu suferă prejudicii, deoarece bunurile apelantei depășesc cu mult cuantumul creanței, iar intimata a obținut dobânzi anuale de 20% din valoarea creanței.
Reprezentantul intimatei a depus concluzii scrise cu privire la cererea de suspendare la dosar, arătând că cererea este neîntemeiată, având în vedere că nu se justifică caracterul așa-zis intempestiv al creanței deoarece s-a pornit la executare după mai mult de 3 ani de la scadența creanței, că executarea în sine nu este un abuz, că lotul executat este unica proprietate a debitoarei, deși la momentul începerii litigiului, pârâta deținea două suprafețe de teren, unul dintre acestea fiind deja vândut. Se mai arată că în fapt, conturile debitoarei sunt goale și nu au niciun fel de bunuri mobile sau imobile care să-i permită satisfacerea integrală a creanței, iar susținerea apelantei că executarea o privează de orice sursă de venit, reprezintă o recunoaștere implicită a faptului că nu mai are alte proprietăți.
Reclamanta - intimată susține faptul că este prejudiciată de neplata datoriei la mai mult de 3 ani de la scadență, că pârâta putea achita datoria acum 3 ani, că prin referirea la contextul economic defavorabil pârâta își invocă propria culpă. Consideră că susținerile pârâtei privind dificultatea unei eventuale întoarceri a executării silite și faptul că reclamanta nu ar suferi niciun prejudiciu sunt neîntemeiate. Analizând cererea de suspendare, Curtea de Apel Timișoara, prin încheierea din 17 decembrie 2008 a admis cererea de suspendare formulată de SC C. SRL și s-a dispus suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 1911/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1167/108/2008 până la soluționarea apelului, împotriva acestei hotărâri, pentru următoarele considerente: Așa cum face dovada cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, împotriva apelantei s-a început deja executarea silită imobiliară.
Valoarea imobilelor supusă executării este, după cum rezultă din dosar de peste 19.000.000 euro cu mult mai mare decât suma urmărită. Pe de altă parte, obiectul principal de activitate al SC C. SRL este cel de construcție și vânzare de locuințe, ori, înstrăinare forțată și la o valoare mult inferioară celei reale ar duce la imposibilitatea realizării obiectului de activitate a societății, la pierderi semnificative care ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de recuperat. Această situație este indusă și de starea actuală de notorietate a pieței imobiliare, blocate la nivel național, datorată crizei economice. Cum instanța are de apreciat, de la caz la caz, în mod subiectiv, oportunitatea admiterii unei astfel de cereri, în speță, Curtea constată că raportat la dispozițiile art. 280 C. proc.
civ. cererea este întemeiată și va fi admisă. Împotriva aceste încheieri a declarat recurs creditoarea R.E.E.E. BV Olanda solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite ca neîntemeiată. Recurenta a solicitat, ulterior suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea dosarului de fond, ca urmare a declarării recursului, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Analizând lucrările cauzei urmează a se reține. Așa cum rezultă din încheierea supusă recursului, suspendarea sentinței s-a dispus până la soluționarea apelului împotriva acesteia. Cum apelul s-a soluționat la 2 februarie 2009 prin decizia nr. 19, și prin admiterea acestuia, s-a desființat sentința, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, cererea de suspendare a cauzei în raport de art. 244 alin. (1) C. proc.
civ., este nefondată, iar recursul este rămas fără obiect, deoarece suspendarea s-a dispus până la soluționarea apelului. Așa fiind în cauză, nu subzistă motivul de recurs invocat și față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins ca rămas fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge cererea de suspendare în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ. formulată de recurentă. Respinge recursul, ca rămas fără obiect declarat de creditoarea R.E.E.E. BV Olanda împotriva încheierii din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.