ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4328/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea adresată Curții de Apel Constanța la 23

aprilie 2007, reclamantul P.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Constanța

– Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea Hotărârii nr. 28519 din

02 aprilie 2007 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar a

dispozițiilor legii nr. 189/2000.

Reclamantul a motivat că s-a

născut la 03 iunie 1945 în comuna Gura Dobrogei unde se refugiaseră părinții

săi, P.H. și P.O.

A mai susținut că familia sa

a făcut obiectul schimbului de populație ce a avut loc ca urmare a Tratatului româno-bulgar

încheiat la Craiova în anul 1940, fiind strămutați din comuna Ezibei, județul

Caliacra.

Reclamantul a solicitat

recunoașterea calității de beneficiar a dispozițiilor Legii nr. 189/2000

întrucât în anul 1945 a fost conceput în perioada și în localitatea de refugiu

a părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 415/

CA din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamantul P.C., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.

Constanța, având ca obiect refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că data nașterii reclamantului a intervenit

în afara perioadei pentru care Legea nr. 189/2000 a recunoscut drepturi

reparatorii persoanelor persecutate de regimurile instaurate cu începere de la

6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945.

Împotriva sentinței sus

menționate a declarat recurs P.C., care a motivat, în esență, că prin soluția

pronunțată, Curtea de Apel Constanța a adăugat la lege, a făcut distincție

între drepturile copilului născut în perioada 06 septembrie 1940 – 06 martie 1945

și drepturile copilului conceput în aceeași perioadă, aspect care contravine

atât spiritului, cât și scopului Legii nr. 189/2000 și aspect care prejudiciază

în mod definitiv interesele recurentului.

Recursul este nefondat.

Se reține că recurentul,

fiul lui P.H. și P.O., s-a născut la 06 martie 1945 în comuna Gura Dobrogei.

Părinții săi au făcut

obiectul schimbului de populație ce a avut loc între România și Bulgaria și în

anul 1940 s-au stabilit în România, în comuna Gura Dobrogei.

În speță, se are în vedere

însă data nașterii reclamantului, intervenită în afara perioadei pentru care

Legea nr. 189/2000 a recunoscut drepturi reparatorii persoanelor persecutate de

regimurile instaurate, cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie

1945.

O.G.

nr. 205/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, are scopul de a oferi o repartiție tuturor persoanelor care au

suferit persecuții din motive etnice în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 și până la 6 martie 1945.

O interpretare în acord cu

scopul legii conduce la concluzia că pentru acordarea reparațiilor, esențial

este ca persoana în cauză să fi avut de suportat ea însăși consecințele

persecuției etnice în intervalul de timp expres prevăzut de lege, neavând

relevanță data concepției sau data nașterii solicitantului.

Dreptul de a beneficia de

prevederile actului normativ menționat se naște direct în persoana celui care

se încadrează în ipoteza avută în vedere de legiuitor, iar nu prin transmisiune

de la părinții săi.

Acesta este motivul pentru

care nu sunt relevante în cauză prevederile art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954

(„Drepturile copilului sunt recunoscute, de la concepțiune, însă numai dacă el

se naște viu”.), care concretizează în plan legislativ principiul „infaus

conceptus pro nato habetur quoties de commodis ejus agitur”.

Acest principiu constituie o

ficțiune juridică creată în scopul de a se recunoaște copilului născut viu o

capacitate de folosință anticipată în virtutea cărora poate dobândi drepturi

prin transmisiune succesorală sau prin anumite acte juridice inter vivos, cum

ar fi donația.

El nu poate fi încă extins

în sensul solicitat de recurentul-reclamant, pentru a-i conferi acestuia

calitatea de beneficiar al unui act normativ al cărui câmp de aplicare a avut

în vedere un interval de timp care s-a împlinit anterior nașterii acestuia.

În consecință, recursul

declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 312

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de P.C. împotriva sentinței civile nr. 415/ CA din 4 iunie 2007 a Curții de

Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2007.