ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2096/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul F.P. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Judecătoria Ploiești, Tribunalul Prahova și C.S.M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate faptul că U.N.B.R., respectiv B.C. Prahova este legal constituit, iar în cadrul acestuia funcționează în deplină legalitate numita G.E.A., conform documentelor emise de această instituție. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că persoana anterior individualizată a fost împiedicată să pună concluzii ca avocat într-un număr de 10 dosare aflate pe rolul Judecătoriei Ploiești.

Pârâtul C.S.M. a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 195 din 18 decembrie 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C.S.M. și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul F.P. împotriva celorlalți pârâți. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, din interpretarea dispozițiilor Legii nr. 317/2004, nu rezultă că pârâtul C.S.M. poate avea calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât nu are atribuții legate de obiectul de acțiunii promovate de reclamant privind dreptul la liberă practică profesională a unui avocat stagiar, care aparține de B.C.

Prahova. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a concluzionat că cererea reclamantului vizează un drept ce nu poate fi invocat decât de persoana direct lezată, respectiv numita G.E.A. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, care a arătat că aceasta este nelegală și că din cauza atitudinii judecătorilor nu a putut beneficia de asistență judiciară, deși a plătit onorariul de avocat pentru fiecare dosar în parte. În cauză au fost formulate întâmpinări de către intimații Tribunalul Prahova și Ministerul Justiției, care au solicitat respingerea recursului. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C.proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că cererea intimatului - reclamant vizează un drept ce nu putea fi invocat decât de persoana direct lezată, respectiv numita G.E.A., avocat stagiar ce aparține de B.C. Prahova, organism nerecunoscut de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Înalta Curte apreciază că faptul că intimatul - reclamant a apelat la reprezentarea sa în instanță de către o persoană care nu îndeplinește condițiile legale pentru exercitarea profesiei de avocat, în condițiile impuse de legea anterior indicată, reprezintă un risc asumat. Prin urmare, pentru considerentele anterior expuse, în baza art. 312 alin. (1) C.proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.P. împotriva sentinței civile nr. 195 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.