ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4286/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9 noiembrie

2007, reclamanta D.M. a chemat în judecată Ministerul Justiției și C.N.C.D.,

solicitând soluționarea plângerii formulate împotriva Hotărârii nr. 295 din 27

septembrie 2007, pronunțată de cel de al doilea pârât, prin care a apreciat că

fapta reclamată nu constituie discriminare.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată

că discriminarea reclamată este între statutul profesional al șoferilor,

agenților procedurali și aprozilor (personal conex personalului auxiliar de

specialitate) și statutul profesional al telefoniștilor, excluse din categoria

personalului conex.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 164 din 22

ianuarie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Justiției și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de

reclamantă.

În motivarea hotărârii s-a reținut că

dispozițiile O.G. nr. 8/2007 nu discriminează nicio categorie de salariați, ci

stabilesc salarizarea personalului auxiliar de specialitate și personalului

conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă

acestea.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta D.M., susținând în esență că, deși instanța se pronunță pe

fondul cauzei, hotărârea nu este motivată pe fond, ceea ce echivalează cu o

lipsă totală de motivare.

Cu privire la posibilitatea de a reclama

discriminarea cauzată de Ministerul Justiției prin aplicarea unui act normativ,

recurenta invocă Hotărârea nr. 185 din 22 iulie 2005 prin care C.N.C.D. a

constatat existența unei discriminări directe în aplicarea unui act normativ a

recomandat Ministerului Justiției inițierea unui proiect de act normativ în

vederea modificării prevederilor ce creau starea de discriminare.

Recursul este nefondat.

Din examinarea prevederilor O.G. nr. 8/2007

rezultă că acest act normativ reglementează salarizarea și alte drepturi ale

personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul

instanțelor judecătorești și al parchetului de pe lângă acestea, astfel cum

este definit în art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului

auxiliar.

Legiuitorul a stabilit categoriile

profesionale din sistemul justiției în funcție de importanța activităților

îndeplinite de fiecare dintre acestea în actul de justiție, de complexitatea acestora,

precum și de pregătirea profesională a fiecărei categorii.

Modul de stabilire prin lege a unor

drepturi, în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte

categorii, nu este o problemă de discriminare.

Așa fiind, în mod corect prima instanță a

reținut că prin dispozițiile O.G. nr. 8/2007 nu se realizează o discriminare

între categoriile indicate de reclamantă.

Potrivit dispozițiilor O.G. nr. 137/2000

cu modificările și completările ulterioare, pentru a reține fapta de discriminare

trebuie să avem două situații comparabile la care tratamentul aplicat să fi

fost diferit.

În cazul în speță, trebuie analizate

atribuțiile de serviciu ale personalului auxiliar în comparație cu cele ale

personalului conex din cadrul judecătoriilor și parchetelor, constatându-se că

nu există o situație analogă între cele două categorii de personal.

Nu pot fi reținute nici susținerilor

recurentei privind nemotivarea hotărârii.

Hotărârea instanței de fond fiind legală

și temeinică, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.M.

împotriva sentinței civile nr. 164 din 22 ianuarie 2008 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2008.