ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2017, la data de 06.03.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH. (grefieri din cadrul Tribunalului București, secția a III-a civilă) au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența stării de discriminare dintre reclamanți și ceilalți grefieri și personal conex, să se dispună obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Justiției și celelalte instanțe din subordine să plătească reclamanților, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare gradație, vechime în funcție, care să includă, cumulat:

a) drepturile reprezentând creșteri salariale de 18%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de 01.08.2016, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care s-a bucurat doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

b) drepturile reprezentând creșteri salariale de 7%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de. 01.10.2016, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care s-a bucurat doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție;

c) dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere și Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunțată în dosarul nr. x, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La termenul de judecată din data de 18.07.2017, în dosarul nr. x, tribunalul, pentru buna înfăptuire a justiției, a dispus disjungerea acțiunii civile formulate de reclamanții N., O., R., T., U., X., AA., BB., B., D., F. și H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, întocmirea de procese-verbale în acest sens, care au fost înaintate Compartimentului Registratură, în vederea formării a douăsprezece noi dosare, câte unul pentru fiecare reclamant menționat în parte, care au fost repartizate aceluiași complet, pentru respectarea principiului continuității, cu termen de judecată 18.07.2017.

Prin sentința nr. 3279 din data de 20.07.2017 Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Ministerul Justiției pe cale de întâmpinare și a declinat în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a acțiunii civile având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție", formulată de reclamanții J., K., L., M., P., Q., S., V., W., Y., Z., CC., DD., EE., FF., GG., HH., A., C., E., G. și I., toți prin reprezentant comun A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, raportat la obiectul cauzei și având în vedere că reclamanții sunt nemulțumiți de modul în care pârâții au procedat în privința dreptului lor la salarizare lor, în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 din Capitolul VII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010.

Cum Curtea de Apel București a emis mai multe decizii în ceea ce îi privește pe reclamanți, aceștia trebuie să urmeze calea prevăzută de lege, iar tribunalul a apreciat că era obligatoriu pentru reclamanți să sesizeze Curtea de Apel București, singura competentă să soluționeze acest litigiu.

Prin sentința nr. 4294 din data de 13 noiembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții J., K., L., M., N., O., P., Q., R., T., S., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., A., B., C., D., E., F., G., H. și I.- toți prin reprezentant A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în temeiul art. 133 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competență și dispus suspendarea cauzei și înaintarea acesteia către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea stabilirii competenței.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților nu reprezintă plângere împotriva hotărârii organului de conducere al instanței, cu privire la modul de stabilire a drepturilor salariale, întemeiată pe dispozițiile art. 7 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010.

Astfel cum rezultă din petitul acțiunii precum și din motivarea acesteia, temeiul juridic al cererii este reprezentat de O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, acesta fiind și motivul pentru care reclamanții au înțeles să se judece inclusiv în contradictoriu cu pârâtul Consiliul național pentru Combaterea Discriminării, aceștia considerîndu-se subiecții unor fapte de discriminare din partea pârâților și solicitând instanței de judecată să constate discriminarea și să îi oblige pe pârâți la plata de despăgubiri.

Având în vedere dezlegările date de Î.C.C.J. prin Decizia în interesul legii nr. 10/2016, s-a apreciat că relevantă în stabilirea competenței instanței este natura raportului juridic dintre reclamanți și pârâți, iar în această privință s-a constatat că între aceștia a luat naștere un raport juridic civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar nu un raport de funcție publică, dat fiind faptul că potrivit Legii nr. 567/2004 deciziile de suspendare/eliberare din funcție a personalului auxiliar pot fi contestate "la tribunalul de muncă și asigurări sociale în a cărui circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul", iar categoria personalului auxiliar nu se regăsește nici în anexele la Legea nr. 188/1999.

Pe cale de consecință, în condițiile în care reclamanții nu au solicitat restabilirea situației anterioare prin anularea unor decizii ale organelor de conducere privind modul de stabilire a drepturilor salariale, ceea ce ar fi atras competența Curții de Apel București, secția de contencios administrativ prin raportare la dispozițiile art. 7 Cap. VIII Anexa VI la Legea nr. 284/2010, ci exclusiv constatarea discriminării în derularea unui raport juridic civil și plata de despăgubiri, s-a constatat că revine că revine Tribunalului Prahova, secția Civilă competența soluționării prezentului litigiu.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții, grefieri în cadrul Tribunalului București, au invocat existența unei stări de discrimare și au solicitat acordarea drepturilor bănești cuvenite prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare (care include indexările de 2%, 5% și 11% prevăzute de O.G. nr. 10/2007 și cele de 1%, 1% și 5% prevăzute de O.G. nr. 3/2006).

Reclamanții nu solicită anularea unui act administrativ tipic (ordinul curții de apel de stabilire a drepturilor salariale sau deciziile de salarizare) și nici nu deduc judecății un act administrativ asimilat. Prin urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 7 Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, dispoziții legale de strictă interpretare și aplicare, ce nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru situații clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

În raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamanți, dar având în vedere și dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 10/2016, potrivit căreia în materie de competență în aplicarea O.G. nr. 137/2000 se are în vedere natura raporturilor juridice ce guvernează relațiile dintre părți, se constată că raportul juridic dedus judecății este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competența materială a instanței va fi stabilită în raport de prevederile Legii nr. 567/2004 și de cele ale Codului muncii.

În acest sens, conform dispozițiilor art. 95 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2004 (privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice), litigiile în legătură cu cariera și raporturile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești sunt date de legiuitor în competența materială de judecată a "tribunalelor de muncă și asigurări sociale", respectiv a "secțiilor sau completele specializate pentru soluționarea conflictelor de muncă", acesta constituind dreptul comun în materie.

Art. 266 din Codul muncii statuează că,,jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod "cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul."

Prin urmare, competența soluționării cauzei revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar reclamanții, dând eficiență dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. au ales să învestească Tribunalul Prahova, instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate celei în a cărei circumscripții se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții J., K., L., M., N., O., P., Q., R., T., S., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., A., B., C., D., E., F., G., H. și I. - prin reprezentant A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2018.