ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1733/2018

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 06.03.2017 sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG. și HH., având calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului București, secția a III-a civilă, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea urmând să se constate existența stării de discriminare dintre reclamanți și ceilalți grefieri și personal conex, și să se dispună obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Justiție și celelalte instanțe din subordine să plătească reclamanților, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru flecare gradație, vechime în funcție, care să includă, cumulat: a), drepturile reprezentând creșteri salariate de 18%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de 01.08.2016, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care s-a bucurat doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție; b). drepturile reprezentând creșteri salariate de 7%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de. 01.10.2016, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1%, 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care s-a bucurat, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrai Înaltei Curți de Casație și justiție; c). dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind drepturile salariale, calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere și Decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La termenul de judecată din data de 18.07.2017, în Dosarul nr. x/2017, tribunalul a disjuns cererea de chemare în judecată în ceea ce privește pe reclamantul F., constituindu-se un nou dosar, respectiv dosarul nr. x/2017, cu termen de judecată fixat la data de 18.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 3264 din 18.07.2017 pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosar nr. x/2017 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, secția I civilă, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile având ca obiect "drepturi salariale ale personalului din justiție", formulată de reclamantul F., în favoarea Tribunalului Olt.

Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Prahova a reținut că reclamantul avea, la data formulării cererii de chemare în judecată și are și în prezent, calitatea de personal auxiliar, respectiv grefier arhivar în cadrul Tribunalului București, numai că domiciliul acestuia se află pe raza localității Nicolae Titulescu, județul Olt.

Potrivit normei de competență teritorială absolută prevăzută de art. 269 alin. (2) C. muncii republicat, litigiile cu privire la conflictele de muncă sunt date în competența tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul. Acest text de lege are în vedere domiciliul stabil și efectiv ai reclamantului, iar nu locul unde acesta își desfășoară în mod curent activitatea.

Prin urmare, chiar dacă, în speță, reclamantul își desfășoară activitatea în calitate de grefier arhivar în cadrul Tribunalului București, acest fapt nu poate atrage competența Tribunalului Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 154 din 8 februarie 2018, Tribunalul Olt, secția I civilă, a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Ia instanța supremă în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut, în esență, că reclamantul este grefier în cadrul Tribunalului București, situație în care, în raport de dispozițiile art. 327 alin. (1) C. proc. civ., acesta s-a adresat în vederea soluționării propriului său litigiu de muncă Tribunalului Prahova, aflat în raza de competență a Curții de Apel Ploiești, care este în vecinătatea Curții de Apel București.

Introducând cererea de chemare în judecată la Tribunalul Prahova, respectiv la una din instanțele competente material din circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în raza căreia se află domiciliul sau locul său de muncă, acesta și-a manifestat opțiunea, determinând astfel competența teritorială exclusivă în soluționarea cererii sale ca aparținând Tribunalului Prahova.

Analizând conflictul de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul, sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă această instanță. Or, în cauză, se constata că reclamantul are calitatea de grefier în cadrul Tribunalului București.

Această situație justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanțe de același grad din cadrul oricăreia dintre curțile de apei învecinate, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ. împrejurarea că acest reclamant ar fi avut posibilitatea să formuleze o acțiune distinctă, pe care să o adreseze instanței de la domiciliul său, nu poate justifica invocarea din oficiu a excepției necompetenței teritoriale și declinarea competenței în favoarea acestei instanțe, deoarece norma de competență teritorială prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011 are caracter alternativ, doar reclamantul având alegerea între instanțele deopotrivă competente.

Având în vedere situația particulară a cauzei, în conformitate cu cele statuate prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, se reține că pentru reclamant, care deține calitatea de grefier în cadrul Tribunalului București, se aplică dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu mențiunea că necompetența în această situație este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiției.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi, 10 mai 2018.