ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1988/2017

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, la data de 06 martie 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH. și II. (grefieri din cadrul Tribunalului București, secția a III - a civilă), au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se admită acțiunea urmând să se constate existența stării de discriminare dintre reclamanți și ceilalți grefieri și personal conex, și să se dispună obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice în sensul de a aloca sumele necesare, iar Ministerul Justiției și celelalte instanțe din subordine să plătească reclamanților, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare gradație, vechime în funcție, care să includă, cumulat: a), drepturile reprezentând creșteri salariale de 18%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de 01 august 2016, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 2%, 5% și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 10/2007 și aflate în plată, de care s-a bucurat doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului Public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție; b). drepturile reprezentând creșteri salariale de 7%, începând cu luna ianuarie 2014 până la data de 01 octombrie 2016, actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și în continuare după pronunțarea hotărârii, creșteri compuse din suma indexărilor de 1% și 5%, acordate prin hotărâri judecătorești definitive în baza O.G. nr. 3/2006 și aflate în plată, de care s-a bucurat, doar o parte a procurorilor din cadrul Ministerului public, a judecătorilor și magistraților asistenți din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție; c). dobânzile penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind drepturile salariale calculate începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acțiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite, având în vedere și decizia nr. 21 din 22 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2015, a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La termenul de judecată din data de 18 iulie 2017, în Dosarul nr. x/105/2017, tribunalul a disjuns cererea de chemare în judecată în ceea ce o privește pe reclamantul CC., constituindu-se un nou dosar, respectiv Dosarul nr. z/105/2017, cu termen de judecată fixat la data de 18 iulie 2017.

Prin sentința nr. 3267 pronunțată la data de 18 iulie 2017, Tribunalul Prahova, secția I civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a arătat că reclamantul CC. are calitatea de grefier arhivar în cadrul Tribunalului București, însă domiciliul acestuia se află în loc. Lehliu Gară, jud. Călărași, fiind aplicabile dispozițiile art. 269 alin. (2) C. muncii, potrivit cărora litigiul este în competența tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul.

Învestit prin declinare, Tribunalul Călărași, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 1017 din data de 2 noiembrie 2017, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul instanței supreme în vederea soluționării conflictului.

În motivare s-a reținut că, în prezenta cauză, pe de o parte, necompetența teritorială a fost invocată din oficiu de către Tribunalul Prahova și nu de către pârâți așa cum prevede art. 30 alin. (3) C. proc. civ., iar pe de altă parte Tribunalul Călărași se află în raza Curții de Apel București, ca și Tribunalul București și nu se încadrează în categoria instanțelor prevăzute de art. 127 C. proc. civ. în timp ce Tribunalul Prahova se află în circumscripția Curții de Apel Ploiești, curte învecinată cu Curtea de Apel București.

Analizând conflictul de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 alin. (2) C. proc. civ, Înalta Curte reține următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliu! sau locul de muncă reclamantul.

Dispozițiile art. . 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier, în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în M. Of. Partea I nr. 461 din 22 iunie 2016, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit că sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea'' din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță.

Ca atare, pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul, sau de procuror la parchetul care funcționează pe lângă această instanță. Or, în cauză, se constată că reclamantul CC. are calitatea de grefier arhivar în cadrul Tribunalului București.

Această situație justifică adresarea cererii de chemare în judecată unei instanțe de același grad din cadrul oricăreia dintre curțile de apel învecinate, având în vedere dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

Împrejurarea că acest reclamant ar fi avut posibilitatea să formuleze o acțiune distinctă, pe care să o adreseze instanței de la domiciliu! său, Tribunalul Călărași, nu poate justifica invocarea din oficiu a excepției necompetenței teritoriale și declinarea competenței în favoarea acestei instanțe, deoarece norma de competență teritorială prevăzută de art. 210 din Legea nr. 62/2011 are caracter alternativ și facultativ, doar reclamantul având alegerea între instanțele deopotrivă competente.

Având în vedere situația particulară a cauzei în conformitate cu cele statuate prin decizia nr. 7 din data de 16 mai 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație în soluționarea recursului în interesul legii, se reține că pentru reclamantul CC., care deține calitatea de grefier arhivar în cadrul Tribunalului București, se aplică dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., cu mențiunea că necompetența în această situație este una de ordine publică, acest caracter fiind generat de valoarea ocrotită - asigurarea prestigiului justiției.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 decembrie 2017.