ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4318/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 26 septembrie 2007, reclamanții H.G.D., ș.a.,

au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de

Poliție al Județului Vâlcea, Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea

pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30-40% din

indemnizația de încadrare brută lunară pentru perioada 2003 și până în prezent,

în raport cu intervalul de timp lucrat efectiv de către fiecare reclamant și

dobânda legală pentru aceste sume, conform O.G. nr. 9/2000, obligarea pârâților

la anularea situației create prin discriminare, prin plata pentru viitor a

drepturilor bănești solicitate, obligarea Ministerul Economiei și Finanțelor să

aloce fondurile bănești necesare achitării sumelor menționate, cu cheltuieli de

judecată.

În motivarea

cererii, reclamanții au arătat că au calitatea de polițiști, fiind angajați ai

Ministerului Internelor și Reformei Administrative în temeiul  prevederilor

Legii nr. 360/2002 și al O.G. nr. 38/2002.

Au

susținut că, angajați, de asemenea ai Ministerul Internelor și Reformei

Administrative, ofițeri de poliție judiciară, colegi ai reclamanților, au fost

detașați la  D.N.A., având aceleași atribuții cu reclamanții, însă fiind salarizați

diferit față de aceștia, mai mult.

S-a mai arătat

că dosarele cercetate de reclamanți nu diferă de cele cercetate de către

polițiștii  D.N.A. sub aspectul complexității, ba chiar unele infracțiuni au un

grad de pericol social mai ridicat, astfel încât o salarizare diferită îi

dezavantajează prin aplicarea unor norme discriminatorii privind salarizarea.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin

încheierea pronunțată în ședința publică de la 13 mai 2008 în dosarul nr.

6768/2/2007 a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea irevocabilă a

dosarului nr. 1529/2/2008 al Curții de Apel București.

Instanța a

reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 244 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ. și cu obiectul pricinii ce formează obiectul dosarului nr.

1529/2/2008 al Curții de Apel București, respectiv soluționarea contestației

împotriva deciziei C.N.C.D.

Împotriva sus

menționatei încheieri au declarat recurs, în termen legal, reclamanții.

Recurenții au

susținut, în esență, că prima instanță a suspendat în mod greșit judecata, până

la soluționarea dosarului nr. 1529/2/2008; având în vedere că, în acea cauză,

nici unul dintre ei nu a fost citat și hotărârea respectivă nu le este

opozabilă.

Recursul

se va admite în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în

continuare.

Așa

cum rezultă din actele și lucrările dosarului, în paralel cu prezenta cauză,

intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a formulat

contestație împotriva Hotărârii nr. 219 din 16 august 2007 a C.N.C.D., invocată

de către recurenții reclamanți în sprijinul acțiunii lor, contestație ce

formează obiectul dosarului nr. 1529/2/2008 aflat spre soluționare  pe rolul

Curții de Apel București.

În această din

urmă cauză, recurenții reclamanți din prezenta pricină nu au fost parte și,

oricum, dosarul respectiv a fost soluționat în primă instanță.

Potrivit prevederilor

art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „Instanța poate suspenda judecata când

dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau inexistența

unui drept care face obiectul unei alte judecăți”.

Având

în vedere că prezenta cauză nu este condiționată de stabilirea existenței

vreunui drept al reclamanților,  care să facă obiectul dosarului nr.

1529/2/2008, aceștia nefiind părți în respectiva pricină, în mod eronat

instanța fond a suspendat judecata în speță până la soluționarea irevocabilă a

sus menționatului dosar.

Prin urmare, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza și art. 313 teza 1 C. proc. civ., recursul se

va admite, se va casa încheierea atacată și se va trimite cauza la aceeași

instanță pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții H.G.N.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

noiembrie 2008.