ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 21 noiembrie 2007, reclamanții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.A.N., anularea parțială a anexei nr. 4 din H.G.nr. 1795/2006, respectiv a poziției din anexă care privește imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, Valea Gârbăului; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că H.G nr. 1705/2006 încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998, imobilul în litigiu fiind inclus în mod abuziv în inventarul centralizat al domeniului public al statului, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. (2) din lege, care prevăd că „trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a Consiliului Județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului Local”. Au mai susținut reclamanții că dreptul de proprietate publică al statului și dreptul de administrare al M.A.N. asupra imobilului în litigiu nu au fost înscrise în C.F.

pentru a fi opozabile terților, în C.F. nr. 3140 fiind înscris dreptul de proprietate în favoarea Municipiului Cluj Napoca. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 222 din 20 februarie 2008, a respins acțiunea reclamanților și a admis cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul M.A.N., în contradictoriu cu Statul Român prin M.E.F. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, în cauză, se impune a fi stabilit cu prioritate titularul dreptului de proprietate asupra imobilului.

Astfel, instanța a reținut că procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu se impune, deoarece, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, apartenența bunului în litigiu la domeniul public al statului a operat „ope legis”, terenurile destinate exclusiv instrucției militare, deci și poligonul militar Valea Gârbăului, fiind indicate în mod expres în anexa nr. 1 la lege, adică în proprietatea publică exclusivă a statului. S-a mai reținut că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu intră sub incidența excepției prevăzute de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, conform cărora sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin expropriere și prin efectul legii.

De asemenea, s-a reținut că admiterea cererii de arătare a titularului dreptului echivalează cu recunoașterea dreptului de proprietate al statului asupra imobilelor în litigiu. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca, motivând că soluția pronunțată de instanța de fond este criticabilă sub aspectul nelegalității, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta arată că în mod greșit s-a reținut că în cauză nu se impune parcurgerea procedurii prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care prevede că „trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a Consiliului Județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului Local.

Susține recurenta, că H.G. nr. 1705/2006 încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998 care erau în vigoare la data includerii imobilului în litigiu în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul de interes național. Chiar în ipoteza în care se consideră, că în conformitate cu anexa 1 din Legea nr. 213/1998, terenurile destinate exclusiv instrucției militare fac parte „ope legis” din domeniul public al statului, apartenența stabilită în această modalitate nu exclude aplicarea procedurii instituite de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998. Prin întâmpinare intimatul Guvernul României a solicitat respingerea recursului pentru aceleași apărări formulate la fondul cauzei privind tardivitatea plângerii prealabile, lipsa dovezilor privind calitatea procesual activă, respectiv dovada dreptului subiectiv sau interesului recunoscut de lege pe care Guvernul României l-a încălcat prin actul administrativ contestat.

H.G. nr. 1705/2006 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din Constituția României republicată și al art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările ulterioare. Actul administrativ atacat, nu vatămă nici un drept al recurenților - reclamanți, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi. Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Cu privire la cele două excepții invocate prin întâmpinare de Guvernul României, atât la fondul cauzei cât și în recursul formulat de reclamantă, instanța constată că în mod corect au fost respinse, sub acest aspect hotărârea nefiind recurată, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, a consemnărilor din cartea funciară privind calitatea de administrator al bunurilor imobile în litigiu și a competențelor prevăzute de lege în administrarea bunurilor din patrimoniul public și privat, justificând astfel un interes legitim public din perspectiva prevederilor legale invocate pentru formularea acțiunii.

Terenul în litigiu este înscris în CF nr. 3140 Florești, nr. top 1866 - în suprafață de 90.818 mp.; nr. top 1870 - în suprafață de 7.710 mp; nr. top 1871 - în suprafață de 15.071 mp; nr. top 1872 - în suprafață de 1.401 mp; nr. top 1873 - în suprafață de 1.260 mp, având ca titular al dreptului de proprietate Municipiul Cluj, suburbia Cluj Mănăștur. Justificând un interes în formularea de acțiuni ce vizează anularea parțială a anexei nr. 4 din H.G. nr. 1705/2006, respectiv a poziției din anexa care privește imobilul situat în Municipiul Cluj Napoca, Valea Gârbăului, excepția lipsei calității procesual active este nefondată. Plângerea prealabilă formulată împotriva actului administrativ contestat a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 respectiv de la data luării la cunoștință ce coincide cu data comunicării a anexei 4 din H.G.nr.

1705/2006. Critica de nelegalitate a sentinței atacate este nefondată, având în vedere că în mod corect prima instanță a reținut că procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu se impune, apartenența imobilului situat în Municipiul Cluj Napoca, poligonul militar Valea Gârbăului, teren destinat exclusiv instrucției militare, a operat „ope legis”. Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, devenit art. 136 alin. (3) după republicare, din cele prevăzute la pct. 1din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege.

La pct. 1 din anexa la legea sus-menționată la nr. crt. 23 sunt enumerate ca bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea unități ale M.A.N. Imobilul înscris în anexa 4 din actul administrativ contestat, a fost validat ca făcând parte din inventarul bunurilor din domeniul public al statului prin H.G.nr. 1045/2000, inventar aprobat succesiv prin hotărâri de guvern, ultimul inventar centralizat fiind aprobat prin H.G. nr. 1705/2006 a cărei anulare parțială s-a solicitat în cauză. Recurenta - reclamantă nu contestă situația menționată, însă apreciază că pentru includerea imobilului în inventarului bunurilor ce fac parte din domeniul public era necesar ca să fie emisă o hotărâre de consiliul local prin care să se dispună trecerea bunului din domeniul public al municipiului în domeniu public de interes național.

Terenul în litigiu a fost expropriat pentru cauza de utilitate publică conform art. 1 din Legea pentru reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, aprobată prin Decretul nr. 3610/1921. În mod corect s-a reținut că nu se impunea parcurgerea procedurii prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 raportat la dispozițiile constituționale din 1952 și 1965 sub imperiul cărora nu se făcea distincție între domeniul public de interes local și cel de interes național. Prin H.G. nr. 283/1992 s-a aprobat transmiterea fără plată, din administrarea unităților deținătoare, în administrarea M.A.N., a bazei materiale de instrucție a gărzilor naționale, fiind pusă astfel în aplicare prin H.C.L.

a Municipiului Cluj Napoca nr. 59/1992. Imobilul este înscris în inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului și administrarea M.A.N., iar instanța de fond a reținut că recurenții - reclamanți nu au dovedit că acest teren ar figura înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Municipiului Cluj Napoca. Pentru aceste considerente, constatând ca nefondate criticile de nelegalitate, conform prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul formulat de reclamanți a fost respins și menținută hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca împotriva sentinței civile nr. 222 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2008.