ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3396/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 noiembrie 2007,

reclamanții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj

Napoca au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.A.N.,

anularea parțială a anexei nr. 4 din H.G.nr. 1795/2006, respectiv a poziției

din anexă care privește imobilul situat în municipiul Cluj-Napoca, Valea

Gârbăului; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că H.G nr. 1705/2006 încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998,

imobilul în litigiu fiind inclus în mod abuziv în inventarul centralizat al

domeniului public al statului, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. (2) din

lege, care prevăd că „trecerea unui bun din domeniul public al unei unități

administrativ - teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea

Guvernului, prin hotărâre a Consiliului Județean, respectiv a Consiliului

General al Municipiului București sau a Consiliului Local”.

Au mai susținut reclamanții

că dreptul de proprietate publică al statului și dreptul de administrare al

M.A.N. asupra imobilului în litigiu nu au fost înscrise în C.F. pentru a fi

opozabile terților, în C.F. nr. 3140 fiind înscris dreptul de proprietate în

favoarea Municipiului Cluj Napoca.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 222 din 20

februarie 2008, a respins acțiunea reclamanților și a admis cererea de arătare

a titularului dreptului formulată de pârâtul M.A.N., în contradictoriu cu

Statul Român prin M.E.F.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că, în cauză, se impune a fi stabilit cu prioritate

titularul dreptului de proprietate asupra imobilului.

Astfel, instanța a reținut

că procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 nu se impune,

deoarece, odată cu intrarea în vigoare a acestei legi, apartenența bunului în

litigiu la domeniul public al statului a operat „ope legis”, terenurile

destinate exclusiv instrucției militare, deci și poligonul militar Valea

Gârbăului, fiind indicate în mod expres în anexa nr. 1 la lege, adică în

proprietatea publică exclusivă a statului.

S-a mai reținut că dreptul

de proprietate asupra terenului în litigiu intră sub incidența excepției

prevăzute de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, conform cărora sunt opozabile

față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, drepturile reale dobândite

de stat și de orice persoană, prin expropriere și prin efectul legii.

De asemenea, s-a reținut că

admiterea cererii de arătare a titularului dreptului echivalează cu

recunoașterea dreptului de proprietate al statului asupra imobilelor în

litigiu.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs reclamanții Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și

Municipiul Cluj Napoca, motivând că soluția pronunțată de instanța de fond este

criticabilă sub aspectul nelegalității, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta arată că în mod

greșit s-a reținut că în cauză nu se impune parcurgerea procedurii prevăzută de

art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care prevede că „trecerea unui bun din

domeniul public al unei unități administrativ - teritoriale în domeniul public

al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a Consiliului Județean,

respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului

Local.

Susține recurenta, că H.G. nr.

1705/2006 încalcă dispozițiile Legii nr. 213/1998 care erau în vigoare la data includerii

imobilului în litigiu în inventarul bunurilor ce fac parte din domeniul de

interes național.

Chiar în ipoteza în care se

consideră, că în conformitate cu anexa 1 din Legea nr. 213/1998, terenurile

destinate exclusiv instrucției militare fac parte „ope legis” din domeniul

public al statului, apartenența stabilită în această modalitate nu exclude

aplicarea procedurii instituite de dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.

Prin întâmpinare intimatul

Guvernul României a solicitat respingerea recursului pentru aceleași apărări

formulate la fondul cauzei privind tardivitatea plângerii prealabile, lipsa

dovezilor privind calitatea procesual activă, respectiv dovada dreptului

subiectiv sau interesului recunoscut de lege pe care Guvernul României l-a încălcat

prin actul administrativ contestat.

H.G. nr. 1705/2006 este

temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art. 108 din

Constituția României republicată și al art. 20 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările

ulterioare.

Actul administrativ atacat,

nu vatămă nici un drept al recurenților - reclamanți, deoarece potrivit

dispozițiilor Legii nr. 213/1998, acesta nu are natură constitutivă de

drepturi.

Analizând hotărârea recurată

prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Cu privire la cele două

excepții invocate prin întâmpinare de Guvernul României, atât la fondul cauzei

cât și în recursul formulat de reclamantă, instanța constată că în mod corect

au fost respinse, sub acest aspect hotărârea nefiind recurată, în raport de

prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, a consemnărilor din cartea funciară privind calitatea de

administrator al bunurilor imobile în litigiu și a competențelor prevăzute de

lege în administrarea bunurilor din patrimoniul public și privat, justificând

astfel un interes legitim public din perspectiva prevederilor legale invocate pentru

formularea acțiunii.

Terenul în litigiu este

înscris în CF nr. 3140 Florești, nr. top 1866 - în suprafață de 90.818 mp.; nr.

top 1870 - în suprafață de 7.710 mp; nr. top 1871 - în suprafață de 15.071 mp; nr.

top 1872 - în suprafață de 1.401 mp; nr. top 1873 - în suprafață de 1.260 mp, având

ca titular al dreptului de proprietate Municipiul Cluj, suburbia Cluj Mănăștur.

Justificând un interes în

formularea de acțiuni ce vizează anularea parțială a anexei nr. 4 din H.G. nr. 1705/2006,

respectiv a poziției din anexa care privește imobilul situat în Municipiul Cluj

Napoca, Valea Gârbăului, excepția lipsei calității procesual active este

nefondată.

Plângerea prealabilă

formulată împotriva actului administrativ contestat a fost introdusă în

termenul legal prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004 respectiv de la data

luării la cunoștință ce coincide cu data comunicării a anexei 4 din H.G.nr. 1705/2006.

Critica de nelegalitate a

sentinței atacate este nefondată, având în vedere că în mod corect prima

instanță a reținut că procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

nu se impune, apartenența imobilului situat în Municipiul Cluj Napoca,

poligonul militar Valea Gârbăului, teren destinat exclusiv instrucției

militare, a operat „ope legis”. Conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, domeniul public al

statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din

Constituție, devenit art. 136 alin. (3) după republicare, din cele prevăzute la

pct. 1din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public

național, declarate ca atare prin lege.

La pct. 1 din anexa la legea

sus-menționată la nr. crt. 23 sunt enumerate ca bunuri care alcătuiesc domeniul

public al statului, terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea

unități ale M.A.N.

Imobilul înscris în anexa 4

din actul administrativ contestat, a fost validat ca făcând parte din inventarul

bunurilor din domeniul public al statului prin H.G.nr. 1045/2000, inventar

aprobat succesiv prin hotărâri de guvern, ultimul inventar centralizat fiind

aprobat prin H.G. nr. 1705/2006 a cărei anulare parțială s-a solicitat în

cauză.

Recurenta - reclamantă nu

contestă situația menționată, însă apreciază că pentru includerea imobilului în

inventarului bunurilor ce fac parte din domeniul public era necesar ca să fie

emisă o hotărâre de consiliul local prin care să se dispună trecerea bunului

din domeniul public al municipiului în domeniu public de interes național.

Terenul în litigiu a fost

expropriat pentru cauza de utilitate publică conform art. 1 din Legea pentru

reforma agrară din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, aprobată prin

Decretul nr. 3610/1921.

În mod corect s-a reținut că

nu se impunea parcurgerea procedurii prevăzută de art. 9 alin. (2) din Legea nr.

213/1998 raportat la dispozițiile constituționale din 1952 și 1965 sub imperiul

cărora nu se făcea distincție între domeniul public de interes local și cel de

interes național.

Prin H.G. nr. 283/1992 s-a

aprobat transmiterea fără plată, din administrarea unităților deținătoare, în

administrarea M.A.N., a bazei materiale de instrucție a gărzilor naționale,

fiind pusă astfel în aplicare prin H.C.L. a Municipiului Cluj Napoca nr. 59/1992.

Imobilul este înscris în

inventarul bunurilor aflate în domeniul public al statului și administrarea M.A.N.,

iar instanța de fond a reținut că recurenții - reclamanți nu au dovedit că

acest teren ar figura înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului

public al Municipiului Cluj Napoca.

Pentru aceste considerente,

constatând ca nefondate criticile de nelegalitate, conform prevederilor art. 312

C. proc. civ., recursul formulat de reclamanți a fost respins și menținută

hotărârea recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Consiliul local al municipiului Cluj Napoca și Municipiul Cluj Napoca

împotriva sentinței civile nr. 222 din 20 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2008.