ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 839/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1.Tribunalul Argeș, secția penală, prin sentința penală nr. 190 din 15 aprilie 2008, în baza art. 345 alin. (3) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 18 1 C. pen. („fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni”) a achitat pe inculpata S.E. inspector referent control fiscal persoane fizice în cadrul Administrației Financiare Mioveni sub aspectul săvârșirii infracțiunii de primire de foloase necuvenite, prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 256 alin. (1) C. pen. [prin schimbarea încadrării juridice în baza art.334 alin. (1) C. proc.

pen. din infracțiunea de luare de mită prevăzută de art.7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.]. În baza art. 18 1 alin. (3) raportat la art. 91 lit. c) C. pen. a fost aplicată făptuitoarei amintite sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 600 lei. A fost obligată făptuitoarea – potrivit art. 189 și urm. C. proc. pen. – la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare statului. Hotărând astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 209/P/2007 din 27 decembrie 2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș pe baza probelor strânse în cursul urmăririi penale (denunț formulat la data de 19 martie 2007 de către numitul N.M., declarațiile ulterioare ale acestuia, înregistrări audio ale convorbirilor în mediu ambiental dintre denunțător și făptuitorii S.E.

și D.V., fotografii judiciar-operative, proces-verbal de constatare și surprindere în flagrant în legătură cu primirea de către făptuitoare de la denunțător a sumei de 150 lei, din data de 20 martie 2007, fișa postului privind atribuțiile de serviciu ale inculpatei, declarațiile acesteia, înscrisuri financiar contabile și raport de constatare tehnico-științifică grafică) s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei S.E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., ce s-a pretins a fi fost comisă prin aceea că în calitate de inspector cu funcție de referent control fiscal persoane fizice în cadrul Administrației Financiare Mioveni începând cu data de 19 martie 2007 – alături de colegul de serviciu al acesteia inspector D.V.

– urmare cererii acesteia înregistrată sub nr. 902 din 12 ianuarie 2007 a declanșat procedura de verificare și control a obligațiilor fiscale la agentul economic P.F.I. „N.M.” având ca asociat unic pe denunțătorul N.M., care își încetase în fapt activitatea la începutul anului 2007, pentru radierea acestuia ca persoană juridică; de precizat că în conformitate cu prevederile art. 13, art. 14 din Legea nr. 304/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociaților familiale care desfășoară activitățile economice în mod independent finalitatea legală amintită era realizată numai după verificări prealabile a obligațiilor fiscale și emiterea în acest sens și a unei decizii de către Primăria orașului Mioveni, în a cărei rază teritorială își avea sediul agentul economic sus-menționat.

În dimineața zilei de 19 martie 2007,în sediul Administrației Financiare, inculpata personal a verificat actele primare contabile ce i-au fost aduse de către denunțător, ocazie cu care a constatat că 3 fișe magazie nu erau completate situație ce atrăgea sancționarea contravențională și care i-a fost adusă la cunoștință denunțătorului; omisiunile constatate au fost îndreptate personal de către inculpată care i-a sugerat denunțătorului să iasă din birou și să stea de vorbă și cu colegul acesteia D.V. pentru a-l convinge în legătură cu posibilitatea neaplicării sancțiunii contravenționale, demers refuzat de către persoana amintită în momentul când a auzit cuantumul sumei oferite de numai 500 lei cu motivarea – potrivit susținerilor ulterioare făcute de denunțător – că „este prea puțin pentru a ajunge la el, la S.E.

și la director”; în această situație inculpata i-a comunicat denunțătorului că îi va face controlul fiscal cu un alt coleg, dar „pentru a trece cu vederea omisiunea constatată în actele contabile i-a cerut o sumă cuprinsă între 200 și 300 lei” și întrucât denunțătorul i-a spus că nu are suma respectivă în acel moment i-a solicitat să revină în ziua următoare când va face rost de bani, în caz contrar va primi amendă; în cursul aceleiași zile a fost înregistrat denunțul lui N.M.

la Parchet (f.1) iar a doua zi 20 martie 2007 în biroul inculpatei din sediul Administrației Finanțelor Publice Mioveni, după ce aceasta a completat declarațiile fiscale pe formulare tipizate și a dat repetat asigurări că a semnat o altă persoană activitatea de verificare și că ea este cea care ia decizia întrucât „eu fac socotelile aici” - astfel cum rezultă din notele de redare a înregistrărilor în mediu ambiental făcută cu un reportofon digital aplicat pe obiectele de îmbrăcăminte ale denunțătorului – inculpata a afirmat față de denunțător că dacă are ceva de dat să-i dea ei, denunțătorul N.M.

o întreabă dacă îi dă acolo, iar inculpata îi răspunde „nu măi ... aicea în asta” (s-a înregistrat un zgomot de hârtii răsfoite), denunțătorul spune că „are două ... jumătate” iar inculpata îi spune că este prea mult și că „unu jumătate e suficient”, cele două bancnote, una de 100 lei și alta de 50 lei, fiind puse potrivit indicațiilor inculpatei într-o coală A.4 împăturită pe jumătate pe care o avea în mână; în continuare, inculpata l-a condus pe denunțător spre holul de ieșire din instituție, spunându-i să revină pentru finalizarea controlului în jurul orelor 14 00 , iar la scurt timp procurorul însoțit de ofițeri de poliție judiciară a percheziționat biroul acesteia și pe inculpată, în geanta căreia a fost găsită și ridicată – fiind predată ulterior denunțătorului – suma de 150 lei, pe care era inscripționat chimic cuvântul „mită”.

Audiată la urmărirea penală și cercetarea judecătorească cu respectarea garanțiilor procesuale prev. de art. 6, art. 170 și art. 171 C. proc. pen. inculpata a negat faptul că ar fi pretins/acceptat primirea de foloase bănești de denunțător în legătură cu verificările fiscale efectuate în vederea închiderii agentului economic P.F.I. „N.M.”, explicând prezența sumei de 150 lei găsită la percheziție prin aceea „că i-a fost introdusă în geantă de către denunțător în lipsa acesteia”, în timp ce se afla „ieșită din birou” cu intenția de a merge să înregistreze declarația venit global; instanța, în baza art. 69 rap. la art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

a apreciat ca nesincere declarațiile inculpatei având în vedere datele și informațiile furnizate prin celelalte mijloace de probă administrate în cauză, confirmând în mod indubitabil existența faptei ilicite deduse judecății și comiterea acesteia la data și împrejurările arătate în rechizitoriu; încadrarea juridică a faptei a fost schimbată însă, în baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. în aceea mai ușoară de primire de foloase necuvenite prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată rap. la art. 256 alin. (1) C. pen.

cu motivarea că „inculpata a primit de la denunțător suma de 150 lei după ce a completat cele trei fișe de magazie cu regim special și cele 2 bonuri de consum și nu înainte de a îndeplini această activitate”, după încheierea exercitării atribuțiilor de serviciu ale inculpatei ce ar fi avut loc - potrivit aprecierilor instanței - la momentul completării omisiunilor în cele 3 acte contabile primare, în ziua de 19 martie 2007. În final aceeași instanță a considerat că fapta ilicită de primire de foloase necuvenite sus-menționată, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, împrejurările în care a fost comisă și obiectul său material modic de numai 150 lei nu prezintă pericol social infracțional, dispunând achitarea inculpatei în baza art. 345 alin. (3) C. proc.

pen. rap. la art. 18 1 C. pen., art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. b) C. proc. pen. 2. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 96 A din 4 noiembrie 2008, în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș criticând ca nelegală și netemeinică soluția de achitare în baza art. 18 1 C. pen. rap. la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. cu motivarea că fapta ilicită constituie infracțiune în încadrarea juridică dedusă judecății prin rechizitoriu, a desființat în parte sentința atacată și rejudecând; A înlăturat aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 334 și art. 345 alin. (3) C. proc. pen. reținând că fapta ilicită comisă de inculpată constituie infracțiune și anume aceea de luare de mită prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată rap.

la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu consecința condamnării inculpatei S.E. la pedeapsa de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat în condițiile art. 81 și urm. C. pen. Decizând astfel instanța de control judiciar a motivat că fapta de a pretinde / primi un folos necuvenit de către un funcționar după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea procedurii administrative respective constituie infracțiunea de luare de mită, iar nu aceea de primire de foloase necuvenite.

Aprecierea faptei ilicite sus-menționate având pericol social infracțional a fost făcută de Curte în considerarea modalității și împrejurărilor concrete de săvârșire a infracțiunii (calitate de inspector cu funcție de referent control fiscal persoane fizice a inculpatei, încălcarea dispozițiilor legale privind sancționarea contravențională pentru neregulile constatate, în care scop a înlăturat personal – contrar atribuțiilor de serviciu – omisiunile din actele contabile respective) context factual și legal de natură a lipsi de semnificația juridică acordată de prima instanță, valoarea relativ modică a folosului bănesc pretins (150 lei) și comportarea bună anterioară a făptuitoarei, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 18 1 C. pen.

3. În cauză s-a declarat în termen recurs de către inculpata S.E., criticându-se decizia penală nr. 96/A din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru minori și de familie, pentru nelegalitate și netemeinicie, corespunzător cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. cu solicitarea de a se dispune casarea hotărârii amintite și menținerea soluției de achitare în baza art. 18 1 C. pen., adoptată prin sentință de prima instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. Recursul amintit este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Examinarea comparativă a conținutului constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 254 și art. 256 C. pen., potrivit rezolvărilor constante din jurisprudență, atestă că - astfel cum în mod corect s-a reținut de instanța de apel – fapta funcționarului de a pretinde / primi un folos necuvenit după îndeplinirea în parte a unei îndatoriri de serviciu, dar înainte de finalizarea ei constituie infracțiunea de luare de mită iar nu - aceea de primire de foloase necuvenite. În speță procedura administrativă incriminată, având ca bază legală dispozițiile art. 13 și art. 14 din Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent, privind încetarea la cerere a activității desfășurate de agentul economic P.F.I.

”N.M.” și radierea acestuia ca persoană juridică includea verificarea inițială a activității, încheierea ulterioară a unui raport de inspecție semnat de organele de control și aprobat de șeful Administrației Finanțelor a orașului Mioveni, iar în final, pentru constatarea încetării, definitive a activității și radierea ca persoană juridică a agentului economic era necesară și emiterea de către primar a unei decizii în acest sens; din lucrările dosarului se constată că pretinderea sumei de 150 lei a avut loc pe data de 19 martie 2007 după completarea omisiunilor din unele acte contabile primare – înainte de verificarea în integralitate a activității agentului economic, întocmirea raportului de inspecție aferent de către organul de control în acest sens constituit din inculpată și colegul acesteia de serviciu, aprobarea acestui raport de către șeful administrației locale și emiterea deciziei de către primar – și ca atare înainte de finalizarea atribuțiilor de serviciu ale inculpatei, fiind realizate astfel elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, dedusă judecății în cauză, prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 republicată raportat la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru argumentele anterior arătate, la care se adaugă acelea enumerate în decizia atacată a căror repetare se apreciază a fi inutilă, aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 18 1 C. pen., cu consecința achitării inculpatei potrivit art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen. este nejustificate, soluția de condamnare în apel în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen. fiind legală și temeinică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată inculpata recurentă să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata S.E. împotriva deciziei penale nr. 96/A din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 martie 2009.