ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4119/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 82/CA din 14 aprilie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică, având ca obiect plata sporului de stabilitate pentru perioada 1 iulie 2006-31 decembrie 2006, actualizat cu indicele de inflație la data efectuării plății. Totodată, a respins excepția necompetenței teritoriale a instanței și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor , invocate de pârât.

În acest sens s-a reținut că în perioada 17 iulie 2006-2 ianuarie 2007, reclamantul s-a aflat în raport de serviciu cu Institutul Național de Statistică, postură în care îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 din acest act normativ, cauzele având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. Pe cale de consecință și în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căror, atunci când pârâtul este o autoritate sau instituție publică centrală, competența de judecată aparține, în primă instanță, curților de apel și este o competență alternativă a instanței de la domiciliul reclamantului sau a celei în raza căreia îi are sediul pârâtul, instanța de fond a apreciat că aparține Curții de Apel Iași competența de soluționare în speță.

Pe fondul cauzei s-a reținut că sporul de stabilitate solicitat de reclamant este prevăzut prin Legea nr. 433/2004 privind aprobarea O.G. nr. 71/2004 de modificare și completare a O.G. nr. 92/1992, pentru organizarea statisticii oficiale, iar suspendarea legală și succesivă a acestui drept nu echivalează cu stingerea dreptului însuși, ci are ca efect numai imposibilitatea temporară a realizării acestuia. Cu privire la cererea de chemare în garanție s-a apreciat că aceasta nu este admisibilă în lipsa unor obligații între pârât și chematul în garanție, privind gestionarea bugetului de stat. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul. Recurentul a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a admis cererea reclamantului privind plata sporului de fidelitate pentru perioada 1 iulie 2006-31 decembrie 2006, actualizat cu indicele de inflație.

A criticat deasemenea hotărârea instanței de fond și pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că intimatul este salariatul Direcției Județene de Statistică Vaslui, instituție publică cu personalitate juridică, ordonator terțiar de credite și nu al pârâtului. În sfârșit recurentul a susținut că, în mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerul Economiei și Finanțelor, în condițiile în care titlul executor prin care pârâtul este obligat la plata sporului de stabilitate, reprezintă justificarea pentru includerea sumelor necesare acestei plăți, în bugetul de stat, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătirea legilor bugetare anuale, legile de rectificare a bugetului și legile privind aprobarea contului general de execuție.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Sporul de stabilitate solicitat de reclamant a fost reglementat prin lege iar suspendarea lui ulterioară, succesivă, așa cum corect a susținut instanța de fond nu echivalează cu eliminarea dreptului, atâta vreme cât nu există nici dispoziție legală prin care să fi fost înlăturată existența lui și, prin urmare, reclamantul este îndreptățit la plata sumelor restante datorate cu acest titlu, indiferent dacă au fost sau nu prevăzute în bugetul de stat. În ceea ce privește actualizarea acestor sume cu indicele de inflație, aceasta reprezintă o aplicare în speță a principiului echității, care dă dreptul de a beneficia de sumele respective ca și cum intimatul însuși le-ar fi folosit.

Că așa stau lucrurile, o dovedește și O.U.G. nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendare care prevede plata acestor drepturi salariale, actualizată cu indicele de inflație „publicat în luna în care se face plata, față de luna pentru care se calculează pe baza datelor comunicate de Institutul Naționale de Statistică”. În ceea ce privește calitatea procesuală a recurentului, Curtea constată că la stabilirea acesteia urmează a se avea în vedere structura raportului obligațional dedus judecății. Cum raportul de serviciu al reclamantului a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu Institutul Național de Statistică, astfel cum rezultă din ordinele emise de acesta, aflate la filele 13-14 din dosarul t ribunalului Vaslui, rezultă că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

În sfârșit, Curtea constată că într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între acesta și autoritatea pârâtă nu există un raport juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în sarcina Ministerul Economiei și Finanțelor , prin Legea nr. 500/2002, neputând constitui fundamentul unui asemenea raport. Față de aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Institutul Național de Statistică împotriva sentinței civile nr. 82/CA din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008 .