ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4119/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 82/CA din 14 aprilie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.P., în contradictoriu cu pârâtul Institutul

Național de Statistică, având ca obiect plata sporului de stabilitate pentru

perioada 1 iulie 2006-31 decembrie 2006, actualizat cu indicele de inflație la

data efectuării plății.

Totodată, a respins excepția

necompetenței teritoriale a instanței și excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului, precum și cererea de chemare în garanție a Ministerul

Economiei și Finanțelor , invocate de pârât.

În acest sens s-a reținut că în perioada

17 iulie 2006-2 ianuarie 2007, reclamantul s-a aflat în raport de serviciu cu

Institutul Național de Statistică, postură în care îi sunt aplicabile

prevederile Legii nr. 188/1999, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109

din acest act normativ, cauzele având ca obiect raportul de serviciu al

funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios

administrativ.

Pe cale de consecință și în conformitate

cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit

căror, atunci când pârâtul este o autoritate sau instituție publică centrală,

competența de judecată aparține, în primă instanță, curților de apel și este o

competență alternativă a instanței de la domiciliul reclamantului sau a celei

în raza căreia îi are sediul pârâtul, instanța de fond a apreciat că aparține

Curții de Apel Iași competența de soluționare în speță.

Pe fondul cauzei s-a reținut că sporul de

stabilitate solicitat de reclamant este prevăzut prin Legea nr. 433/2004

privind aprobarea O.G. nr. 71/2004 de modificare și completare a O.G. nr. 92/1992,

pentru organizarea statisticii oficiale, iar suspendarea legală și succesivă a

acestui drept nu echivalează cu stingerea dreptului însuși, ci are ca efect

numai imposibilitatea temporară a realizării acestuia.

Cu privire la cererea de chemare în

garanție s-a apreciat că aceasta nu este admisibilă în lipsa unor obligații

între pârât și chematul în garanție, privind gestionarea bugetului de stat.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâtul.

Recurentul a susținut că, în mod greșit,

instanța de fond a admis cererea reclamantului privind plata sporului de

fidelitate pentru perioada 1 iulie 2006-31 decembrie 2006, actualizat cu

indicele de inflație.

A criticat deasemenea hotărârea instanței

de fond și pentru respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu

motivarea că intimatul este salariatul Direcției Județene de Statistică Vaslui,

instituție publică cu personalitate juridică, ordonator terțiar de credite și

nu al pârâtului.

În sfârșit recurentul a susținut că, în

mod greșit a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Ministerul

Economiei și Finanțelor, în condițiile în care titlul executor prin care

pârâtul este obligat la plata sporului de stabilitate, reprezintă justificarea

pentru includerea sumelor necesare acestei plăți, în bugetul de stat, iar

potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, acest minister coordonează acțiunile

privind sistemul bugetar, respectiv pregătirea legilor bugetare anuale, legile

de rectificare a bugetului și legile privind aprobarea contului general de

execuție.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Sporul de stabilitate solicitat de

reclamant a fost reglementat prin lege iar suspendarea lui ulterioară,

succesivă, așa cum corect a susținut instanța de fond nu echivalează cu

eliminarea dreptului, atâta vreme cât nu există nici dispoziție legală prin

care să fi fost înlăturată existența lui și, prin urmare, reclamantul este

îndreptățit la plata sumelor restante datorate cu acest titlu, indiferent dacă

au fost sau nu prevăzute în bugetul de stat.

În ceea ce privește actualizarea acestor

sume cu indicele de inflație, aceasta reprezintă o aplicare în speță a

principiului echității, care dă dreptul de a beneficia de sumele respective ca

și cum intimatul însuși le-ar fi folosit.

Că așa stau lucrurile, o dovedește și O.U.G.

nr. 146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu suspendare care

prevede plata acestor drepturi salariale, actualizată cu indicele de inflație

„publicat în luna în care se face plata, față de luna pentru care se calculează

pe baza datelor comunicate de Institutul Naționale de Statistică”.

În ceea ce privește calitatea procesuală

a recurentului, Curtea constată că la stabilirea acesteia urmează a se avea în

vedere structura raportului obligațional dedus judecății. Cum raportul de

serviciu al reclamantului a fost, fără îndoială, stabilit în mod direct cu

Institutul Național de Statistică, astfel cum rezultă din ordinele emise de

acesta, aflate la filele 13-14 din dosarul

t

ribunalului

Vaslui, rezultă că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului.

În sfârșit, Curtea constată că

într-adevăr, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală

pasivă în cauză, întrucât între acesta și autoritatea pârâtă nu există un raport

juridic obligațional, atribuțiile în materia bugetului de stat, stabilite în

sarcina Ministerul Economiei și Finanțelor , prin Legea nr. 500/2002, neputând

constitui fundamentul unui asemenea raport.

Față de aceste motive, constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Institutul Național de Statistică

împotriva sentinței civile nr. 82/CA din 14 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008 .