ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4840/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 1170 din 2 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul N.C., instanța

dispunând obligarea pârâtei C.N.P.D.A.S. să-i plătească reclamantului

drepturile bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2002 - 2005,

actualizate cu indicele inflației, de la data nașterii dreptului și până la

data plății efective.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut, în esență, că aplicarea art. 34 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată în mod succesiv în perioada anilor

2001 - 2006 prin legile bugetare, însă, suspendarea exercițiului dreptului nu

echivalează cu însăși înlăturarea acestuia, atâta vreme cât prin nici o

dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existenta.

Totodată, instanța a

apreciat că încălcarea dreptului la primă ar contraveni prevederilor art. 16,

art. 41 și art. 53 din Constituția României.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs C.N.P.D.A.S., criticând soluția pronunțată

pentru neteminicie și nelegalitate, susținând, în esență, că date fiind

suspendările succesive intervenite, instituția nu a putut proceda la încălcarea

actelor normative referitoare la suspendarea aplicării dispozițiilor privind

acordarea primelor de concediu, astfel încât soluția de obligare la plata

acestor sume este greșită.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate

cu prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, devenit art. 34 alin.

(2), ulterior republicării, funcționarul public are dreptul, pe lângă

indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna

anterioară plecării în concediu.

Este de necontestat

că, prin dispoziții succesive, acordarea primei de concediu a fost suspendată,

dar, după cum în mod corect a reținut instanța de fond, suspendarea dreptului

nu echivalează cu însăși înlăturarea lui.

Soluția

instanței de fond este în concordantă cu jurisprudența unitară a Înaltei Curți

de Casație și Justiție precum și soluția pronunțată în materie de către

Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, avându-se în vedere

noțiunea de "bun".

Astfel, în sensul

art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, prin noțiunea de bun se înțelege și "speranța

legitimă" de a dobândi un bun prin lege.

Noțiunea de „speranță

legitimă" presupune existența unei reglementări prin lege, or de vreme ce

printr-o lege se recunoaște dobândirea unui bun, în speță patrimonial, nu se

poate interzice, tot prin lege, dobândirea bunului, deoarece, în acest fel,

dreptul consacrat prin lege este golit practic de conținutul său.

Prin urmare,

pentru ca un drept prevăzut de lege să nu devină doar o obligație lipsită de

conținut, redusă la

nudum jus

, nu se poate considera că un atare drept

nu a existat în perioada în care exercițiul său a fost suspendat.

De aceea,

respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea

aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea

oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face

necesar ca a nu obstacula titularii drepturilor recunoscute în a beneficia

efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Totodată, Înalta

Curte apreciază că în mod corect s-a reținut în primă instanță că actele

normative în speță contravin prevederilor constituționale.

Pentru

considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală

și temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.N.P.D.A.S.

împotriva sentinței civile nr. 1170 din 2 mai 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 decembrie 2007.