ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2009

HOTĂRÂRE
04.03.2009
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la 19 decembrie 2008, Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 201/CA/2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, solicitând

admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției

de nelegalitate.

În motivarea recursului s-a susținut că

în mod greșit instanța de fond a respins excepția inadmisibilității excepției

de nelegalitate invocată de A.A. privind H.G.nr.2060/2004 și H.G. nr. 1705/2006

(ridicată în dosarul nr. 11201/271/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Oradea).

Sub acest aspect s-a precizat că instanța

de contencios administrativ nu a reținut faptul că sesizarea instanței cu

excepția de nelegalitate s-a făcut la 23 noiembrie 2007, dată la care era în

vigoare deja Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, care a modificat art. 4 alin. (1) în

sensul că „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”.

A mai precizat recurentul că în privința

actelor administrative normative, așa cum este cazul celor două hotărâri de

guvern, excepția de nelegalitate trebuia respinsă ca inadmisibilă pentru că

prevederile art. II din Legea nr. 262/2007 care nu fac distincție între actele

administrative individuale și cele normative nu se aplică în cauză.

Cât privește fondul excepției de

nelegalitate, recurentul susține că imobilul înscris în Anexa nr. 4 având MF

106725, cod de clasificare 8.29.09 situat în satul Alparea, comuna Oșorhei,

județul Bihor este proprietate de stat, ca urmare a deciziei nr. 1028/1961 prin

care a fost transferat de la Sfatul Popular al comunei Alparea în administrarea

S-a mai susținut că trecând în

administrarea Ministerului Apărării, acest imobil a devenit cazarma 2363, cu

destinația de poligon militar și avându-se în vedere Legea nr. 213/1998 și art.

135 alin. (4) face obiectul exclusiv al proprietății publice.

Verificându-se actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 201/CA din 17

noiembrie 2008, a Curții de Apel Oradea s-a respins excepția inadmisibilității

excepției de nelegalitate invocată de recurentul pârât Ministerul Apărării

Naționale, Guvernul României și intervenientul în interesul pârâtului Guvernul

României, Ministerului Economiei și Finanțelor .

S-a respins ca inadmisibilă, precizarea

de acțiune formulată de reclamanta A.A. prin care a solicitat să se constate

nelegalitatea H.G. nr. 1075/2006, H.G. nr. 1045/2000, H.G. nr. 1326/2001, H.G. nr.

45/2003, H.G. nr. 15/2004 și H.G. nr. 2060/2004, cu privire la imobilul înscris

în anexele acestora având nr. M.F 106725, cod clasificare 8.29.09, situat

administrativ în satul Alparea, comuna Oșorhei, județul Bihor.

S-a admis excepția de nelegalitate

invocată de reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Locală de

Aplicare a Legii nr. 18/1991 Oșorhei, județul Bihor, Parcul Traian, Județul

Bihor, Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României .

S-a constatat nelegalitatea H.G. nr. 2006/2004

și H.G. nr. 1705/2006 cu privire la imobilul înscris în Anexa nr. 4 a actelor

menționate având M.F. nr. 106725, cod clasificare 8.29.09 situat administrativ

în sat Alparea, comuna Oșorhei, județul Bihor.

S-a respins cererea de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României, formulată de intervenientul Ministerului

Economiei și Finanțelor.

Instanța de fond a reținut că prin încheierea

din 23 noiembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosarul nr. 11201/271/2006,

în baza prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, a fost sesizată Curtea de

Apel Oradea cu soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 2060/2004 și

H.G. nr. 1705/2006 cu privire la imobilul înscris în Anexa nr. 4 a actelor sus

menționate, având M.F. 106725 cod clasificare 8.29.09, situat administrativ în

satul Alparea, comuna Oșorhei, județul Bihor.

În motivarea excepției de nelegalitate,

reclamanta a arătat că a promovat la Judecătoria Oradea o acțiune în revendicare privind suprafața de 34.26 ha, înscrisă în C.F. 1 Alparea, având nr.topo 1309, 1312, 1313 și 1314, dobândit de către

Asociația cu titlu de reconstituire potrivit Legii nr. 18/1991 republicată prin

titlul de proprietate nr. 2619 din 12 ianuarie 2005.

În cadrul acțiunii în revendicare, pârâta

(recurentă în cauză) a formulat acțiune reconvențională prin care a solicitat

desființarea titlului (intimatei-reclamante, de proprietate, invocând că

recurentul-intimat deține în administrare operativă directă terenul revendicat,

potrivit H.G. nr. 2060/2004 abrogată prin H.G. nr. 1705 din 29 noiembrie 2006, arătând

totodată că terenul ce formează obiectul litigiului este înregistrat la Ministerul Finanțelor Publice, fiind inclus în inventarul centralizat, având cod de

clasificare 8.29.09.

Reclamanta a susținut că H.G. nr. 2060/2004

și nr. 1705/2006 sunt nelegale întrucât în mod greșit a fost preluat inventarul

față de acest teren prin hotărârile de guvern anterioare, deoarece în cursul

anilor 2003-2005, Ministerul Apărării Naționale a fost restructurat, unitățile

militare din Județul Bihor, fiind dezafectate .

Sub acest aspect, instanța a reținut că

existența sau neexistența unităților militare în compunerea Ministerului

Apărării Naționale, nu schimbă regimul juridic al dreptului asupra terenului și

caracterele acestuia, unitățile militare nefiind dezafectate ci trecând numai

printr-un proces de transformare și modernizare.

De precizat că la termenul din 13

octombrie 2008, în fața instanței de fond, reclamanta-intimată în cauză a

formulat o precizare de acțiune menționând, H.G. emisă privind imobilul în

litigiu.

Cu privire la acestea instanța de fond a

precizat că au produs efecte juridice, deci pot forma obiect al controlului

judecătoresc chiar dacă în prezent sunt în vigoare numai H.G. nr. 2060/2004 și

H.G. nr. 1705/2006.

În privința excepției de inadmisibilitate

a excepției de nelegalitate invocată de pârâți, Ministerul Apărării Naționale,

Guvernul României și intervenientul în interesul Guvernului României –

Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond a apreciat-o ca

neîntemeiată.

A fost invocat art. 4 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, potrivit căruia, legalitatea unui act administrativ unilateral,

cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate.

S-a reținut de instanță că soluționarea

litigiului pe fond depinde de actul administrativ cu privire la care s-a

invocat, excepția de nelegalitate, deoarece, reclamanta a promovat o acțiune în

revendicare imobiliară la Judecătoria

o

radea,

solicitând obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale, să se lase în

deplină proprietate și posesie imobilul cu nr.topo 1313, 1312/1, 1309/1, 1314/1

înscris în C.F. 1 Alparea, sat Alparea, comuna Oșorhei, județul Bihor.

Nu se contestă că în cauză s-a emis titlu

de proprietate nr. 2619/2005. În acest proces Ministerul Apărării Naționale a formulat

acțiune în revendicare precizând că deține un drept de administrare directă

asupra imobilului în litigiu, potrivit deciziei 1028/1961 emisă de Sfatul

Popular al comunei Oșorhei și a hotărârii de guvern față de care reclamanta a

invocat excepția de nelegalitate.

S-a mai reținut de instanța de fond că

actele administrative atacate în cauză au caracter normativ, atacarea și

cercetarea lor făcându-se în baza art. 4 alin. (2) și art. II din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul excepției instanța de fond a

reținut că terenul în litigiu (în suprafață de 34,26 ha) nu se află în domeniul public al statului cum a susținut recurentul, ce a invocat decizia

nr. 1028 din 25 iulie 1961 a Comitetului executiv al Regiunii Crișana, din

această decizie rezultând numai transferarea terenului cu nr. top 1313, 1312/1,

1309/1, 1314/1 din satul Alparea din administrarea Sfatului Popular al comunei

Alparea în administrarea U.M. 01340.

Verificându-se motivele de recurs

invocate în cauză, în raport de probele cauzei și de sentința pronunțată în

cauză se constată că recursul este neîntemeiat și va fi respins.

În mod corect a reținut instanța de fond

că excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâtul

Ministerul Apărării Naționale, Guvernul României și intervenientul în interesul

pârâtului Guvernul României, Ministerului Economiei și Finanțelor este

neîntemeiată.

Aceasta întrucât este admisibilă excepția

de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter

normativ, întrucât potrivit art. 4, coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 553/2004, pot fi cenzurate pe calea acestei proceduri actele

administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter

normativ sau individual.

În cauză sunt atacate acte administrative

unilaterale normative, astfel că este admisibilă ridicarea excepției de

nelegalitate.

Cât privește fondul excepției de

nelegalitate în mod corect a fost cercetată de instanța de fond care a admis-o.

Recurentul-intimat a susținut că cele 2

hotărâri atacate în cauză au ca temei de drept prevederile Legii nr. 213/1998, privind

proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

Art. 6 prevede că: ”fac parte din

domeniul public sau privat al statului sau al unităților

administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui

titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care

România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

La pct. 2 al art. 6 se prevede că:

„bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin

vicierea consimțământului pot fi revendicate de foștii proprietari sau de

succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale sau de reparație”.

În cauză nu s-a făcut dovada intrării în

proprietatea statului, în mod legal, deci valabil al terenului în discuție,

decizia nr. 1028/1961 neținând loc de titlu de proprietate pentru statul român.

Este de observat că la 12 ianuarie 2005

s-a emis pentru intimata-reclamantă A.A. titlul de proprietate 2619 din 12

ianuarie 2005 deci anterior emiterii H.G. nr. 1705/2006 care a abrogat H.G. nr.

2060/2004, și care s-a emis nelegal față de elementele suscitate.

Așa fiind, constatându-se că sentința atacată

este legală și temeinică recursul declarat va fi respins conform art. 312 C.

proc. civ.

Respinge recursurile declarate de

Guvernul României, de Ministerul Apărării Naționale și de Ministerul Finanțelor

Publice împotriva sentinței nr. 201/CA/2008 – P.I. din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal , ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4

martie 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-25
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1085/2010
cu art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 213/1998, Statul Român este proprietarul imobilului, fiind necesară introducerea acestuia în cauză. Cererea a fost respinsă în ședința publică din data de 16 noiembrie 2009, având în vedere că Statu
ÎCCJ 2008-01-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 86/2008
Of. nr. 365 din 29 mai 2007). Prin încheierea de ședință de la data respectivă, Instanța a calificat excepția de nelegalitate drept cerere de modificare a acțiunii și a respins-o, cu motivarea că „excepția de nelegalitate a prevederilor art
ÎCCJ 2009-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5368/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: În Dosarul nr. 8774/299/2008, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 reclamantul C.I. a invocat, în contradictoriu cu A.N.R.P. excepția de nelegalitate a disp
ÎCCJ 2009-10-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4345/2009
, ci este un act administrativ cu caracter normativ, cu toate consecințele prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată. Soluția dată de instanța de fond cu privire la excepția de
ÎCCJ 2007-06-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3078/2007
ționale. Sub aspectul considerentelor cu valoare de principiu invocate, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 647/2006 a constatat că sunt neconstituționale prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrati
Sursă