ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1620/2009

Asupra cauzei penale de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele : Prin încheierea din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 710/46/2008, în baza art. 139 și art. 145 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților G.M.G. și T.S.G., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Pe durata măsurii, inculpații au fost obligați să respecte obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1 1 ) lit. a) - d), respectiv: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la organul de poliție, respectiv Poliția municipiului Pitești, desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori vor fi chemați, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza art. 145 alin. (1 2 ) C. proc. pen. inculpaților li s-au impus obligațiile prevăzute de lit. c) și f) și anume: să nu se apropie de coinculpați și de martori, să nu exercite profesia în exercitarea căreia au săvârșit faptele. Pentru a pronunța această încheiere , verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 rap. la art. 160 b C. proc. pen., legalitatea și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea s-au modificat. S-a reținut că sesizarea instanței prin rechizitoriu a fost făcută la data de 18 septembrie 2008, până în prezent fiind acordate 9 termene de judecată. De la data sesizării și până în prezent au fost administrate mai multe probe, și anume: I.P.J.

Argeș, Serviciul Management Resurse Umane a comunicat, la solicitarea instanței, prin adresa nr. 22688/2008 (f. 81 dosar fond), că trei dintre inculpații din prezenta cauză au calitatea de polițiști din cadrul structurilor poliției judiciare, s-au luat declarații inculpaților care au dorit să fie audiați, a fost epuizat probatoriul propus de acuzare, cu excepția a doi martori, U.N. și P.J. care, schimbându-și adresa, nu au fost prezenți la acest termen de judecată. Instanța de fond a apreciat că depozițiile acestora n-ar putea fi, însă, în vreun mod influențate prin luarea unei măsuri preventive mai blânde față de inculpați, mai ales că ceea ce cunosc martorii (astfel cum rezultă din declarațiile date de ei la poliție, f. 257 și 292 - 295 vol. I dosar urmărire penală) nu ar putea veni decât ca o completare a probatoriului deja administrat de către organele de cercetare penală, cum și de instanța de judecată, în mod nemijlocit.

S-a considerat că perioada petrecută de cei doi inculpați în arest este suficientă pentru ca aceștia să înțeleagă gravitatea acuzațiilor ce li se aduc și riscurile la care se supun, în cazul în care ar încălca obligațiile ce vor fi impuse de instanță, ca urmare a înlocuirii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea. S-a apreciat că scopul pentru care a fost luată măsura preventivă, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica sustragerea celor doi de la judecată, prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., va putea fi acum atins pe deplin printr-o mai mică restrângere a dreptului fundamental la libertate al inculpaților, consfințit de art. 23 din Legea fundamentală a țării și de art. 5 C. proc.

pen., în deplină concordanță cu art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului. S-a mai subliniat că, întrucât cauza se află în curs de judecată în fața primei instanțe, inculpații se bucură în acest moment de prezumția de nevinovăție, așa cum prevăd dispozițiile art. 5 2 și art. 66 C. proc. pen. , iar menținerea arestării lor ar fi o măsură excesivă în raport cu scopul pentru care a fost prevăzută, așa cum a fost evidențiat mai sus. În aceste condiții, arestarea celor doi inculpați nu ar avea alt rol decât acela de a anticipa pronunțarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în condiții de deținere, ceea ce ar contraveni flagrant normelor de lege la care s-a făcut anterior referire și jurisprudenței constante a C.E.D.O.

S-a apreciat că pericolul concret pe care lăsarea în libertate a celor doi inculpați l-a prezentat pentru ordinea publică, de la luarea măsurii arestării și până în prezent, nu mai există, nemaifiind, astfel, realizată condiția cumulativ prevăzută de textul de lege ce a constituit temei al acestei măsuri. Aceasta, întrucât timpul scurs de la data la care a fost dispusă arestarea și până în prezent a făcut ca tulburarea socială de natură a justifica detenția provizorie să dispară. S-a mai reținut că, referitor la acest aspect, potrivit hotărârilor pronunțate de C.E.D.O.

(obligatorii pentru instanțele naționale sub aspectul dezlegărilor date problemelor de drept supuse dezbaterii), dacă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi reținută ca un factor ce l-ar conduce la a se sustrage de la prezența sa ulterioară în fața instanței de judecată, eliberarea provizorie a celui acuzat trebuie să fie ordonată dacă se pot obține din partea lui garanții suficiente care-i asigură prezența în faza procesuală în discuție. Aceeași instanță a mai stabilit că riscul sustragerii de la judecată descrește, în mod necesar, cu trecerea timpului în detenție preventivă, pentru că imputarea probabilă a acestei detenții asupra pedepsei privative de libertate la care cel deținut poate aprecia că va fi condamnat va fi de natură să-l facă să considere această eventualitate ca mai puțin de temut și să reducă tentația sustragerii discutate.

Eliberarea celor doi coinculpați nu ar mai constitui în mod real o tulburare a ordinii publice, iar riscul ca ei să comită noi fapte de natura celor pentru care au fost trimiși în judecată va fi definitiv înlăturat, prin impunerea obligației prevăzute de art. 145 alin. (1 2 ) lit. f) din cod, aceea ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu exercite profesia de polițist. În atare situație, ordinea publică nu ar mai putea fi cu nimic amenințată, iar detenția ar deveni nelegitimă. De asemenea, instanța de fond a reținut că circumstanțele personale ale inculpaților, de care alin. (8) al art. 136 C. proc. pen. cere a se ține seama în alegerea măsurii ce urmează a fi luată, respectiv: lipsa antecedentelor penale, sănătatea, domiciliul, situația familială a fiecăruia dintre ei, pledează puternic în alegerea unei alte măsuri de prevenție, mai blânde, suficientă pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal în continuare.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, motivele de recurs fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri. Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele următoare: Inculpații G.M.G. și T.S.G. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 35/P/2006 din 17 septembrie 2008 al D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție în concurs real, în exercitarea funcției lor, în anul 2006. Astfel, inculpatul G.M.G., ofițer de poliție cu gradul de subcomisar în cadrul I.P.J.

Argeș, este acuzat că a pretins și a primit, împreună cu coinculpatul T.S.G., agent de poliție în cadrul I.P.J. Argeș, în perioada iulie-septembrie 2006, de la inculpatul B.I.D., prevalându-se de o influență reală asupra unor ofițeri examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar, Regim Permise și înmatriculări Vehicule Argeș, suma totală de 896,76 Euro, pentru ca cel din urmă inculpat să obțină permisul de conducere în condiții frauduloase, fără a participa la examen și fără a fi, de altfel, în țară în perioada respectivă. Tot astfel, inculpatului G.M.G. i se impută fapta de a fi pretins și de a fi primit efectiv, în luna august 2006, suma de 3.000.000 lei vechi de la inculpatul B.M., căruia i-a creat convingerea că are influență asupra cadrelor medicale și că poate interveni pe lângă angajații S.M.L.

Argeș, pentru obținerea unui certificat medico-legal, care să specifice un număr cât mai mare de îngrijiri medicale pentru soția celui din urmă. Inculpatul mai este acuzat că a întocmit în fals o adresă cu nr. 88311 din 08 august 2006 a Poliției municipiului Pitești, Secția 4 de Poliție, pe care a semnat-o pentru șeful secției de poliție, aplicând și sigiliul secției, că la data de 18 august 2006 a pretins și a primit efectiv suma de 2.000.000 lei vechi de la inculpata I.M.D., avocată, prevalându-se de o influență reală asupra ofițerului de poliție V.C.L., pentru a-l determina pe acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu legate de urmărirea și prinderea condamnatei P.E.C., urmărită general.

Potrivit actului de sesizare a instanței, inculpatul T.S.G. a pretins și a primit efectiv, împreună cu un alt lucrător de poliție, inculpatul R.F., în perioada iulie - noiembrie 2006, suma de 1.200 Euro și 600 dolari S.U.A., prevalându-se de o influență reală asupra unor angajați ai Inspectoratului pentru situații de urgență Argeș, în scopul de a facilita promovarea examenului de încadrare ca subofițer numitului O.C.V. și pentru a-i procura o diplomă de liceu falsificată acestuia, necesară pentru participarea la examen. În același mod, inculpații sus - menționați au pretins și au primit de la inculpatul S.I.P. suma de 1.200 Euro, în scopul promovării de către acesta a examenului de încadrare ca subofițer.

De asemenea, în rechizitoriu se mai menționează că la data de 18 noiembrie 2006, polițiștii G.M.G. și T.S.G. au acceptat promisiunea unor foloase ce nu li se cuvin, confiscând, la propunerea inculpatului P.V., țigări de contrabandă, fără a întocmi actele de constatare, în scopul valorificării ilicite și împărțirii în trei a foloaselor rezultate (aproximativ 300 000 000 lei vechi). Arestarea celor doi inculpați a fost dispusă în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. , la momentul luării acestei măsuri, 18 septembrie 2008, față de inculpatul T.S.G., și 10 octombrie 2008, față de inculpatul G.M.G., apreciindu-se că sunt realizate condițiile prevăzute de acest text de lege.

Înalta Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate, întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în stare de libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă că, în raport de împrejurările presupusei săvârșiri a infracțiunilor, de natura acestora, de multitudinea actelor infracționale și de calitatea inculpaților, ofițer și respectiv subofițer de poliție, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în prezent.

Aceste împrejurări și elemente de fapt, chiar în condițiile prezumției de nevinovăție de care beneficiază inculpații, sunt de natură să justifice concluzia punerii în pericol a valorilor sociale referitoare la încrederea cetățenilor în activitatea desfășurată de Poliția Română, instituție a statului inclusă în sistemul judiciar și abilitată să promoveze conceptele de dreptate și echitate; asemenea fapte presupus a fi săvârșite de inculpați nu rămân fără ecou în rândul comunității, generând astfel temerea că, lăsați în libertate, inculpații ar putea recurge în continuare la fapte de genul celor pentru care sunt cercetați în prezent. Totodată, în raport de momentul procesual în care se află în prezent cauza, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților se impune și pentru buna desfășurare a procesului penal.

De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că instituirea obligației prevăzută la art. 145 alin. (1 2 ) lit. f) C. proc. pen. este de natură să asigure că inculpații, în calitate de foști lucrători de poliție, în prezent suspendați din funcție, nu vor mai putea săvârși acte de natura celor pentru care s-a dispus arestarea preventivă, în condițiile în care în sarcina inculpaților s-a reținut, în mod preponderent, săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, infracțiune pentru care legea nu impune o anumită calitate a subiectului activ. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva încheierii din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 710/46/2008, privind pe intimații inculpați G.M.G. și T.S.G. Se va casa în parte încheierea recurată și rejudecând se vor respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, menținându-se starea de arest preventiv a inculpaților G.M.G. și T.S.G. Î n conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticoriptie, împotriva încheierii din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 710/46/2008, privind pe intimații inculpați G.M.G. și T.S.G. Casează în parte încheierea recurată și rejudecând: Respinge cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Menține starea de arest preventiv a inculpaților G.M.G. și T.S.G. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de câte 25 lei pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.