ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1620/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1620/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra cauzei penale de față:

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele :

Prin

încheierea din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 710/46/2008, în

baza art. 139 și art. 145 C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii

arestării preventive a inculpaților G.M.G. și T.S.G., cu măsura obligării de a

nu părăsi localitatea.

Pe

durata măsurii, inculpații au fost obligați să respecte obligațiile prevăzute

de art. 145 alin. (1

1

) lit. a) - d), respectiv: să se prezinte la

instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la organul de

poliție, respectiv Poliția municipiului Pitești, desemnat cu supravegherea,

conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de

câte ori vor fi chemați, să nu își schimbe

locuința

fără încuviințarea instanței care a dispus măsura și să nu dețină,

să nu

folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

În baza

art. 145 alin. (1

2

) C. proc. pen. inculpaților li s-au impus

obligațiile prevăzute de lit. c) și f) și anume: să nu se apropie de coinculpați

și de martori, să nu exercite profesia în exercitarea căreia au săvârșit

faptele.

Pentru a pronunța această încheiere , verificând,

în conformitate cu

dispozițiile art.

300

2

rap. la art. 160

b

C. proc. pen.,

legalitatea

și temeinicia arestării preventive, instanța de fond a apreciat că temeiurile

care au determinat arestarea s-au modificat.

S-a

reținut că sesizarea instanței prin rechizitoriu a fost făcută la data de 18

septembrie 2008, până în prezent fiind acordate 9 termene de judecată.

De la

data sesizării și până în prezent au fost administrate mai multe probe, și

anume: I.P.J. Argeș, Serviciul Management Resurse Umane a comunicat, la

solicitarea instanței, prin adresa nr. 22688/2008 (f. 81 dosar fond), că trei

dintre inculpații din prezenta cauză au calitatea de polițiști din cadrul

structurilor poliției judiciare, s-au luat declarații inculpaților care au

dorit să fie audiați, a fost epuizat probatoriul propus

de acuzare, cu excepția a doi martori, U.N. și P.J.

care,

schimbându-și adresa, nu au fost prezenți la acest termen de judecată.

Instanța

de fond a apreciat că depozițiile acestora n-ar putea fi, însă, în vreun mod

influențate prin luarea unei măsuri preventive mai

blânde față de inculpați, mai ales că ceea ce cunosc martorii (astfel

cum rezultă din declarațiile date de ei la poliție, f. 257 și 292 - 295 vol.

I

dosar

urmărire penală) nu ar putea veni decât ca o

completare a probatoriului deja administrat de către organele de cercetare

penală, cum și de instanța de judecată, în mod nemijlocit.

S-a

considerat că perioada petrecută de cei doi inculpați în arest este suficientă

pentru ca aceștia să înțeleagă gravitatea acuzațiilor ce li

se aduc și riscurile la care se supun, în cazul

în care ar încălca obligațiile

ce vor

fi impuse de instanță, ca urmare a înlocuirii arestării preventive cu

obligarea

de a nu părăsi localitatea.

S-a

apreciat că scopul pentru care a fost luată măsura preventivă, acela de a

asigura buna desfășurare a procesului penal și de a împiedica sustragerea celor

doi de la judecată, prevăzut de art. 136 alin. (1) C. proc. pen., va putea fi

acum atins pe deplin printr-o mai mică restrângere a dreptului fundamental la

libertate al inculpaților, consfințit de art. 23 din Legea fundamentală a țării

și de art. 5 C. proc. pen., în deplină concordanță cu art. 5 din Convenția

pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.

S-a mai

subliniat că, întrucât cauza se află în curs de judecată în fața primei

instanțe, inculpații se bucură în acest moment de prezumția

de nevinovăție, așa cum prevăd dispozițiile art.

5

2

și art. 66 C. proc. pen.

, iar menținerea arestării lor ar

fi o măsură excesivă în raport cu scopul pentru care a fost prevăzută, așa cum

a fost evidențiat mai sus.

În

aceste condiții, arestarea celor doi inculpați nu ar avea alt rol decât acela

de a anticipa pronunțarea unor pedepse cu închisoarea cu

executare în condiții de deținere, ceea ce ar

contraveni flagrant normelor

de lege la care s-a făcut anterior referire

și jurisprudenței constante a C.E.D.O.

S-a apreciat că pericolul concret pe care lăsarea

în libertate a celor

doi inculpați l-a prezentat pentru ordinea publică,

de la luarea măsurii arestării și până în prezent, nu mai există, nemaifiind,

astfel, realizată condiția cumulativ prevăzută de textul de lege ce a

constituit temei al acestei măsuri. Aceasta, întrucât timpul scurs de la data

la care a fost dispusă arestarea și până în prezent a făcut ca tulburarea

socială de natură a justifica detenția provizorie să dispară.

S-a mai

reținut că, referitor la acest aspect, potrivit hotărârilor pronunțate de

C.E.D.O. (obligatorii pentru instanțele naționale sub

aspectul dezlegărilor date problemelor de drept supuse dezbaterii), dacă

gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de

condamnare poate fi reținută ca un factor ce l-ar conduce la a se sustrage de

la prezența sa ulterioară în fața instanței de judecată, eliberarea provizorie

a celui acuzat trebuie să fie ordonată dacă se pot obține din partea lui

garanții suficiente care-i asigură prezența în faza procesuală în discuție.

Aceeași

instanță a mai stabilit că riscul sustragerii de la judecată descrește, în mod

necesar, cu trecerea timpului în detenție preventivă, pentru că imputarea

probabilă a acestei detenții asupra pedepsei privative de libertate la care cel

deținut poate aprecia că va fi condamnat va fi de natură să-l facă să considere

această eventualitate ca mai puțin de temut și să reducă tentația sustragerii

discutate.

Eliberarea

celor doi coinculpați nu ar mai constitui în mod real o tulburare a ordinii

publice, iar riscul ca ei să comită noi fapte de natura celor pentru care au

fost trimiși în judecată va fi definitiv înlăturat, prin

impunerea obligației prevăzute de art. 145 alin. (1

2

)

lit. f) din cod, aceea ca

pe durata măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea să nu exercite profesia de polițist.

În

atare situație, ordinea publică nu ar mai putea fi cu nimic amenințată, iar

detenția ar deveni nelegitimă.

De

asemenea, instanța de fond a reținut că circumstanțele personale ale

inculpaților, de care alin. (8) al art. 136 C. proc. pen. cere a se ține seama

în alegerea măsurii ce urmează a fi luată, respectiv: lipsa antecedentelor

penale, sănătatea, domiciliul, situația familială a fiecăruia dintre ei,

pledează puternic în alegerea unei alte măsuri de prevenție, mai blânde,

suficientă pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal în continuare.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția

Națională

Anticorupție, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii

și pe

fond menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, motivele de recurs

fiind expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul

criticilor formulate și din

oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este

fondat, urmând a fi admis pentru considerentele următoare:

Inculpații

G.M.G. și T.S.G. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 35/P/2006

din 17 septembrie 2008 al D.N.A., Serviciul Teritorial Pitești, pentru

săvârșirea unor infracțiuni de corupție în concurs real, în exercitarea

funcției lor, în anul 2006.

Astfel,

inculpatul G.M.G., ofițer de poliție cu gradul

de subcomisar în cadrul I.P.J. Argeș, este acuzat că a pretins și a

primit,

împreună cu coinculpatul T.S.G., agent de poliție în cadrul

I.P.J. Argeș, în perioada iulie-septembrie 2006, de la inculpatul

B.I.D., prevalându-se de o influență reală asupra

unor ofițeri

examinatori din cadrul Serviciului Public Comunitar, Regim

Permise și înmatriculări Vehicule Argeș, suma totală de 896,76 Euro, pentru ca

cel din urmă inculpat să obțină permisul de conducere în condiții frauduloase,

fără a participa la examen și fără a fi, de altfel, în țară în perioada

respectivă.

Tot

astfel, inculpatului G.M.G. i se impută fapta de a fi pretins și de a fi primit

efectiv, în luna august 2006, suma de 3.000.000 lei vechi de la inculpatul B.M.,

căruia i-a creat convingerea că are influență asupra cadrelor medicale și că

poate interveni pe lângă angajații S.M.L. Argeș, pentru obținerea unui

certificat medico-legal, care să specifice un număr cât mai mare de îngrijiri

medicale pentru soția celui din urmă.

Inculpatul

mai este acuzat că a întocmit în fals o adresă cu nr. 88311 din 08 august 2006

a Poliției municipiului Pitești, Secția 4 de Poliție, pe care a semnat-o pentru

șeful secției de poliție, aplicând și sigiliul secției, că la data de 18 august

2006 a pretins și a primit efectiv suma de 2.000.000

lei vechi de la inculpata I.M.D., avocată, prevalându-se de o influență

reală asupra ofițerului de poliție V.C.L., pentru

a-l determina pe

acesta să nu-și îndeplinească atribuțiile de serviciu legate de urmărirea și

prinderea condamnatei P.E.C., urmărită general.

Potrivit

actului de sesizare a instanței, inculpatul T.S.G. a pretins și a primit

efectiv, împreună cu un alt lucrător de poliție, inculpatul R.F., în perioada

iulie - noiembrie 2006, suma de 1.200 Euro și 600 dolari S.U.A., prevalându-se

de o influență reală asupra unor angajați ai Inspectoratului pentru situații de

urgență Argeș, în scopul de a facilita promovarea examenului de încadrare ca

subofițer numitului O.C.V. și pentru a-i procura o diplomă de liceu falsificată

acestuia, necesară pentru participarea la examen.

În

același mod, inculpații sus - menționați au pretins și au primit de la

inculpatul S.I.P. suma de 1.200 Euro, în scopul

promovării de către acesta a examenului de încadrare ca subofițer.

De

asemenea, în rechizitoriu se mai menționează că la data de 18 noiembrie 2006,

polițiștii G.M.G. și T.S.G. au acceptat promisiunea unor foloase ce nu li se

cuvin, confiscând, la propunerea inculpatului P.V., țigări de contrabandă, fără

a întocmi actele de constatare, în scopul valorificării ilicite și împărțirii

în trei a foloaselor rezultate (aproximativ 300 000 000 lei vechi).

Arestarea celor doi inculpați a fost dispusă în

baza art. 148 lit. f) C. proc. pen.

, la momentul luării acestei măsuri,

18 septembrie 2008, față de inculpatul T.S.G., și 10

octombrie 2008, față de inculpatul G.M.G., apreciindu-se

că sunt

realizate condițiile prevăzute de acest text de lege.

Înalta

Curte constată că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpaților nu au încetat și impun

în continuare privarea de

libertate, întrucât inculpații au fost trimiși

în judecată pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii

mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în stare de

libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel,

din probele administrate în cauză, rezultă că, în raport de împrejurările

presupusei săvârșiri a infracțiunilor, de natura acestora, de multitudinea

actelor infracționale și de calitatea inculpaților, ofițer și respectiv

subofițer de poliție, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă și în

prezent.

Aceste

împrejurări și elemente de fapt, chiar în condițiile prezumției de nevinovăție

de care beneficiază inculpații, sunt de natură să justifice concluzia punerii

în pericol a valorilor sociale referitoare la încrederea cetățenilor în

activitatea desfășurată de Poliția Română, instituție a statului inclusă în

sistemul judiciar și abilitată să promoveze conceptele de dreptate și echitate;

asemenea fapte presupus a fi

săvârșite de

inculpați nu rămân fără ecou în rândul comunității, generând

astfel

temerea că, lăsați în libertate, inculpații ar putea recurge în continuare la

fapte de genul celor pentru care sunt cercetați în prezent.

Totodată,

în raport de momentul procesual în care se află în prezent cauza, menținerea

măsurii arestării preventive a inculpaților se impune și pentru buna

desfășurare a procesului penal.

De asemenea, Înalta Curte reține că instanța de

fond a apreciat în

mod greșit că

instituirea obligației prevăzută la art. 145 alin. (1

2

) lit. f) C.

proc. pen.

este de natură să asigure că inculpații, în calitate de foști

lucrători de poliție, în prezent suspendați din funcție, nu vor mai putea

săvârși acte de natura celor pentru care s-a dispus arestarea preventivă, în

condițiile în care în sarcina inculpaților s-a reținut, în mod preponderent,

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, infracțiune pentru care legea

nu impune o anumită calitate a subiectului activ.

Pentru

considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen.,

se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, împotriva încheierii din 29

aprilie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, pronunțată în dosarul nr. 710/46/2008, privind pe intimații

inculpați G.M.G. și T.S.G.

Se va

casa în parte încheierea recurată și rejudecând se vor respinge cererile de

înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea, menținându-se starea de arest preventiv a inculpaților G.M.G. și T.S.G.

Î

n conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (3)

C. proc. pen.,

onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția Națională Anticoriptie, împotriva încheierii din 29 aprilie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 710/46/2008, privind pe intimații inculpați G.M.G. și

T.S.G.

Casează în parte încheierea recurată și

rejudecând:

Respinge

cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea.

Menține

starea de arest preventiv a inculpaților G.M.G. și T.S.G.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de câte 25 lei pentru fiecare inculpat, se va

plăti

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2009.