ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3028/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 noiembrie 2008, S.S.P.R. din decembrie 1989 a formulat în contradictoriu cu M.M.S. și biroul executorului judecătoresc R.G. din București contestație la executare împotriva somației de plată nr. 323 din 3 noiembrie 2008, emisă de acest birou în Dosarul de executare nr. 323/2008, precum și a încheierii pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, camera de consiliu la 6 martie 2008, în Dosarul nr. 1352/59/2007. Contestatorul a arătat că actele de executare silită întocmite în dosarul menționat mai sus sunt nelegale și îi vatămă interesele legitime. Prin sentința civilă nr. 33 din 9 februarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația la executare ca neîntemeiată.

Pe cale de consecință, a fost obligat contestatorul să plătească intimatului M.M.S. suma de 700 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul S.S.P.R. din decembrie 1989, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Din oficiu, la termenul de astăzi, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția recurentului, excepția de necompetență Curții de Apel Timișoara Secția de contencios administrativ și fiscal de soluționare a cauzei. Cum deja s-a arătat, obiectul contestației formulate de S.S.P.R. din decembrie 1989, îl constituie solicitarea acestei autorități publice, de desființare a măsurilor dispuse de Biroul executorului judecătoresc R.G. din municipiul București în Dosarul de executare nr. 323/2008, pe care contestatorul le consideră nelegale.

Este vorba de somația de plată cu același număr din 3 noiembrie 2008, emisă în baza titlului executoriu, respectiv a sentinței civile nr. 324 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ, privind suma de 700 lei – cheltuieli de judecată și suma de 3280 lei cheltuieli de executare silită. Cu asemenea obiect, cererii îi sunt aplicabile dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Ca urmare, judecătoriei în circumscripția căreia se face executarea îi revine competența să judece în cazul contestației împotriva executării propriu-zise sau al contestației la titlu, atunci când o astfel de contestație vizează un titlu executoriu fiscal ce nu emană de la un organ de jurisdicție și nici nu s-a prevăzut prin lege o altă cale de atac împotriva acestuia.

Rezultă deci, că nu Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, era competentă să soluționeze contestația la executare formulată în cauză de către S.S.P.R. din decembrie 1989 și că sentința recurată a fost pronunțată de această instanță cu încălcarea normelor de procedură privitoare la competența materială, ceea ce atrage nulitatea hotărârii. Având în vedere aceste considerente, dar și jurisprudența constantă în această materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmează a se admite recursul. În consecință va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre competentă soluționare la Judecătoria sectorului 3 București, instanță de drept comun în a cărei circumscripție se face executarea.

Văzând și dispozițiile art. 159 pct. 2 și art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.S.P.R. din decembrie 1989 împotriva sentinței nr. 33 din 9 februarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 iunie 2009.