ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1915/2009

Asupra recursurilor penale de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 28 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr. 2742/116/2008 s-a dispus condamnarea inculpatului A.V.G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (parte vătămată P.D.). În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat minor la 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată P.S.). În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat minor la 1 an și 6 luni închisoare (parte vătămată F.Ș.).

În baza art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 99 C. pen., a condamnat pe același inculpat minor la 2 ani închisoare (victima A.N.). În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. și alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat minor la 1 an și 9 luni închisoare (parte vătămată P.D.). În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. și alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat minor la 1 an și 9 luni închisoare (parte vătămată P.S.). În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. și alin. (2) 1 lit. a) și c) C. pen.

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat minor la 1 an și 9 luni închisoare (parte vătămată F.Ș.). În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) C. pen. și alin. (2) 1 lit. a) și c) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat minor la 7 ani și 6 luni închisoare (victima A.N.). În baza art. 33 lit. a) C. pen. inculpatul minor A.V.G. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 7 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului minor exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., după împlinirea vârstei de 18 ani și până la terminarea executării pedepsei. A menținut starea de arest a inculpatului A.V.G.

și conform art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 12 decembrie 2008 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpații minori A.V.G. și A.A.M. locuiesc împreună cu părinții și alți frați în familii cu o situație materială precară, fără ocupație și cu o pregătire școlară redusă. Pe acest fond, cei doi inculpați, în seara zilei de 10 decembrie 2008, după ce s-au întâlnit și au consumat băuturi alcoolice la un bar s-au hotărât să facă rost de bani prin sustragerea acestora de la persoanele în vârstă. În baza acestei rezoluții infracționale, cei doi inculpați minori au mers la locuința părții vătămate P.S., în vârstă de 87 ani, au escaladat gardul locuinței și l-au strigat.

În momentul în care partea vătămată a ieșit din casă, inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele cerându-i banii pe care victima îi avea în casă. Partea vătămată, deși a spus celor doi inculpați că nu are bani, întrucât nu a luat pensia, aceștia au scotocit în holul de la intrare al locuinței fără a găsi bani astfel încât au renunțat, părăsind în grabă locuința victimei. În aceeași noapte, cei doi inculpați au mers la locuința părții vătămate P.D., în vârstă de 83 ani, au pătruns în curtea locuinței acesteia prin escaladarea gardului și după aceea în casă, au imobilizat-o punându-i mâna la gură, au trântit-o în pat și au lovit-o cerându-i bani. Inculpații, au căutat în casă bani dar nici de data aceasta nu au găsit, părăsind în grabă locuința victimei.

În continuare, inculpații minori s-au deplasat la locuința părții vătămate F.Ș., au escaladat gardul locuinței, moment în care câinele victimei a început să latre puternic. De teamă, cei doi inculpați au părăsit curtea locuinței, în același mod în care intraseră (sărind gardul), nu înainte ca inculpatul minor A.V.G. să îmbrâncească partea vătămată. După săvârșirea faptei, inculpatul A.V.G. a trecut pe la domiciliul său și a luat o sticlă cu vin după care s-a reîntâlnit cu coinculpatul A.A.M., hotărându-se să meargă la locuința părții vătămate A.N., cunoscând că acesta locuiește singur. Cei doi inculpați au intrat în locuința părții vătămate care nu era delimitată de un gard împrejmuitor, au văzut că partea vătămată dormea și au început să caute bani în celelalte încăperi ale locuinței.

Inculpații au forțat sistemul de închidere al unui dulap, însușindu-și două penare, într-unui dintre acestea, fiind suma de 1800 RON. Între timp partea vătămată A.N. s-a trezit, a mers spre ușa de acces în locuință, iar inculpații minori s-au simțit amenințați, astfel încât, pentru a-și asigura scăparea au lovit-o, cu pumnii în zona feței. După plecarea celor doi inculpați partea vătămată A.N. a asigurat zăvorul ușii de acces pe interior cu ajutorul unei linguri și, în timp ce hemoragia declanșată la nivelul piramidei nazale și a pomeților în urma loviturilor primite i-a cauzat o stare de panică și inconștiență, căzând în cele din urmă la pământ. Pe fondul loviturilor primite, a hemoragiei declanșate și a vârstei înaintate, victima s-a asfixiat cu infiltratul sanguin, fiind găsit decedat în dimineața zilei de 11 decembrie 2008 de către martora B.I.

care de obicei îl vizita și îl ajuta la treburile casnice. După ce au părăsit locuința victimei cei doi inculpați și-au împărțit banii, abandonând lacătul, lanțul care asigura locul de păstrare al acestora precum și penarul. În dimineața aceleiași zile, în jurul orelor 6 00 , inculpatul minor A.A.M., a plecat la București, după care a revenit în județul Călărași, cheltuind banii obținuți în urma comiterii faptelor, iar inculpatul minor A.V.G. a plecat la domiciliul său unde a dormit până a doua zi. Din raportul de constatare medico-legală efectuat de Serviciul de Medicină Legală Călărași, la data de 11 decembrie 2008 rezultă că moartea victimei A.N. s-a datorat asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile aeriene superioare, consecința unui traumatism cranian cu fracturi cominutive ale piramidei nazale și a osului malar bilateral.

Leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp dur și au legătură de cauzalitate cu decesul sângele recoltat de la cadavrul A.N. nu conținea alcool. Raportat la starea de fapt reținută și la probele administrate, instanța de fond a reținut că faptele inculpaților realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, tentativă la infracțiunea de tâlhărie, infracțiuni săvârșite în forma concursului real. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel inculpații A.V.G. și A.A.M., solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării a se dispune reducerea pedepselor și partea civilă R.V. care a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale a cauzei.

Prin decizia penală nr. 81/A din 27 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 2742/116/20087 s-a dispus respingerea ca nefondate a apelurilor declarate de declarate de inculpații A.V.G. și A.A.M. și, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă R.V. A menținut starea de arest a inculpaților și a dedus, din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive. A obligat apelanții inculpați și partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat. În esență, instanța de apel a reținut că nu se justifică reducerea pedepselor în raport de gravitatea deosebită a faptelor. Cu privire la apelul părții civile s-a constatat că acesta a fost declarat după termenul prevăzut de lege.

Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs inculpații A.V.G. și A.A.M., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. În susținerea recursurilor inculpații au invocat, prin apărătorul din oficiu, faptul că infracțiunile au fost comise pe fondul consumului de băuturi alcoolice, că aceștia provin din familii cu o situație materială precară. A apreciat că se impune reținerea, în favoarea inculpaților, a circumstanțelor judiciare atenuante cu consecința reducerii pedepselor. Înalta Curte de Casație și Justiție , examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, ambele hotărâri, conform disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., rap. la art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursurile, sunt nefondate pentru următoarele: Infracțiunile săvârșite de minori prezintă anumite particularități determinate de anumite caracteristici biologice, psihologice și sociale ale acestora, pe care legiuitorul le-a avut în vedere la reglementarea răspunderii penale. Tocmai, de aceea, legea obligă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 482 C. proc. pen., ca în cauzele cu infractori minori, organul de urmărire penală sau instanța de judecată să dispună efectuarea referatului de evaluare de către Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de la domiciliul minorului. Scopul raportului este, așa cum rezultă din alin. (2) al aceluiași text, acela de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului și perspectivele de reintegrare socială a acestuia.

La aplicarea uneia sau alteia dintre sancțiuni - măsura educativă sau pedeapsă - trebuie să se țină seama de criteriile prev. de art. 100 alin. (1) C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, starea fizică, dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit, dar și de alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Dacă se apreciază că se impune aplicarea unei pedepse - măsurile educative nefiind suficiente pentru îndreptarea minorului - dispozițiile art. 100 C. pen. trebuiesc corelate cu prevederile art. 72 C. pen. dar și cu celelalte prevederile din Partea generală a Codului penal care se referă la minori.

Astfel, din momentul alegerii sancțiunii, operațiunea de individualizare a pedepsei continuă, ținându-se seama de limitele acesteia, de cauzele de agravare sau atenuare a pedepsei. În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, instanțele de fond și apel s-au orientat în mod corect, aplicând inculpaților A.V.G. și A.A.M., pedepse cu închisoare, infracțiunile săvârșite de către aceștia prezentând un grad ridicat de pericol social. Rezultă, din probele administrate, că inculpații au săvârșit infracțiunile de violare de domiciliu, tentativă la tâlhărie, respectiv o infracțiune de tâlhărie care a avut ca urmare moartea victimei, alegându-și victimele dintre persoanele în vârstă , cunoscând că locuiesc singure.

Au acționat pe timpul nopții, exercitând violențe asupra acestora, iar în privința părții vătămate A.N., leziunile produse au condus la deces. Infracțiunile au fost săvârșite în concurs real cauză ce agravează răspunderea penală consecințele acestuia, urmând a se reflecta în natura sancțiunii alese, cuantumul acesteia și modalitatea de executare. Gravitatea deosebită a faptelor se impune a fi coroborată cu datele ce rezultă din referatele de evaluare întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași. Astfel, se reține că inculpatul A.V.G. a refuzat să continue cursurile, a mai fost cercetat, dispunându-se aplicarea sancțiunii cu mustrare, respectiv amendă administrativă.

Nu conștientizează consecințele faptelor sale, principalii factori favorizanți ai comportamentului infracțional, fiind lipsa de exigență a familiei în procesul de supraveghere și îndrumare, consumul de alcool, lipsa sumelor financiare și lipsa nivelului educațional, respectiv slaba rezistență la presiunea grupului. Inculpatul minor A.A.M., a abandonat școala, fiind cunoscut ca o persoană care săvârșește fapte penale. A mai fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de furt și violare de domiciliu aplicându-i-se sancțiunea amenzii. Este o fire ușor influențabilă, nu conștientizează consecințele faptelor sale. Pe cale de consecință, având în vedere, gravitatea deosebită a faptelor săvârșite de inculpații minori A.V.G.

și A.A.M., Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute, în favoarea acestora circumstanțe judiciare atenuante de natură a permite coborârea pedepselor sub limita stabilită de instanța de fond. Pentru aceleași considerente, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea efectivă a acestora. Așa fiind Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul disp. art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.V.G. și A.A.M. În temeiul disp. art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. se va deduce din pedepsele aplicate, perioada reținerii și arestării preventive de la 12 decembrie 2008 la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.V.G. și A.A.M. împotriva deciziei penale nr. 81/A din 27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 12 decembrie 2008 la 25 mai 2009. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 500 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariile pentru inculpați, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 mai 2009.