ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4161/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 253 din 05 iunie 2012 Tribunalul Constanța, în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.G.C. la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul A.G.C.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive cu începere de la 27 februarie 2012 la zi.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 284/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului minor A.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și (3) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului minor I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și (3) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

S-a reținut, în fapt, în actul de sesizare a instanței că, în după amiaza zilei de 27 februarie 2012, împreună cu inculpatul minor I.M., prin constrângere și violență (constând în aplicarea de lovituri cu pumnii, picioarele și cu o țeavă din pexal aplicate părții vătămate, provocându-i acesteia leziuni traumatice ce au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale) au întreținut acte sexuale orale și anale, cu partea vătămată - minorul D.V.L. (13 ani), într-o clădire abandonată din municipiul Constanța, situată pe strada C..

Actul de trimitere în judecată s-a fundamentat pe următoarele mijloace de probă: declarațiile părții vătămate D.V.L.; declarațiile inculpaților; raportul medico-legal din 09 martie 2012; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 28 februarie 2012; fotografiile judiciare; declarațiile martorilor N.M. și B.I.; rapoartele de expertiză medico-legale din 08 martie 2012 și din 12 martie 2012; ancheta socială întocmită pe numele minorului I.M. de Serviciul Autoritate Tutelară și Protecția Copilului Constanța.

În conformitate cu art. 482 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus evaluarea psiho-socială a inculpatului, referatul întocmit de Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța, fiind atașat la dosarul cauzei.

Având în vedere că inculpatul minor A.G.C. căruia i s-a încuviințat cererea de judecare în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C. proc. pen. era arestat preventiv în cauză, judecarea sa impunându-se de urgență în conformitate cu art. 293 iar executarea mandatului de aducere a inculpatului minor I.M. și administrarea probei testimoniale pentru demonstrarea acuzațiilor aduse acestuia din urmă necesitau un timp mai îndelungat, prin încheierea din data de 22 mai 2012, în baza art. 38 C. proc. pen. și art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpatul I.M. precum și sub aspectul întregii laturi civile, apreciind oportună soluționarea acțiunii civile la un singur moment față de ambii inculpați, ținând seama că prin rechizitoriu s-a reținut că aceștia au comis fapta ilicită împreună.

Întrucât cererea inculpatului A.G.C., de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., a fost apreciată ca fiind admisibilă, s-a reținut în sarcina inculpatului situația de fapt astfel cum a fost descrisă de către procuror în actul de trimitere în judecată.

Atât partea vătămată cât și inculpații provin din familii dezorganizate, aceștia nefiind supravegheați, petrecându-și timpul vagabondând pe străzi.

Partea vătămată este născută la... 1998, inculpatul A.G.C. la ... 1994 iar I.M. la ... 1996.

În ziua de 27 februarie 2012, în jurul orelor 12:00 partea vătămată D.V.L. se plimba cu autobuzul nr. 102 de la un capăt la celălalt deoarece nu avea unde să se ducă fiind fugit din Adăpostul de zi și noapte "H." încă din ziua de 24 februarie 2012.

Din cauza oboselii, minorul D.V.L. a adormit în autobuz fiind trezit la capăt de linie în zona CET, strada C. de către inculpatul A.G.C. care l-a abordat cu întrebări despre prezența sa în acea zonă, după care l-a acuzat că i-ar fi furat un cal.

Partea vătămată a fost forțată de inculpatul A.G.C. să meargă cu el în direcția străzii C., la o clădire părăsită, acuzându-l că i-ar fi sustras un cal, acesta fiind de altfel un motiv de a-l aborda.

În clădirea de două etaje, părăsită, inculpatul A.G.C. l-a lovit și amenințat pe D.V.L. pentru a-l convinge să întrețină cu el acte de natură sexuală orală și anală.

Inculpatul l-a apelat telefonic pe I.M. și l-a chemat la acea clădire aflată în apropierea domiciliului său.

Inculpatul I.M. a întreținut la rândul său, sub amenințare și prin violență, acte sexuale orale și anale cu minorul D.V.L.

După consumarea actelor sexuale orale și anale, inculpatul A.G.C. precum și inculpatul I.M. l-au bătut din nou pe minorul D.V.L. lovindu-l cu pumnii și picioarele pe toată suprafața corpului, precum și cu o țeavă de pexal, legându-i totodată mâinile la spate cu un cordon de la o glugă.

După un timp, minorul D.V.L. a fost scos din clădire, fiind lăsat să plece de cei doi agresori doar după ce le-a promis acestora că va fura pentru ei și le va aduce bunuri de valoare din comiterea acestor fapte.

După ce a scăpat de agresori, în jurul orelor 16:00, minorul D.V.L. s-a urcat într-un autobuz nr. 102.

Martora N.M., în timp ce se deplasa cu autobuzul nr. 102 către cartierul CET, l-a văzut în mașină pe D.V.L., care acuza dureri la burtă și întrebându-l ce a pățit, acesta i-a spus că a fost bătut de niște țigani.

Întrucât martora lucrează ca infirmieră la Spitalul Clinic Județean Constanța, l-a examinat pe băiat și, văzând că are urme de lovituri pe abdomen a sunat la ambulanță.

Astfel, partea vătămată a fost transportată la spital, din declarațiile martorului B.I., asistentul de pe ambulanță, rezultând că aceasta avea excoriații pe tot corpul, atât la nivelul feței cât și al abdomenului și al regiunii lombare.

Polițiștii sosiți la locul unde se afla minorul D.V.L. au aflat de la acesta detalii cu privire la fapta comisă, locul comiterii acesteia și descrierea celor doi autori, inclusiv detalii legate de hainele cu care aceștia erau îmbrăcați astfel că, ducându-se în zona blocului M.Ap.N. de pe str. C., au reușit identificarea acestora în persoana inculpatului A.G.C. precum și a inculpatului I.M.

Seara, când a intrat în serviciu, martora s-a dus la Serviciul Primire Urgențe să-l vadă pe copil, situație în care asistenta i-a spus că acesta fusese bătut foarte tare.

Martora a declarat că, văzând că băiatul avea la mâini urmele unei legături, a tras concluzia că fusese legat și, întrebându-l ce a pățit, acesta i-a spus că a fost violat.

Partea vătămată a fost examinată medico-legal, la câteva ore de la comiterea faptei, constatându-se că aceasta prezintă multiple echimoze, plăgi contuze și placarde excoriate la nivelul feței, toracelui, iar în urma examinării regiunii perineale posterioare s-a constatat că "orificiul anal deschis cu diametrul de circa 1 cm., durere vie la atingerea pereților, canalul anal prezentând o fisură de circa 3 cm, ușor sângerândă", concluzionându-se că aceste leziuni traumatice și dilatări locale, ale canalului anal și orificiului anal sunt modificări produse în condițiile unui raport sexual anal recent.

Totodată s-a constatat că leziunile corporale au fost produse prin lovire cu corpuri dure și corp semidur alungit (posibil furtun din cauciuc sau plastic) și necesită pentru vindecare un număr de 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legale din 09 martie 2012 al S.M.L. Constanța.

Atât N.M. cât și B.I., au declarat că victima le-a furnizat polițiștilor toate detaliile necesare identificării autorilor, martora declarând și faptul că minorul i-a spus că agresorii au fost doi băieți.

În drept, fapta inculpatului minor A.G.C., care, în după amiaza zilei de 27 februarie 2012, împreună cu inculpatul minor I.M., prin constrângere și violență, constând în aplicarea de lovituri cu pumnii, picioarele, cu o țeava din pexal, folosind și un cordon cu care i-au legat mâinile la spate, provocându-i părții vătămate D.V.L. (minor în vârstă de 13 ani și jumătate) leziuni traumatice ce au necesitat 11 - 12 zile de îngrijiri medicale, au întreținut acte sexuale orale și anale cu partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, faptă prev. și ped. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și (3) C. pen. cu aplic, art. 99 și urm. C. pen.

Trebuie menționat că, minorul - parte vătămată D.V.L. provine dintr-o familie dezorganizată, locuind periodic în Adăpostul de zi și de noapte pentru copii străzii, mama acestuia fiind numita M.G., care domiciliază în prezent în localitatea Milovan, comuna Pleșoi, județul Dolj.

Partea vătămată D.V.L. a fost plasată în regim de urgență la Centrul de Primire a Copilului în Regim de Urgență Constanța, la termenele de judecată fiind însoțit de către Șeful Centrului de Primire a Copilului în Regim de Urgență Constanța, din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța care, alături de avocatul desemnat din oficiu de către instanță, l-a asistat conform Dispoziției de plasament în regim de urgență nr. C 55 din 2 martie 2012 a Directorului General al D.G.A.S.P.C. Constanța și care, în calitate de reprezentant legal al minorului a formulat pretenții civile în cuantum de 10.000 euro - daune morale.

La individualizarea sancțiunii s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 100 C. proc. pen., respectiv împrejurările, modul de comitere, antrenarea în activitatea infracțională a altui minor, valoarea socială ocrotită de lege care a fost lezată prin fapta săvârșită, urmările acesteia, apreciate și prin prisma vârstei fragede a părții vătămate.

Având în vedere gravitatea de necontestat a faptei comise de inculpat, instanța s-a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii, redusă ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen. și art. 320

1

C. pen., cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

Din cuprinsul referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului s-a reținut faptul că a săvârșit infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză pe fondul gravelor probleme sociale cu care se confruntă familia acestuia, al supravegherii deficitare exercitate asupra sa, în condițiile în care tatăl a decedat în urmă cu 7 ani, al modelelor negative de comportament în cadrul familiei (doi dintre frați aflându-se în executarea unor pedepse privative de libertate iar unul în arest preventiv), dar și pe fondul frecventării unui anturaj în care se promovează modele negative de comportament și atitudini pro-infracționale.

Întrucât, în contextul elementelor mai sus menționate care i-au influențat în mod negativ conduita, inculpatul se află totuși la primul conflict cu legea penală, instanța s-a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante în temeiul art. 74 alin. (1) lit. a), art. 74 alin. (2) C. pen.

Prin aplicarea și a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., instanța s-a stabilit pentru inculpat pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Pronunțându-se condamnarea inculpatului, s-a reținut că în cauză există probe temeinice de comitere a infracțiunii pentru care acesta a fost arestat preventiv, fiind astfel incidente în continuare dispozițiile art. 143 C. proc. pen.

Ținând seama de gravitatea faptei comise de inculpat, apreciată prin prisma împrejurărilor, modului de comitere, a urmărilor produse, dar și de natura pedepsei pronunțate prin prezenta hotărâre, s-a apreciat necesară protejarea în continuare cu prioritate a ordinii publice prin menținerea stării de arest preventiv a acestuia, măsura fiind necesară și pentru a se evita sustragerea sa de la executarea pedepsei.

În temeiul art. 88 C. pen., timpul reținerii și arestare inculpatului (în baza ordonanței de reținere nr. 308247 din 27 februarie 2012 a Poliției Municipiului Constanța și a mandatului de arestare preventivă nr. 48 din 28 februarie 2012 emis de Tribunalul Constanța) cu începere de la 27 februarie 2012 la zi, a fost dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului.

Împotriva sus-menționatei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul A.G.C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța:

Instanța de fond a realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată inculpatului, sub aspectul cuantumului, impunându-se majorarea acestuia și aceasta raportat la gradul de pericol social al faptei comise, la modalitatea concretă de comitere, prin antrenarea în activitatea infracțională a unui alt minor, agresivitatea manifestată de inculpat și nu în ultimul rând la urmarea gravă produsă constând în afectarea dezvoltării fizice și psihice a victimei în vârstă de 14 ani.

Se arată că, împrejurarea că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală nu justifică aplicarea unei pedepse într-un cuantum atât de mic.

În apelul formulat de apelantul inculpat A.G.C.:

La termenul de judecată din 11 septembrie 2011, inculpatul a precizat că înțelege să își retragă apelul promovat.

Prin Decizia penală nr. 12/MP din 12 septembrie 2012, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, împotriva Sentinței penale nr. 253 din 05 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 2601/118/2012.

În baza art. 369 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act de retragerea apelului formulat de apelantul inculpat A.G.C., împotriva Sentinței penale nr. 253 din 05 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 2601/118/2012.

În baza art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen. în ref. la art. 350 C. proc. pen. și art. 160

h

alin. (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului apelant A.G.C., pe o durată de 40 zile începând cu data de 12 septembrie 2012.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen., a dedus arestul preventiv de la 05 iunie 2012 la zi.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat A.G.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 400 RON.

În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul avocat oficiu, în sumă 200 RON, s-a avansat din fondurile MJ.

Pentru a se pronunța astfel, instanța control judiciar a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului A.G.C. este corectă și nu se impune modificarea acesteia, în raport de circumstanțele reale ale cauzei și de cele personale ale inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitându-se majorarea pedepsei aplicate inculpatului A.G.C., aspect care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de parchet nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond, în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect reținând instanța de fond că în cauză sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele, art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2) C. pen.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea și împrejurările comiterii faptei, respectiv inculpatul profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra, acesta având vârsta de 14 ani l-a agresat sexual, cât și fizic, exercitând violențe asupra acesteia.

De asemenea, față de împrejurarea că inculpatul a solicitat a fi judecat în raport de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. limitele pedepsei au fost reduse, rezultând, în final, o pedeapsă de 2,6 ani închisoare.

S-au avut în vedere și lipsa antecedentelor penale, cât și concluziile referatului de evaluare psiho-socială a inculpatului, din care rezultă că infracțiunea s-a comis pe fondul problemelor sociale grave cu care se confruntă familia inculpatului, cât și anturajul frecventat de acesta și care este propice săvârșirii de infracțiuni.

Așa încât, corect a fost reținută în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., iar pedeapsa aplicată inculpatului este suficientă și nu se impune majorarea acesteia.

Și modalitatea de executare a pedepsei a fost corect stabilită, scopul educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen., putând fi atins doar prin privare de libertate.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă prevenția de la 27 februarie 2012 la 14 decembrie 2012.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 12/MP din 12 septembrie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat A.G.C.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A.G.C., durata reținerii și arestării preventive de la 27 februarie 2012 la 14 decembrie 2012.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A.G.C., în sumă de 200 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - NN