ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2872/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 ianuarie 2007, M.I.A.M. și M.Z.F. au chemat în judecată M.A.N., U.M. 0244 Sibiu, solicitând obligarea acestei autorități publice să încheie contractul de vânzare – cumpărare a locuinței de serviciu primită de primul reclamant în calitate de ofițer. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în cauza ce formează obiectul unui alt dosar, pârâta a cerut evacuarea lor din locuință pe considerentul că M.I.A.M. nu mai este angajatul acelui minister, fără a ține seama de faptul că la 26 mai 2004 a fost transferat în interesul serviciului și în prezent lucrează tot în calitate de ofițer la Penitenciarul Satu Mare.

De asemenea, a precizat că deși îndeplinește condițiile legale pentru a solicita înstrăinarea locuinței, cererea formulată în acest scop nu a primit o rezolvare favorabilă. Prin sentința civilă nr. 28/CA din 18 februarie 2008, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, reclamanții M.I.A.M. și M.Z.F. Recurenții au invocat motive ce vizează deopotrivă legalitatea și temeinicia sentinței. Totodată, au cerut admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată. Din oficiu, la termenul stabilit pentru judecarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părții prezente, excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei.

Cum deja s-a arătat, prin acțiunea formulată, reclamanții M.I.A.M. și M.Z.F. au cerut obligarea pârâtului M.A.N., U.M. 0244 Sibiu, să încheie cu ei contractul de vânzare – cumpărare obținută de cel dintâi în calitate de ofițer M.A.N. Cererea nu pune în discuție legalitatea vreunui act administrativ, ci se întemeiază pe un pretins drept subiectiv izvorât dintr-un raport juridic civil, așa cum s-a menționat de altfel, în înscrisul depus de apărătorul reclamanților la fila nr. 45 din dosarul nr. 192/83/2007 al Tribunalului Satu Mare, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sesizată inițial.

Cu același prilej s-a precizat că în mod greșit reclamanții au calificat litigiul ca fiind unul de contencios administrativ, deoarece în realitate, ei au cerut obligarea pârâtei la încheierea unui contract de vânzare – cumpărare, guvernat de normele dreptului civil, din care decurg drepturi și obligații specifice unor raporturi juridice civile, ce atrag competența materială a judecătoriei conform art. 1 C. proc. civ. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a ignorat însă precizarea scrisă formulată de reclamanți, care au invocat totodată și prevederile art. 158 și urm. C. proc. civ., referitoare la excepția de necompetență materială a instanței. Procedând în modul arătat, Curtea a pronunțat o sentință cu încălcarea unor norme de procedură, de ordine publică, prevăzute sub sancțiunea nulității hotărârii.

Având în vedere aceste considerente, se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Satu Mare, ca instanță de drept comun în a cărei rază teritorială este situat bunul imobil în discuție. Văzând și dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 pct. 32 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.I.A.M. și M.Z.F. împotriva sentinței civile nr. 28/CA - PI din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Satu Mare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2008.