ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 965/2008

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj

Napoca la 23 februarie 2007, reclamanții M.C.I. și G.S. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâții Ministerul Apărării și U.M. XX Sibiu, să se constate că au dobândit dreptul

de a cumpăra apartamentele cu destinație de locuință de serviciu, în care locuiesc

în baza unor contracte de închiriere, să fie obligați pârâții la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar în caz de refuz sentința să țină loc

de contract autentic de vânzare-cumpărare, să se dispună identificarea cadastrală

a imobilelor prin expertiză tehnică ordonată de instanță și intabularea imobilelor

în cartea funciară corespunzătoare.

Judecătoria Cluj-Napoca,

prin sentința civilă nr. 4570 din 25 mai 2007, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Instanța a reținut că

în speță sunt incidente prevederile art. 1 alin. (1) și ale art. 10 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, întrucât reclamanții urmăresc recunoașterea dreptului de a cumpăra

locuințele de serviciu și repararea pagubei produse prin respingerea de către pârâți

a cererilor prin acte administrative unilaterale, respectiv răspunsurile comunicate

la 3 ianuarie 2007 și 10 ianuarie 2007 de pârâtul Ministerul Apărării – autoritate

publică centrală.

Curtea de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 3 din 7 ianuarie 2008, a declinat competența materială de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat existența conflictului negativ

de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

soluționarea acestuia.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că actul normativ care constituie temei juridic al acțiunii,

Legea nr. 562/2004, nu instituie o competență specială pentru soluționarea litigiilor

grefate pe acesta, iar în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată care

vizează constatarea unei stări de fapt, competența materială de soluționare revine

Judecătoriei Cluj Napoca, potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ.

Învestită cu un conflict

negativ de competență între o judecătorie și o curte de apel, potrivit art. 20

pct. 2, 21 și 22 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea

de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acțiuni în contencios

administrativ, așa cum este configurat prin art. 52 din Constituția României și

art. 1 alin. (1), precum și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În temeiul acestor prevederi

legale, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, orice

persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim,

de către o autoritate publică, printr-un act administrativ ori prin soluționarea

în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

Actul administrativ este

definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ca fiind actul unilateral

cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere

publică, în vederea organizării executării legii sau executării în concret a legii,

care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004 asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat

de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim ori,

după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.

În cadrul unei acțiuni

în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui

interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic

sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanță.

Or, în cauza de față,

reclamanții nu atacă un act administrativ ci solicită constatarea dobândirii unui

drept subiectiv civil și obligarea corelativă a pârâtelor să încheie contracte de

vânzare-cumpărare, în formă autentică, pentru locuințele de serviciu deținute cu

contracte de închiriere. Aceste drepturi și obligații, care nu se referă la punerea

în valoare a unor bunuri proprietate publică, au natură juridică civilă, astfel

încât nu fac parte din conținutul unui raport de drept administrativ.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. și ținând seama de prevederile

art. 1 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va stabili competența Judecătoriei

Cluj-Napoca, instanță de drept comun, cu plenitudine de jurisdicție, în a cărei

rază teritorială se află imobilele în litigiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe M.C.I., G.S., Ministerul Apărării și U.M. XX

Sibiu în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 martie 2008.