ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 853/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 82/F/CA din 23 aprilie

2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal,

a respins, ca neîntemeiată, acțiunea prin care reclamantul Ministerul Apărării

Naționale, pentru Unitatea Militară nr. 02444 Sibiu, în contradictoriu cu

pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Sibiu și D.G.F.P.

Sibiu,

solicita anularea Deciziei de

impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de

plată stabilite de

inspecția fiscală nr. 368 din 27 iulie 2007 și a Raportului de inspecție

fiscală din 25 iulie 2007, ambele emise de prima pârâtă, precum și a Deciziei

nr. 50 din 8 octombrie 2007 privind soluționarea contestației formulată de U.M.

02444 Sibiu, emisă de cea de-a doua pârâtă, pe de o parte, și obligarea

pârâtelor la restituirea sumei de 502.312 lei, reprezentând TVA aferent

vânzării locuințelor de serviciu, virată de reclamant la bugetul de stat, sumă

care să fie actualizată potrivit indicilor de inflație până la data plății

efective, pe de altă parte.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut, în esență, următoarele:

După intrarea în vigoare a Legii

nr. 562/2004 privind autorizarea

instituțiilor

publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională

de

a vinde unele locuințe de serviciu pe care le au în administrare, reclamantul a

solicitat rambursarea TVA în sumă de 505.312 lei aferent unui număr de 169

contracte de vânzare-cumpărare locuințe de serviciu vândute personalului

propriu.

Ca urmare a acestei solicitări, pârâta A.F.P.

Sibiu a efectuat o inspecție fiscală la U.M. 02444 Sibiu, întocmind Raportul de

inspecție fiscală din 25 iulie 2007, prin care s-a constatat că suma solicitată

la rambursarea TVA nu se justifică spre rambursare și, ca urmare, a emis

Decizia de impunere nr. 368 din 27 iulie 2007, prin care s-a respins

rambursarea TVA, motivat de faptul că Legea nr. 562/2004 și Legea nr. 357/2006

nu conțin prevederi exprese cu privire

la

restituirea TVA aferent locuințelor de serviciu vândute de Ministerul Apărării

iar

Ordinul nr. 129 din 29 august 2006 emis de ministrul apărării, prin care s-au

aprobat Normele metodologice privind vânzarea de către acest minister a

locuințelor de serviciu, nu constituie dispoziție în materie fiscală.

Contestația depusă de reclamant împotriva

Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de impunere nr. 368/2007 a fost

respinsă prin Decizia nr. 50 din 8 octombrie 2007 emisă de D.G.F.P. Sibiu, reținându-se că dispozițiile privind scutirea de la plata TVA cuprinse în Legea nr.

357/2006 nu sunt aplicabile

contractelor

încheiate înainte de intrarea sa în vigoare iar, pe de altă parte, actele

normative incidente în cauză nu conțin dispoziții exprese cu privire la

restituirea

TVA aferent locuințelor de serviciu administrate și vândute

de Ministerul Apărării.

Reține instanța de fond că nu este întemeiată

susținerea reclamantului,

potrivit căreia

actele fiscale contestate sunt nelegale, raportat la dispozițiile art. II

din

Legea nr. 357/2006 care prevăd restituirea TVA achitat pentru contractele

încheiate anterior și la împrejurarea că, pentru rambursarea TVA, nici nu este

necesară o dispoziție expresă a legii, o astfel de cerință nefiind prevăzută în

Codul fiscal sau de procedură fiscală; aceasta, arată prima instanță, deoarece

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal prevede în art. 127 care sunt

persoanele impozabile, drepturile și obligațiile acestora, precum și care sunt

operațiunile impozabile, astfel că reclamantului, în calitate de persoană

impozabilă, îi sunt aplicabile dispozițiile Codului fiscal.

Este adevărat, se arată în considerentele

sentinței recurate, că art. I pct. 4 din Legea nr. 357/2006 a modificat textul

inițial al art. 4 din Legea nr. 562/2004, în sensul că „vânzarea locuințelor de

serviciu de către instituțiile publice din sistemul de apărare, ordine publică

și securitate națională în

condițiile

prezentei legi, nu constituie operațiune impozabilă din punct de vedere

al

taxei pe valoarea adăugată potrivit art. 127 alin. (4) și (5) C. fisc."

iar în art. II din aceeași lege se prevede că „prețul și condițiile de plată

prevăzute în contractele de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr.

562/2004 pot fi modificate la cererea cumpărătorilor, potrivit prevederilor

prezentei legi", însă nu dispune cu privire restituirea TVA încasat deja

în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în

vigoare a Legii nr. 357/2006.

Or, arată instanța de fond, față de art. 15

alin. (2) din Constituția României, care prevede că legea dispune numai pentru

viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile,

modificarea adusă art. 4 alin. (2) din Legea

nr.

562/2004, prin art. I pct. 4 din Legea nr. 357/2006, trebuie interpretată în

sensul

voit de legiuitor și anume exceptarea de la plata TVA doar pentru

viitor.

Așa fiind,

se arată în considerentele hotărârii atacate, întrucât plata TVA a

fost efectuată conform legii în vigoare la

data respectivă iar Legea nr. 357/2006 nu are dispoziții retroactive și nici nu

dispune restituirea TVA, acțiunea reclamantului se impune a fi respinsă ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea

atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că instanța de fond

a considerat în mod greșit că pentru rambursarea T.V.A. este necesară o

dispoziție expresă a legii, legea fiscală ori legea specială, și că

dispozițiile art. II din Legea nr. 357/2006 nu pot fi aplicate contractelor

încheiate anterior, în sensul restituirii T.V.A., deja plătite.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu

criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor art. 4

alin. (2) din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din

sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde

personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în

administrare, „La prețul de vânzare se va aplica taxa pe valoarea adăugată,

potrivit dispozițiilor legale".

Dispozițiile legale la care fac

trimitere prevederile legale mai sus citate sunt cele ale art. 127 C. fisc.,

potrivit cărora instituțiile publice sunt, de asemenea, persoane impozabile

pentru ... livrarea de bunuri [alin. 6 lit. e)].

Or, conform art. 128 din același

cod, este considerată livrare de bunuri transferul dreptului de a dispune de

bunuri ca și un proprietar [alin. (1)], fiind considerate livrări de bunuri, în

sensul alin. (1), și predarea efectivă a bunurilor către o altă persoană, ca

urmare a unui contract care prevede că plata se efectuează în rate sau a

oricărui alt tip de contract care prevede că proprietatea este atribuită cel

mai târziu în momentul plății ultimei sume scadente, cu excepția contractelor

de leasing [alin. 3 lit. a)].

Raportat la prevederile legale sus menționate,

în vigoare la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a locuințelor

de serviciu, sunt legale actele administrative emise de autoritățile pârâte.

Nu poate fi reținut

argumentul recurentului-reclamant, întemeiat pe modificarea, prin Legea nr.

357/2006, a prevederilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 562/2004, în sensul că

„Vânzarea locuințelor de serviciu de către instituțiile publice din sistemul de

apărare, ordine publică și securitate națională, în

condițiile prezentei legi, nu constituie operațiune impozabilă din

punct de vedere

al taxei pe valoarea adăugată, potrivit art. 127 alin.

(4) și (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și

completările ulterioare".

Aceasta, întrucât, așa

cum corect a reținut și instanța de fond, prevederile legale modificatoare,

invocate de recurent, au intrat în vigoare la data de 30 iulie 2006, ulterior

încheierii contractelor de vânzare-cumpărare a locuințelor de serviciu, ale

căror date de înregistrare sunt, așa cum rezultă din tabelele special întocmite

de recurentul-reclamant (f. 6-9 - dosar fond), anterioare acestei date.

Or, potrivit

principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2)

din Constituția României, „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii

penale sau contravenționale mai favorabile".

De asemenea, făcând

aplicarea principiului constituțional mai sus menționat, Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

prevede că „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la

data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu

acesta".

Așa fiind, față de

prevederile constituționale și legale citate, în mod corect a reținut instanța

de fond că operațiunilor de vânzare a locuințelor de serviciu efectuate de

autoritatea administrativă recurentă nu li se aplică dispozițiile art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 562/2004, în forma modificată prin Legea nr. 357/2006,

potrivit cărora aceste vânzări „nu constituie operațiune impozabilă din punct de

vedere al taxei pe valoarea adăugată", aceste prevederi fiind aplicabile

operațiunilor juridice de natura celor în discuție, care au fost realizate

exclusiv după data intrării în vigoare a modificării, respectiv 30 iulie 2006.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Ministerul Apărării Naționale, pentru Unitatea Militară

nr. 02444 Sibiu, împotriva sentinței nr. 82/F/CA din 23 aprilie 2008 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 februarie 2009.