ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 216/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond

Prin sentința nr. 252 din 20 iunie 2012,

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC B. SA Sibiu, în

contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Sibiu - Direcția Locală Fiscală,

prin care solicita obligarea acesteia să acorde valoare juridică „declarației

fiscale rectificative” privind impozitul pe clădiri, comunicată pârâtei prin

adresa din 29 octombrie 2009 și, pe cale de consecință, să recalculeze

impozitul pe clădiri datorat de societatea reclamantă, conform celor două

investiții aferente obiectivului „Hotel L.”, respectiv „amenajare hotel” și

„extindere hotel”.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanta a depus la

data de 30 octombrie 2007, declarația fiscală din 2007 privind imobilul Hotel L.,

situat în Sibiu, prin care a declarat că valoarea de inventar a acestui imobil,

înregistrată în contabilitatea societății începând cu data de 30 septembrie 2007,

este de 7.178.819,13 lei.

În baza acestei

declarații, pârâta a emis Decizia de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007,

prin care a calculat impozitul pe clădiri aferent imobilului Hotel L., pentru

perioada 01 octombrie 2007-31 decembrie 2007.

Ulterior, prin

acțiunea în contencios administrativ ce a făcut obiectul Dosarului nr. 799/85/2008,

reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 1070493 din 07

noiembrie 2007.

Prin Decizia nr. 1059/CA/2009

pronunțată în Dosarul nr. 799/85/2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis

recursul pârâtei împotriva sentinței nr. 187/ CA din 19 martie 2009 pronunțată

de către Tribunalul Sibiu, prin care s-a dispus anularea Deciziei de impunere nr.

1070493 din 07 noiembrie 2007, a casat această sentință și, rejudecând cauza, a

dispus respingerea acțiunii reclamantei.

Instanța de recurs a

reținut, în considerentele acestei decizii, că imobilul Hotel L., deținut de

reclamantă, nu este un imobil nou din punct de vedere fiscal, considerând că stabilirea

de către pârâtă a impozitului pe clădiri, pe perioada 01 octombrie 2007-31

decembrie 2007, prin Decizia de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, în

funcție de valoarea declarată de către reclamantă prin declarația fiscală din 2007

este în acord cu legea.

În data de 29

octombrie 2009, după soluționarea Dosarului nr. 799/85/2009 și pronunțarea Deciziei

nr. 1059/ CA din 13 octombrie 2009 de către Curtea de Apel Alba-Iulia,

reclamanta a comunicat pârâtei Adresa din 29 octombrie 2009 la care a anexat o

declarație fiscală rectificativă (fila 112), prin care valoarea imobilului

Hotel L. a fost scăzută de la suma inițial declarată de reclamantă, de

7.178.819,13 lei, la suma de 4715429,03 lei.

Depunând declarația

rectificativă, reclamanta a invocat, prin adresa din 26 octombrie 2009,

înregistrată la pârâtă la 29 octombrie 2009 (fila 109), strecurarea unei erori

de înregistrare în evidența contabilă a lucrărilor de investiții efectuate la

imobilul Hotel L. prin înregistrarea sub același număr de inventar 10033 atât a

blocului administrativ, cu o valoare de inventar de 79.826,26 lei, cât și a

Hotelului L., lucrări de investiții la blocul administrativ, precum și lucrări

de extindere a acestuia, în valoare de 7178819,31 lei, deși lucrările de

investiții nu erau finalizate și aparțineau celor două obiective de investiții

ce se executau pe autorizații de construire distincte.

Prin adresa din 25

noiembrie 2009 (fila 95), pârâta a comunicat reclamantei că declarația fiscală

rectificativă nu poate fi operată în evidențele fiscale, întrucât, așa cum a

reieșit din cele două expertize, tehnice în construcții și contabile, efectuate

la cererea reclamantei în Dosarul nr. 799/85/2008, valoarea lucrărilor de

construcție a obiectivului Hotel L., finalizate până la data de 26 septembrie 2007

și pentru care s-a încheiat procesul verbal de recepție parțială din 26

septembrie 2007, este de 7.178.819,31 lei, corect declarată de către reclamantă

prin declarația din 2007.

Instanța constată că,

în speță, se solicită a se lămuri dacă, după emiterea unei decizii de impunere,

respectiv Decizia nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, prin care s-a calculat

impozitul pe clădiri aferent imobilului Hotel L., cât și după soluționarea,

prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a contestației formulate de către

reclamantă împotriva deciziei de impunere, se mai poate sau nu proceda la

corectarea declarației fiscale prin care reclamanta a declarat valoarea de

inventar a imobilului în vederea stabilirii impozitului pe clădiri și în baza

căreia a fost emisă decizia de impunere.

Cu privire la

aceasta, se constată că, potrivit art. 84 C. proc. fisc., declarațiile fiscale

pot fi corectate de către contribuabil, din proprie inițiativă.

Declarațiile fiscale

pot fi corectate de către contribuabil, din proprie inițiativă, ori de câte ori

constată erori în declarația inițială, prin depunerea unei declarații

rectificative la organul fiscal competent, după cum se prevede la pct. 81.1 din

Normele metodologice de aplicare a C. proc. fisc.

Așa cum s-a precizat

în cererea de chemare în judecată, eroarea invocată de către reclamantă a fi

strecurată în declarația fiscală din 2007 provine din înregistrarea în evidența

contabilă a reclamantei a investițiilor la blocul administrativ, cu o valoare

de inventar unică,în sumă de 7.178.819,13 lei, reclamanta susținând că în

realitate, este vorba de două investiții distincte, cu valori de inventar

distincte,respectiv o investiție finalizată „amenajare hotel”, cu o valoare de

inventar de 2.543.216,54 lei, și o investiție nefinalizată, care constituie o

clădire nouă „extindere hotel”, cu o valoare de inventar de 4.715.429,03 lei.

Or, aceste susțineri

au fost analizate și clarificate de către Curtea de Apel Alba-Iulia care, prin

considerentele Deciziei nr. 1059/CA/2009 pronunțată în Dosarul nr. 799/85/2008,

reține că imobilul Hotel L., deținut de reclamantă, nu este un imobil nou din

punct de vedere fiscal, instanța de recurs considerând că stabilirea de către

pârâtă a impozitului pe clădiri, pe perioada 01 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007,

prin Decizia de impunere nr. 1070493 din 07 noiembrie 2007, în funcție de

valoarea declarată de către reclamantă prin declarația fiscală din 2007 este în

acord cu legea.

De asemenea,

Tribunalul Sibiu, soluționând acțiunea în contencios fiscal înregistrată sub Dosar

nr. 1600/85/2010 și prin care reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 78/04/2010,

precum și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010

în ceea ce privește poziția „bloc T.A. - anexă socială - Hotel L., valoare

inventar 79.826,23 lei, declarația 01 februarie 2006, a reținut în

considerentele sentinței nr. 779/CA/2010, rămasă irevocabilă prin respingerea

recursului de către Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Decizia nr. 1724/2011, că

susținerile reclamantei în sensul că sunt două investiții distincte din care

una se referă la amenajare hotel clădire administrativă, autorizația de

construcție din 2006 în valoare de 2.463.390 lei și alta reprezintă extindere

Hotel L., autorizația din 7 octombrie 2010, investiție în curs, nu sunt

corecte.

Pentru a se ajunge la

această concluzie s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat

în Dosarul nr. 799/85/2008 (fila 32), prin care s-a stabilit că valoarea

Hotelului L., înregistrată în contabilitatea reclamantei la data de 30

septembrie 2007, data punerii în funcțiune după transformare, este formată din

două componente: 1. valoarea vechiului pavilion administrativ în sumă de

59.031,15 lei (valoare neamortizată la 30 septembrie 2007); 2. valoarea

lucrărilor de transformare în sumă de 7.178.819,31 lei, reprezentând valoarea

cheltuielilor angajate pentru transformarea pavilionului administrativ în hotel

L., iar valoarea actualizată a cheltuielilor de transformare la 30 septembrie 2007

este 7.406.182 lei.

De asemenea, s-a

constat că, potrivit autorizației de construire din 2006 reclamanta a executat

în baza proiectului elaborat pentru obținerea autorizației modificarea

corpurilor de clădire existente, extinderea pe verticală a structurii inițiale

rezultând o clădire cu Sp + P + 2 și P6, extindere pe orizontală și

recompartimentarea interioară a tuturor nivelelor și înlocuirea în întregime a

vechilor finisaje, instalații, raportul de expertiză tehnică în construcții (fila

37) evidențiindu-se faptul că în urma executării lucrărilor de transformare,

modificare și modernizare a vechii clădiri a rezultat o construcție cu

destinația hotel.

Cu privire la

autorizația de construcție din 7 octombrie 2010 (fila 88) s-a constat că

autorizează executarea lucrărilor de construcție pentru „intrarea în legalitate

- extindere Hotel L.” conform procesului verbal din 4 septembrie 2007 (fila 62)

prin care s-a constatat că în martie 2006 s-au început lucrări de construcție

în baza autorizației din 2006, autorizație care nu a fost respectată, și în

care au fost consemnate lucrările executate fără autorizație pentru care s-a

întocmit și nota de constatare din 2009 (fila 63). Prin urmare, autorizația din

2010 privește intrarea în legalitate a investiției „extindere Hotel L.” și nu o

nouă investiție, așa cum susține reclamanta.

Totodată,

în considerentele Deciziei nr. 1724/2011, prin care Curtea de Apel Alba Iulia a

soluționat recursul declarat de către reclamantă împotriva sentinței nr. 779/CA/2010

pronunțate de către Tribunalul Sibiu, se reține că: „(…) așa cu în mod corect a

reținut instanța de fond, în cauză nu este vorba de două clădiri, cu regim de

impozitare distinct, ci de una și aceeași clădire ce a fost amenajată și extinsă,

în raport de care s-a determinat regimul fiscal definitiv judecat sus amintit,

iar autorizația

din 2010

privește intrarea în legalitate a investiției

extindere Hotel Libra și nu o nouă investiție. Intrarea în

legalitate nu presupune existența unei noi clădiri, ci așa cum rezultă actele

de la dosar, efectuarea unor lucrări interioare fără respectarea proiectului,

lucrări ce nu fuseseră autorizate anterior.”

Prin urmare, având în vedere că aspectele considerate de

către reclamantă a fi o eroare materială au făcut obiectul analizei instanțelor

judecătorești care, prin hotărâri irevocabile, au constat netemeinicia

susținerilor reclamantei, în mod corect, pârâta a comunicat reclamantei faptul

că declarația rectificativă nu poate fi operată în evidențele fiscale, nefiind

vorba despre o eroare materială strecurată în declarația fiscală inițială.

Cele ce s-au arătat

anterior sunt deopotrivă valabile și în ceea ce privește cererea reclamantei

privind anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010,

respectiv pentru suma de 558.663 lei, reprezentând impozit pe clădiri pentru

„modernizare Hotel L.” și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de

impunere privind stabilirea impozitului pe clădiri pe baza declarației

rectificative depuse la 29 octombrie 2009.

În plus, se constată

că împotriva deciziei de soluționare a contestației din 2010 și Deciziei de

impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010, reclamanta a formulat acțiunea în

contencios fiscal înregistrată sub Dosar nr. 1600/85/2010 la Tribunalul Sibiu, soluționată prin sentința nr. 779/CA/2010, prin care a solicitat anularea Deciziei

nr. 78/04/2010, precum și anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 11442

din 03 februarie 2010, în ceea ce privește poziția „bloc T.A. - anexă socială -

Hotel L., valoare inventar 79.826,23 lei, declarația 01 februarie 2006.

Reclamanta a

solicitat doar anularea Deciziei de impunere nr. 11442 din 03 februarie 2010,

pentru suma de 558.663 lei, reprezentând impozit pe clădiri pentru „modernizare

Hotel L.”, fără a ataca și decizia de soluționare a contestație din 2010, deși,

potrivit art. 218 alin. (2) C. proc. civ., la instanța de contencios

administrativ se atacă deciziile emise în soluționarea contestațiilor, aspect

care a fost pus în discuția reclamantei de către instanță.

Împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și

nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea acesteia și, pe

fond, admiterea acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.

În

motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc.

civ., se arată, în esență, următoarele:

-

instanța de fond în mod greșit și-a întemeiat soluția exclusiv pe dispozițiile

Deciziei nr. 1059/CA/2009 a Curții de Apel Alba-Iulia;

-

dreptul de a depune declarația rectificativă este prevăzut de Legea nr. 82/1991

și de Regulamentul de aplicare a acesteia;

-

susținerea că obiectivul „

Hotel L.”

reprezintă două investiții distincte este probată cu autorizațiile de

construcție, precum și cu raportul de expertiză efectuat în Dosarul nr. 799/85/2008

al Tribunalului Sibiu.

instanței de recurs

Obiectul acțiunii

introductive de instanță îl constituie obligarea intimatei-pârâte Primăria

Sibiu - Direcția Locală Fiscală să recalculeze impozitul pe clădiri pe care

recurenta-reclamantă îl datorează, potrivit „declarației fiscale rectificative”

comunicată la 29 octombrie 2009, cu privire la imobilul Hotel L.

Raportat la obiectul

acțiunii, la probele administrate în cauză, Curtea, analizând susținerile

formulate în recurs, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, va respinge

recursul formulat ca nefondat pentru următoarele considerente:

În baza declarației

fiscale depusă în anul 2007 de către recurenta-reclamantă SC B. SA Sibiu,

privind imobilul Hotel L., pârâta-intimată a emis Decizia de impunere nr. 1070493

din 7 noiembrie 2007 prin care a fost calculat impozitul pe clădiri aferent

perioadei 1 octombrie 2007 - 31 decembrie 2007.

De precizat este

faptul că la calculul acestui impozit a fost avută în vedere valoarea de

inventar a acestui imobil declarată de recurentă prin declarația fiscală din 2007

potrivit căreia valoarea de inventar înregistrată în contabilitatea societății

era de 7.178.819,13 lei, la data de 30 septembrie 2007.

Decizia de impunere

prin care a fost stabilit impozitul plecându-se de la valoarea de inventar

declarată, a fost contestată de recurenta-reclamantă printr-o acțiune în

contencios administrativ care a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 1059/CA/2009

pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia.

În soluționarea

prezentei cauze, Curtea va reține că prin Decizia civilă nr. 1059/CA/2009 s-a

stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul Hotel L. deținut de

recurenta-reclamantă nu este un imobil nou din punct de vedere fiscal;

stabilirea impozitului pe clădiri pe perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2007,

în funcție de valoarea declarată de 7.178.819 lei, este în acord cu legea; cu

privire la Hotel Libra nu se poate reține că este vorba de două clădiri cu

regim de impozitare distinct, ci de una și aceeași clădire ce a fost amenajată

și extinsă, în raport de care s-a determinat regimul fiscal definitiv.

Așa fiind, în mod

corect instanța de fond a stabilit că după emiterea unei Decizii de impunere nr.

1070493/2007 având ca bază de calcul a impozitului datorat valoarea declarată

de contribuabil, decizie a cărei legalitate a fost stabilită și printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă (Decizia nr. 1059/CA/2009) nu se mai poate

proceda la corectarea declarației fiscale inițiale prin care recurenta a

declarat valoarea de inventar a imobilului în baza căreia s-a calculat

impozitul de față.

Or, în cauza dedusă

judecății, recurenta-reclamantă prin declarația fiscală rectificativă trimisă

ca anexă intimatei-pârâte, după soluționarea irevocabilă a contestației

formulate împotriva deciziei de impunere (29 octombrie 2004) solicită de fapt

recalcularea impozitului pentru Hotel L., plecându-se de la o altă valoare (4.751.429,03

lei) în loc de 7.178.819,13 lei, invocând o „eroare” de înregistrare în

evidențele contabile.

În mod evident însă,

având în vedere ceea ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin

decizia civilă mai sus amintită, nu poate fi reținută existența unei „erori” în

sensul art. 84 C. proc. fisc. și pct. 81.1. din Normele metodologice de

aplicare a C. proc. fisc., dispoziții care reglementează situațiile în care

declarațiile fiscale pot fi corectate de contribuabil.

Sub acest aspect,

susținerea recurentei-reclamante în sensul că „eroarea” pornise de la faptul că

în contabilitate s-a trecut o singură valoare, deși era vorba de două

investiții distincte (una „amenajare hotel” și alta „extindere hotel”), este

lipsită de orice suport legal de vreme ce acest aspect a fost analizat și soluționat

irevocabil pe baza unor expertize efectuate în Dosarul nr. 799/85/2008 în care

a fost pronunțată Decizia nr. 1059/CA/2009.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, hotărârea pronunțată fiind legală și în

deplină concordanță, cu dispozițiile legale aplicabile în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC B. SA Sibiu împotriva sentinței civile nr. 252 din 20

iunie 2012 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2014.