ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2467/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

I. - La data de 8 august 2008, reclamanta A.D.S.

a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, formulată

în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Valea Călugărească, constatarea nulității absolute

a procesului verbal al ședinței adunării generale a acționarilor societății

pârâte din 17 aprilie 2008 și pe cale de consecință și a actelor subsecvente

încheiate, respectiv a hotărârilor adoptate de adunarea generală la 17 aprilie

2008.

Reclamanta a invocat în susținerea cererii

sale încălcarea dispozițiilor art. 117 alin. (3) și (4) din Legea nr. 31/1990

republicată referitoare la modalitatea de convocare a adunărilor generale la

societățile pe acțiuni, susținând că publicarea convocatorului nu a fost făcută

și în M. Of. al României partea de IV-a așa cum impun în mod imperativ dispozițiile

legale.

II. - Prin sentința nr. 19 din 21 noiembrie

2008, Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea introductivă formulată de reclamanta, ca rămasă fără obiect,

apreciind că, urmare convocării unei noi adunări generale la data de 1

octombrie 2008, având aceeași ordine de zi ca cea contestată din data de 17

aprilie 2008, adunare la care a participat și un reprezentant al reclamantei,

cererea în anulare nu mai are obiect.

III. - Împotriva acestei sentințe, reclamanta

A.D.S. a formulat apel, susținând că nu a renunțat la judecata cererii în

anulare în urma convocării de societatea pârâtă a unei noi adunări generale la data

de 1 octombrie 2008, ceea ce obliga instanța fondului să examineze acțiunea.

Prin decizia nr. 17 din 4 februarie 2009,

Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul reclamantei menținând ca

legală și temeinică sentința fondului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de control

judiciar a reținut că problemele care au făcut obiectul ordinii de zi a

adunării generale din 17 aprilie 2008 au fost reluate și aprobate în ședință

din 1 octombrie 2008 când adunarea generală a adoptat hotărârea nr. 8, ceea ce lipsește

de efecte hotărârea din 17 aprilie 2008.

IV. - Împotriva acestei decizii reclamanta A.D.S.

a declarat recurs, la data de 2 martie 2009, în termen legal, solicitând

modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței

pronunțate în primă instanță și pe fond schimbarea soluției adoptate și

admiterea acțiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

Recurenta a invocat prin cererea de recurs

două motive de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.,

susținând că ambele instanțe prin hotărârile adoptate fără nici un temei legal

au refuzat să examineze legalitatea hotărârilor adoptate de adunarea generală a

acționarilor din data de 17 aprilie 2008 și în același timp au confirmat, deși

nu au fost investite în acest sens valabilitatea hotărârii din 1 octombrie

2008.

V. - Înalta Curte, examinând în cadrul

controlului de legalitate decizia atacată, în raport de motivele invocate,

constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

raționamentului logico juridic care fundamentează soluția în prezenta cauză, că

acțiunea în justiție este calea juridică prin care o persoană se poate adresa

instanței pentru a obține recunoașterea sau protecția unui drept dacă el este

încălcat ori contestat, cu alte cuvinte pentru a obține respectarea drepturilor

sau intereselor sale legitime, iar instanța astfel investită trebuie să se

pronunțe asupra situației juridice dedusă judecării. Numai în ipoteza renunțării

la judecată în condițiile art. 246 C. proc. civ., sau la însuși dreptul pretins

de către titularul acțiunii, instanța, în virtutea principiului disponibilității

care guvernează procesul civil, va lua act de această poziție a titularului

acțiunii.

Mai trebuie precizat că acțiunea civilă și

cererea de chemare în judecată sunt două concepte diferite, distincte, cererea

de chemare în judecată fiind unul din mijloacele procedurale care titularul

dreptului investește instanța cu alte cuvinte actul procesual prin care se

exercită acțiunea.

Pornind de la aceste clarificări, soluția adoptată

în cauză, de respingere a acțiunii „ca rămasă fără obiect” nu are nici un temei

legal, iar din punct de vedere tehnico-juridic formula uzitată este inadecvată,

chiar și în alte circumstanțe în care s-ar fi dovedit că societatea și-ar fi

revocat hotărârea atacată cu acțiunea în anulare, ipoteză în care acțiunea în

anulare ar fi fost lipsită de interes pentru reclamantă, de vreme ce urmare

revocării hotărârii, dreptul subiectiv alegat nu a suferit nicio vătămare.

Cum în cauză nu exista o revocare expresă

emanând de la adunarea generală a acționarilor a celor hotărâte, în data de 17

aprilie 2008, și nici o renunțare expresă a reclamantei la judecată, instanțele

investite în cauză trebuiau să analizeze acțiunea în anulare pe fondul său,

verificând dacă dreptul subiectiv al reclamantei intimate în calitate de

acționar de a fi legal convocat la adunările generale a fost sau nu încălcat cu

consecința anulării hotărârii adoptate cu încălcarea legii sau actului

constitutiv.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(3) C. proc. civ., va admite prezentul recurs și va casa hotărârile pronunțate

în fond și în apel cu trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond la Tribunalul

Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A.D.S.

împotriva deciziei nr. 17 din 4 februarie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, casează decizia

recurată și sentința nr. 19 din 21 noiembrie 2008 a Tribunalului Prahova și trimite cauza pentru rejudecare în fond la Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2009.