ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 971/2010

Deliberând asupra

recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 15

august 2008 reclamanta B.I.L. Cipru a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta

SC P. SA Sinaia să se dispună anularea Hotărârii A.G.A. SC P. SA din data de 30

iunie 2008.

Tribunalul Prahova,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 21 din 10

decembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

Hotărârea a fost

confirmată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 47 din 24 martie 2009 prin care s-a

respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond.

S-a reținut în

considerentele deciziei că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 117 alin.

(6) din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocare și menținerea problemelor ce

au făcut obiectul dezbaterilor adunării. Că atât convocarea cât și completarea acesteia

îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 117 alin. (2) și 117

1

alin.

(3) din Legea nr. 31/1990 în convocator fiind precizată și data de referință.

Împotriva acestei

decizii a declarat de reclamanta B.I.L. Cipru care a invocat dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. susținând că instanța a aplicat greșit prevederile art. 117

alin. (7) din Legea nr. 31/1990, cele privitoare la data de referință, la capacitatea

juridică a administratorilor și totodată a înlăturat nelegal de la aplicare art.

117 din aceeași Lege.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

susținerea recurentei referitoare la legalitatea convocării adunării generale

sub aspectul constituirii și al deliberărilor, Înalta Curte va reține că

societatea recurentă considera în mod greșit că această convocare nu respectă

prevederile legale, deoarece atunci când, pe ordinea de zi figurează propuneri

pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui sa cuprindă textul

integral al propunerilor, sens în care sunt și dispozițiile art. 117 alin. (5)

din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale.

Astfel, completarea

publicată în M. Of. Partea a IV-a nr 3318 din 16 august 2008, adusă convocării

adunării generale cuprinde toate elementele pe care societatea reclamantă

susține că ar fi trebuit sa le cuprindă, fiind detaliate foarte clar la pct. 3:

Asigurarea restului finanțării în afara fondurilor structurale pentru proiectul

„Modernizarea și extinderea structurilor de cazare și a utilităților conexe la

SC P. SA Sinaia, proiect elaborat prin hotărârea A.G.E.A. din 27 mai 2008”.

Față de ceea ce era

pe ordinea de zi au fost deliberări și propuneri, textul propus inițial fiind îmbunătățit,

nefiind vorba despre un element nou pe ordinea de zi, suplimentar față de cele

existente deja.

Astfel, acționarii nu

au fost puși în situația de a nu fi luat cunoștință spre problemele existente

pe ordinea de zi și nici de a nu fi avut posibilitatea să se pregătească și să

decidă în cunoștință de cauză, așa cum în mod eronat susține reclamanta.În

această situație nu se poate vorbi despre nelegalitatea hotârârilor adoptate și

depășirea competenței potrivit art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la nelegalitatea constituirii

adunării fața de încălcarea dispozițiilor privind data de referință, Înalta

Curte va reține că, în speșă, convocarea, precum și completarea acesteia,

îndeplinesc toate cerințele prevăzute de lege, adunarea generală fiind legal

constituită, cu respectarea prevederilor privind data de referință.

Astfel, societatea

reclamantă face o confuzie susținând că o completare făcută convocatorului ar

reprezenta o nouă convocare conform art. 123 alin. (2). În conformitate cu

prevederile art. 117

1

alin. (2) din Legea nr. 31/1990 intimata a

fost obligată să completeze ordinea de zi, la solicitarea unui acționar

deținând mai mult de 5% din capitalul social al societății, solicitare primită

după publicarea convocării.

De asemenea, conform

prevederilor art. 117

1

alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ordinea de

zi completată cu punctele propuse de acționari ulterior convocării, trebuie

publicată cu cel puțin 10 zile înaintea adunării generale, la data menționată

în convocatorul inițial, iar societatea nu a făcut altceva decît să se

conformeze acestei dispoziții legale.

În aceste condiții,

față de dispozițiile legale mai sus menționate ar fi fost imposibil ca o

completare a convocării să conțină o dată de referință ulterioară cu cel puțin

4 zile lucrătoare datei de publicare în presă a acestei completări, având în

vedere faptul că ea poate fi publicată cu 10 zile înaintea datei menționate în

convocatorul inițial pentru întrunirea adunării.

Așadar, aprecierile

recurentei cu privire la încălcarea datei de referință nu sunt fondate,

dispozițiile legale în acest sens fiind respectate.

În ceea ce privește încălcarea

normelor imperative în materia societăților comerciale, Înalta Curte apreciază

că prin hotărârea adoptată nu au fost încălcate în nici un fel dispozițiile

legale.

Astfel, hotărârea

adoptată reprezintă o aprobare prealabilă necesară pentru încheierea actelor

privind finanțarea, nefiind nevoie de un set suplimentar de aprobări, această

situație făcând imposibilă funcționarea unei societăți comerciale.

Prin hotărârea atacată

s-au stabilit precis limitele finanțărilor, persoanele de la care pot fi

obținute, limitele dobânzilor și modul în care se pot constitui garanțiile,

hotărârea identificând și sursele de finanțare. Hotărârea constituie procura

necesară administratorului societății pentru încheierea acestor acte și nu o

delegare generală a competentelor către Consiliul de Administrație conform art.

114 din Legea nr. 31/1990, ci o delegare prealabilă, atribuită conform art. 241

din Legea 297/2004 privind piața de capital.

Este firesc ca aceste

negocieri privind multitudinea de clauze, altele decât elementele esențiale ale

contractării unui credit (cuantum, dobânzi, garanții) să fie delegate

administratorului societății.

Totodată se face o

confuzie între instituția delegării competentelor A.G.A. și cea a reprezentării

societății în relațiile cu terții de către Consiliul de Administrație,

respectiv președintele acestuia în baza Hotărârilor A.G.E.A. pentru încheierea

de contracte, aprobarea în speță fiind acordată în prealabil și cu limită de

mandat.

Pentru aceste

considerete, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta B.I.L. Cipru împotriva Deciziei comerciale nr. 47

din 24 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Cipru împotriva Deciziei comerciale

nr. 47 din 24 martie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 10 martie 2010.