ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La

data de 30 martie 2006, reclamanta SC F. SA Iași a

chemat în judecată pe pârâta C.S.

Reșița (în prezent SC T.M.K.

Reșița) pentru a fi obligată la plata sumei de

3.546.705.237 lei

contravaloare debit restant pentru livrări produse din facturile

menționate, potrivit raporturilor

contractuale (nr. 552/2000), cu

cheltuieli

de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1565 din 23 mai 2006, Tribunalul Caras Severin

a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la

plata sumei de 132.378.216 Ron (1.323.782.160

lei) și 2300 Ron cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel

Timișoara, prin decizia civilă nr. 233 din 25 octombrie 2007, a respins apelul

reclamantei, reținând că pretențiile reclamantei din F. nr. 3628 din 31

decembrie 2000 și 3650 din 19 ianuarie 2008 sunt nefondate întrucât se referă

la contractul nr. 20/154/2000 prezentat în apel, ceea ce schimbă cauza cererii.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți.

Prin recursul său

reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită în

esență admiterea acțiunii sale în totalitate, și pentru prețul produselor din

cele două facturi pentru care a prezentat contractul încheiat de părți pentru

livrări la comanda pârâtei beneficiare, situație reținută și de expertiza efectuată

în cauză.

Prin recursul

său pârâta, invocând art. 299-316 C. proc. civ., solicită, în esență,

respingerea acțiunii reclamantei, întrucât se încalcă autoritatea de lucru

judecat din dosarul nr. 4110/2001 prin care judecătorul sindic a admis înscrierea

în tabloul de creanțe și sumele din cele două facturi în discuție 3628/2000 și

3650/2001.

În legătură

cu recursurile declarate în cauză se rețin următoarele:

În legătură cu

recursul reclamantei trebuie reținut că în adevăr raporturile juridice

comerciale de livrări produse (lingotiere și cilindri) s-au derulat în temeiul

contractelor nr. 552 din 22 decembrie 2000 și respectiv a comenzilor urmate de

executare, pentru care s-au emis un număr de șase facturi indicate în acțiune

prin care s-a pretins suma reprezentând prețul acestora neachitat.

Este de reținut că în

discuție au rămas numai facturile cu nr. 3628/2000 și 3650/2001 privind livrări

de produse efectuate pe baza comenzii pârâtei beneficiare urmate de executare

pentru care s-a încheiat și contractul nr. 20/154/2000.

Instanța de

apel a respins greșit pretențiile reclamantei ca provenind prin schimbarea de

cauză în apel (când s-a indicat și numărul celuilalt contract), cât timp

reclamanta și-a întemeiat pretențiile privind prețul produselor pe care le-a

livrat pârâtei beneficiare și pe comanda acesteia urmată de executare.

Cu alte

cuvinte, reclamanta a formulat o acțiune privind plata prețului unor produse

(cilindri și lingotiere) livrate pe baza raporturilor contractuale cu pârâta,

nefiind vorba de schimbarea cauzei în apel prin precizarea numărului exact al

fiecăruia din contracte.

Aceasta și

pentru că prețul produselor era legal datorat și pentru livrări din contracte

comerciale încheiate în formă simplificată, comanda urmată de executare.

Mai trebuie

reținut că și verificările expertizei efectuate de instanța de apel în raport

cu care, apar ca de necontestat atât livrările cât și valoarea acestora, puteau

fi luate în considerare de instanță, sub acest aspect.

De altfel

chiar reclamanta a indicat ca temei legal în acțiunea sa introductivă atât

contractul nr. 552/2000 reținut de instanță, cât și livrări din comenzi urmate

de executare, ceea ce constituie raporturi juridice contractuale perfect legale

în derularea operativă a raporturilor comerciale concrete, chiar fără

precizarea numărului și contractului încheiat în acest sens.

În această

situație acțiunea reclamantei este întemeiată și în raport de prețul produselor

din cele două facturi în sumă de 222.292,31 Ron rămase în discuție, hotărârea

atacată urmând a fi modificată în acest sens.

În legătură cu recursul pârâtei, care solicită respingerea acțiunii

reclamantei întrucât facturile ce constituie

obiectul acțiunii de față au fost înscrise în tabloul de creanțe de către

judecătorul sindic prin sentința nr. 1496/2001, acestea nu pot fi primite

neîndeplinind condițiile art. 304 C. proc. civ.

În principal,

în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, întrucât cauzele

invocate au obiecte diferite, plata prețului și masuri dispuse de judecătorul

sindic în procedura falimentului, susținerile pârâtei neputând fi primite în

raport de art. 1201 C. civ.

Având în

vedere cele de mai sus, va fi admis recursul reclamantei, se va modifica

hotărârea atacată, va fi admis apelul acestei părți, va fi schimbată în parte

hotărârea instanței de fond în

sensul că

pârâta va fi obligată și la plata sumei de 222.292,31 Ron,

menținându-se restul dispozițiilor. Totodată va

fi respins recursul

pârâtei, ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SA Iași

împotriva deciziei

civile nr. 233/A/COM din 25 octombrie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția

comercială, pe care o modifică.

Admite și apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr.

2845/COM/2006 a

Tribunalului Caras-Severin, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă

pârâta și la plata sumei de 222.292,31

Ron.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.M.K.

SA

Reșița

împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.