ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 254/2009

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 30 martie 2006, reclamanta SC F. SA Iași a chemat în judecată pe pârâta C.S. Reșița (în prezent SC T.M.K. Reșița) pentru a fi obligată la plata sumei de 3.546.705.237 lei contravaloare debit restant pentru livrări produse din facturile menționate, potrivit raporturilor contractuale (nr. 552/2000), cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 1565 din 23 mai 2006, Tribunalul Caras Severin a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 132.378.216 Ron (1.323.782.160 lei) și 2300 Ron cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 233 din 25 octombrie 2007, a respins apelul reclamantei, reținând că pretențiile reclamantei din F. nr. 3628 din 31 decembrie 2000 și 3650 din 19 ianuarie 2008 sunt nefondate întrucât se referă la contractul nr. 20/154/2000 prezentat în apel, ceea ce schimbă cauza cererii.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești au declarat recurs ambele părți. Prin recursul său reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicită în esență admiterea acțiunii sale în totalitate, și pentru prețul produselor din cele două facturi pentru care a prezentat contractul încheiat de părți pentru livrări la comanda pârâtei beneficiare, situație reținută și de expertiza efectuată în cauză. Prin recursul său pârâta, invocând art. 299-316 C. proc. civ., solicită, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât se încalcă autoritatea de lucru judecat din dosarul nr. 4110/2001 prin care judecătorul sindic a admis înscrierea în tabloul de creanțe și sumele din cele două facturi în discuție 3628/2000 și 3650/2001.

În legătură cu recursurile declarate în cauză se rețin următoarele: În legătură cu recursul reclamantei trebuie reținut că în adevăr raporturile juridice comerciale de livrări produse (lingotiere și cilindri) s-au derulat în temeiul contractelor nr. 552 din 22 decembrie 2000 și respectiv a comenzilor urmate de executare, pentru care s-au emis un număr de șase facturi indicate în acțiune prin care s-a pretins suma reprezentând prețul acestora neachitat. Este de reținut că în discuție au rămas numai facturile cu nr. 3628/2000 și 3650/2001 privind livrări de produse efectuate pe baza comenzii pârâtei beneficiare urmate de executare pentru care s-a încheiat și contractul nr. 20/154/2000.

Instanța de apel a respins greșit pretențiile reclamantei ca provenind prin schimbarea de cauză în apel (când s-a indicat și numărul celuilalt contract), cât timp reclamanta și-a întemeiat pretențiile privind prețul produselor pe care le-a livrat pârâtei beneficiare și pe comanda acesteia urmată de executare. Cu alte cuvinte, reclamanta a formulat o acțiune privind plata prețului unor produse (cilindri și lingotiere) livrate pe baza raporturilor contractuale cu pârâta, nefiind vorba de schimbarea cauzei în apel prin precizarea numărului exact al fiecăruia din contracte. Aceasta și pentru că prețul produselor era legal datorat și pentru livrări din contracte comerciale încheiate în formă simplificată, comanda urmată de executare.

Mai trebuie reținut că și verificările expertizei efectuate de instanța de apel în raport cu care, apar ca de necontestat atât livrările cât și valoarea acestora, puteau fi luate în considerare de instanță, sub acest aspect. De altfel chiar reclamanta a indicat ca temei legal în acțiunea sa introductivă atât contractul nr. 552/2000 reținut de instanță, cât și livrări din comenzi urmate de executare, ceea ce constituie raporturi juridice contractuale perfect legale în derularea operativă a raporturilor comerciale concrete, chiar fără precizarea numărului și contractului încheiat în acest sens. În această situație acțiunea reclamantei este întemeiată și în raport de prețul produselor din cele două facturi în sumă de 222.292,31 Ron rămase în discuție, hotărârea atacată urmând a fi modificată în acest sens.

În legătură cu recursul pârâtei, care solicită respingerea acțiunii reclamantei întrucât facturile ce constituie obiectul acțiunii de față au fost înscrise în tabloul de creanțe de către judecătorul sindic prin sentința nr. 1496/2001, acestea nu pot fi primite neîndeplinind condițiile art. 304 C. proc. civ. În principal, în cauză nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, întrucât cauzele invocate au obiecte diferite, plata prețului și masuri dispuse de judecătorul sindic în procedura falimentului, susținerile pârâtei neputând fi primite în raport de art. 1201 C. civ. Având în vedere cele de mai sus, va fi admis recursul reclamantei, se va modifica hotărârea atacată, va fi admis apelul acestei părți, va fi schimbată în parte hotărârea instanței de fond în sensul că pârâta va fi obligată și la plata sumei de 222.292,31 Ron, menținându-se restul dispozițiilor.

Totodată va fi respins recursul pârâtei, ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC F. SA Iași împotriva deciziei civile nr. 233/A/COM din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică. Admite și apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 2845/COM/2006 a Tribunalului Caras-Severin, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 222.292,31 Ron. Menține restul dispozițiilor sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T.M.K. SA Reșița împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2009.