ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 991/2009

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1335/PI din data de 09 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 6430/30/2006, s-a admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta recurenta SC M. SPA și, în consecință, s-a dispus obligarea intimatei la plată către reclamantă a sumei de 78.800 Euro în echivalent bănesc la data plății efective, cu titlu de daune-interese, și 5.881,48 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri intimata a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 60 din 01 aprilie2008 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, în dosarul nr. 6430/30/2006, a fost admis apelul formulat de către intimată și în consecință s-a dispus schimbarea în tot a sentinței civile nr. 1355/PI din 09 octombrie 2007 pronunțată de către Tribunalul Timiș, în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta SC M. SPA Italia împotriva intimatei, dispunându-se și întoarcerea executării silite efectuată de către reclamantă împotriva intimatei în dosarul execuțional nr. 555/EX/2007 al Biroului Executorului Judecătoresc D.D. din Timișoara. Pentru a proceda astfel, instanța de apel a reținut că situația de fapt pe care și-a întemeiat hotărârea prima instanță nu corespundea probatoriului administrat în cauză.

Astfel, din reaprecierea probelor administrate în fața instanței de fond, Curtea de Apel Timișoara a decelat faptul că era exclusă perfectarea unor raporturi contractuale "în forma simplificată" între părți, întrucât în însuși conținutul ofertei pretins acceptate pe care se întemeiază acțiunea introductivă se făcea vorbire despre plata avansului "la încheierea contractului", ceea ce presupune ca acordul de voință al părților se impunea a fi exprimat în viitor, ulterior negocierilor precontractuale din care făcea parte respectiva ofertă.

Împotriva deciziei civile nr. 60 din 01 aprilie2008 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a declarat recurs reclamanta SC M. SPA, solicitând, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Timișoara, iar în subsidiar, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de către intimată și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 1335/PI din 09 octombrie 2007 a Tribunalului Timiș, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. cu referire la greșita aplicare a art. 969 și art. 1073 C. civ. și art. 36 C. com. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: 1. Recurenta susține că hotărârea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Susținerea recurentei este nefondată. Prin decizia recurată, instanța de apel a procedat la rejudecarea fondului pricinii, pe baza probelor administrate în cauză, motivându-și hotărârea în conformitate cu exigențele legii de procedură civilă române și ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, instanța de apel a reapreciat probele administrate în fața instanței de fond și a decelat următoarele argumente principale pe care și-a fundamentat decizia: - era exclusă perfectarea unor raporturi contractuale "în formă simplificată" între părți întrucât, în însuși conținutul ofertei pretins acceptate pe care se întemeiază acțiunea introductivă, se precizează că plata avansului de 25% din preț se va efectua "la încheierea contractului", ceea ce presupune că acordul părților se impunea a fi exprimat în aceasta formă, ulterior negocierilor pre-contractuale; - faptul că recurentei i s-a predat un cec "ca garanție pentru contractul de furnizare a instalației de măcelărie", cu precizarea că urma sa fie restituit "la actul de stipulare și perfecționare a contractului de furnizare", nu poate fi interpretat ca o confirmare a încheierii contractului, ci, dimpotrivă, ca un fapt juridic pre-contractual, săvârșit de un terț în raport cu părțile litigiului; - recurenta a participat, ulterior pretinsei acceptări a ofertei, la o procedura de selecție a ofertelor având același obiect cu oferta pretins acceptată, ceea ce denotă în realitate că recurenta a considerat oferta sa ca nefiind acceptată, întrucât i se interzicea proiectantului instalației, de către regulamentul de desfășurare a procedurii de selecție, participarea la selecție în calitate de furnizor.

Aceste argumente ale instanței de apel se fundamentează atât pe probele administrate atât în fața primei instanțe, cât și pe cele administrate în fața sa, hotărârea fiind motivată prin raportare la apărările pe care instanța le-a considerat ca fiind determinante pentru fondul pricinii. Într-adevăr, după cum chiar recurenta arată, instanța nu trebuia să răspundă tuturor argumentelor invocate de către părți, ci doar argumentelor decisive pentru soluționarea fondului pricinii, ceea ce instanța de apel a făcut.

Astfel, instanța a analizat în motivarea hotărârii următoarele chestiuni determinante: problema forței actului juridic unilateral constând în oferta recurentei, problema efectelor menționării în ofertă a clauzei de plată a avansului la momentul încheierii contractului, problema efectelor faptului juridic al predării de către un asociat al intimatei a unui cec în garanție către recurentă, problema efectelor stipulării obligației recurentei de a restitui cecul la data perfectării contractului; problema neincheierii contractului de către părți subsecvent negocierilor pre­contractuale, problema consecințelor participării recurentei în calitate de ofertant la procedura de licitație organizată de intimată subsecvent pretinsei încheieri a contractului.

Modul în care instanța de apel a înțeles să soluționeze aceste probleme determinante nu poate fi criticat prin invocarea pretinsei nemotivări (în sensul dorit de recurentă) a hotărârii judecătorești. Dimpotrivă, pretinsa omisiune a instanței de a se pronunța cu privire la corespondența electronică pretins purtată între părți nu poate fi considerată ca fiind determinantă asupra soluționării cauzei, cât timp această corespondență nu este adresată intimatei, ci unei terțe societăți comerciale, SC E. SRL, care nu are nicio legătură cu intimata. În aceste condiții, sunt nefondate susținerile reclamantei recurente în sensul că decizia recurată nu ar fi fost motivată de către instanța de apel, aceasta apreciind în mod corect și motivat situația de fapt pe baza probelor administrate în cauză.

2. Recurenta pretinde că decizia instanței de apel s-ar fi pronunțat cu încalcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 969 C. civ. (privind forța obligatorie a contractului), art. 1073 și urm. C. civ. (privind dreptul creditorului de a dobândi executarea întocmai a obligației), respectiv art. 36 C. com. (privind perfectarea contractului pentru care ofertantul a cerut executarea imediată). Susținerile recurentei sunt nefondate. In motivarea pretențiilor sale formulate în fața primei instanțe, recurenta a aratat faptul că, în urma ofertei adresata intimatei la data de 14 mai 2005 și pretins acceptată de intimată, ar fi procedat la proiectarea unei linii tehnologice pentru realizarea proiectului de investiții.

De asemenea, a susținut faptul că între părți ar fi intervenit o promisiune de contract și, ca atare, prin faptul neconcretizării acesteia, ar fi înregistrat prejudicii constând în ore de muncă prestate de asistenți tehnici, specialiști și alți angajați. Aceleași susțineri au fost reiterate pe calea recursului. Recurenta încerca să denatureze natura juridică și obiectul ofertei sale, care nu constituia o ofertă de proiectare (prestări de servicii), ci una de furnizare de utilaje (vânzare-cumpărare). Într-adevăr, întreg conținutul ofertei recurentei din data de 14 mai 2005 (p. 1-8) se referă nu la realizarea unei activități de proiectare, ci la livrarea unor echipamente și instalații, în calitate de furnizor.

Mai mult, oferta recurentei precizează, în final (p. 8) că aceasta va pune la dispoziția intimatei documentațiile tehnice ale utilajelor din ofertă în scopul examinării de către intimată a valorilor ofertate. Per a contrario , în relația cu intimata nu se punea de plano problema proiectării. În aceste condiții, se impune a fi reținut că recurenta solicită repararea prejudiciului cauzat prin orele de muncă aferente realizării unei activități de proiectare, invocând în sprijinul pretențiilor sale pretinsa acceptare a unei oferte în care figurează în calitate de furnizor de echipamente. Cum între ceea ce se găsește stipulat în cuprinsul ofertei presupus acceptate și ceea ce pretinde recurenta că ar fi executat există deosebiri fundamentale în ceea ce privește obiectul prestației, recurenta nu poate pretinde obligarea intimatei la plata contravalorii lucrărilor de proiectare, în condițiile în care obiectul ofertei sale era livrarea de utilaje.

Cu privire la statutul juridic și efectele ofertei recurentei prin raportare la etapele proiectului Sapard derulat de către intimată, Înalta Curte va reține că starea de fapt rezultând din probele administrate în cauză contrazice flagrant susținerile recurentei privind acceptarea de către intimată a ofertei sale de proiectare. Orice susținere a recurentei privind contractarea și prestarea unor servicii de proiectare în beneficiul intimatei se impune a fi înlaturată. In cauză nu s-a încheiat un contract între părți, astfel că nu se pune problema aplicării dispozitiilor art. 969 C. civ. privind forța obligatorie a contractului, și nu există nici un alt izvor al unei obligații al intimatei, pentru a se pune problema aplicării dispozițiilor art. 1073 și urm. C. civ.

privind dreptul creditorului de a dobândi executarea întocmai a obligației. Totodată, prevederile art. 36 C. com., invocate de recurentă, nu au nici un fel de aplicabilitate în cauză, întrucât se referă la situația (diametral opusă) în care ofertantul cere executarea imediată a contractului și o acceptare prealabilă nu este cerută și nici necesară după natura contractului, situație în care contractul este considerat încheiat de îndată ce partea cealaltă a întreprins executarea ofertei. Or, în speță ofertantul este chiar recurenta, iar "partea cealaltă" este intimata, care nu a întreprins nicidecum executarea ofertei, ci dimpotrivă, a refuzat acest lucru.

In realitate, ca urmare a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC I. SRL nr. 1 din 21 noiembrie 2003, intimata a hotărât construirea unui abator pentru ovine la "Ferma G.". In vederea realizării fazei de proiectare a investiției, intimata a emis invitații de participare la ofertare (cereri de oferta financiară) unor societăți comerciale de profil, detaliind prestația necesară pentru întocmirea Studiului de fezabilitate pentru abator ovine, localitatea Giulvăz, judetul Timiș, stabilindu-se termenul-limită de depunere a ofertelor ca fiind data de 02 decembrie 2003. Ca răspuns la cererea intimatei, au fost înregistrate 3 oferte financiare aferente fazei de proiectare a investiției, din partea SC B.E.

SRL Timișoara, SC D.C. SRL București și SC M.I.T. SRL. Ca urmare a procedurii de evaluare desfășurate în data de 12 decembrie 2003, în urma aprecierii prețului din ofertă, a condițiilor de calitate, termenelor de predare și a valabilității ofertei, a fost desemnată câștigătoare oferta SC B.E. SRL, așa cum rezultă din Raportul de evaluare nr. 8 din 12 decembrie 2003. În urma adjudecării ofertei SC B.E.

SRL, s-a încheiat cu aceasta, la data de 05 ianuarie 2004, "Contractul de asistenții în vederea realizării instalațiilor pentru industria alimentării", înregistrat sub nr. 01 din 05 ianuarie 2004, având ca obiect realizarea proiectelor tehnice necesare investiției, respectiv planul fluxului de abatorizare, tabel de consumuri electrice, tabel de consumuri de apă, planul încăperilor, detalii privind modul de funcționare a abatorului, lista utilajelor necesare, precum și estimarea costului investiției în ceea ce privește linia de abatorizare, izolare cu panouri sandwich și instalația frigorifică. În ceea ce privește corespondența electronică depusă de către recurentă la dosarul cauzei, aceasta nu este adresată intimatei, ci unei societăți comerciale terțe, SC E. SRL, care nu are nicio legătură cu intimata.

În sinteză, având în vedere cele arătate mai sus, nu se poate susține faptul că între recurentă și intimată ar fi intervenit un contract, în sensul unei oferte urmată de acceptare pură și simplă, și nici că ar exista un alt izvor al pretențiilor recurentei, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.S.P.A. Italia împotriva deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta M.S.P.A. Italia împotriva deciziei nr. 60 din 1 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 martie 2009.