ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1063/2008

Asupra recursului de față, Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2053 din 8 septembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 705/2004 Tribunalul Arad a respins acțiunea formulată de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva pârâtei SC T. SA. A obligat reclamanta față de pârâtă la 20.250.000 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 43/A din 21 martie 2005 pronunțată în dosar nr. 10122/COM/2004 Curtea de Apel Timișoara a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva sentinței civile nr. 2053 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Arad, secția comercială. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 5474 din 16 noiembrie 2005, pronunțată în dosar nr. 1933/2005 a admis recursul declarat de reclamanta SC F.L.

SPA Italia împotriva deciziei civile nr. 43 din 21 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre soluționare aceleiași instanțe. Prin decizia civilă nr. 83 din 21 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 1378/COM/2006 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamanta SC F.L. SPA Italia împotriva sentinței civile nr. 2053 din 8 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 705/2004 și în consecință: A desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Arad. Prin sentința civilă nr. 2919 din 20 noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 5437/2006 Tribunalul Arad a admis acțiunea formulată de reclamanta SC F.L.

SPA Italia împotriva pârâtei SC T. SA. A obligat pârâta la plata sumei de 37.804,9 euro în contravaloarea în lei la data plății, reprezentând contravaloarea mărfii livrate de reclamantă către destinatarul SC E. SRL Arad, față de reclamantă. A obligat pârâta la 106.362.859 lei rol față de reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că nu există nicio dovadă concludentă și legală, verificabilă a predării mărfii la destinatar, că transportatorul nu s-a descărcat de obligații prin predarea mărfii către destinatar, pe baza semnării documentelor de transport conform dispozițiilor art. 4 și art. 9 din C.M.R. adoptată la Geneva în 19 mai 1956, la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972 și nici nu a dovedit intervenirea vreuneia dintre cauzele prevăzute de lege, respectiv caz de forță majoră sau caz fortuit.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta SC T. SA și prin decizia nr. 61 din 13 martie 2007 Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a respins apelul. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în mod corect și legal prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei întrucât reclamanta în calitate de expeditor are calitate procesuală activă. În ceea ce privește excepția lipsei interesului reclamantei se reține că pârâta - apelantă a produs un prejudiciu reclamantei - intimate întrucât marfa expediată nu a ajuns la destinatar, la locul convenit prin scrisoarea de transport C.M.R.

În ceea ce privește fondul cauzei s-a reținut că nu există nicio dovadă a predării mărfii de către pârâtă destinatarului și că nu s-a făcut dovada că pârâta a primit dispoziție de la reclamantă pentru schimbarea locului prevăzut pentru eliberarea mărfii sau să o elibereze unui alt destinatar decât cel indicat inițial în scrisoarea de transport internațional C.M.R. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T. SA invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii introductive a SC F.L. SPA. În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că în mod greșit instanța de apel a respins excepția lipsei interesului reclamantei, că această soluție nu a fost motivată, că instanțele au încălcat și interpretat greșit legea deoarece în temeiul art. 1169 C. civ.

„cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” și în cauză reclamanta nu a dovedit existența unui prejudiciu, încât nu justifică niciun interes, că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, că nu există un contract valabil între reclamantă și pârâtă, că în speță contractul s-a încheiat între SC T. SA și SC E. SRL care a comandat transportul la 14 martie 2003, reclamanta fiind un terț față de acest contract și făcând aplicarea dispozițiilor art. 973 C. civ. convențiile n-au efect decât între părțile contractante și că sunt aplicabile dispozițiile art. 971 C. civ.

În ceea ce privește fondul cauzei recurenta a susținut că hotărârea este lipsită de temei legal, pentru că nu s-au luat în considerare probe, care ar da un temei hotărârii, că s-a dovedit primirea mărfii cu înscrisul ce emană de la destinatar, o copie a facturii aferente mărfii în discuție semnată și ștampilată cu mențiunea „am primit marfa”, că se impune admiterea probei cu martorul P.D., că ascultarea acestuia nu contravine prevederilor art. 305 C. proc. civ. deoarece această probă a fost propusă încă în fața instanței de fond, că atât la instanța de fond cât și la instanța de apel s-a solicitat efectuarea unei expertize care să constate că înscrisul poartă semnătura și ștampila în original însă instanțele au refuzat-o și nici nu s-a analizat înscrisul.

Intimata - reclamantă SC F.L. SPA a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă. Potrivit art. 304 C. proc. civ. partea introductivă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate în situațiile limitativ prevăzute de acest text de lege. Drept urmare, decizia atacată va fi verificată numai sub aspectul legalității ei prin raportare la motivele invocate, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Critica având ca obiect excepția lipsei interesului reclamantei SC F.L. SPA nu poate fi primită (art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.). În cauză nu se constată existența cerințelor necesare pentru reținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea instanței de apel cuprinzând în considerente motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția de respingere a excepției lipsei interesului reclamantei, oferind posibilitatea verificării legalității și temeiniciei ei. Instanța de apel s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere corectă asupra acestora, a concludenței și utilității lor în lămurirea faptelor deduse judecății, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Instanța de apel dând o corectă interpretare dispozițiilor legale a apreciat corect că soluția de respingere a excepției este legală și temeinică, reclamanta justificând interes în promovarea acțiunii în condițiile în care s-a dovedit că pârâta a produs un prejudiciu reclamantei. Critica având ca obiect excepția lipsei calității procesuale a reclamantei SC F.L. SPA invocată de pârâtă nu este fondată, instanța de apel aplicând corect în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs dispozițiile art. 971 C. civ., art. 973 C. civ. și prevederile Convenției de la Geneva din 1956 referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri (C.M.R.) la care România a aderat prin Decretul nr. 451/1972.

Instanța de apel interpretând prevederile art. 4 din Convenție a reținut corect că scrisoarea de trăsură face proba contractului de transport care în cazul de față a fost încheiat între pârâtă și intimată și nu între pârâtă și SC E. SRL și deci reclamanta în calitate de expeditor are calitate procesuală activă. În cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 971 C. civ. invocate de recurentă. Fiind vorba de un contract internațional de transport mărfuri pe șosele se aplică dispozițiile speciale, respectiv Convenția C.M.R. Cu privire la fondul cauzei se reține că deși recurenta a invocat afectarea hotărârii atacate de existența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile concret formulate privesc doar reținerea greșită a situației de fapt printr-o apreciere necorespunzătoare a probelor, ce nu-și găsesc corespondent în ipotezele textului legal invocat.

Aceste aspecte de netemeinicie se regăseau în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care a fost abrogat. Recurenta se referă la conținutul probator și la aprecierea acestor probe de către instanță, aspecte de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate în recurs. Chiar și referirile la forța probantă ce trebuie acordată unei probe se circumscriu aspectele de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a hotărârii atacate. Cererea de admitere a probei cu martorul P.D. apare ca fiind nelegală în condițiile art. 305 C. proc. civ. Critica formulată de recurentă ce vizează aprecierea instanțelor cu privire la respingerea cererii de încuviințare a expertizei tehnice se circumscrie motivelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot fi analizate în recurs.

Pentru considerentele reținute în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta SC T. SA urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC T. SA Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 61 din 13 martie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2008.