ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1865/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11 august 2006

reclamanta SC M. SRL Alba Iulia cheamă în judecată pe pârâta SC A.I. SRL Alba

Iulia solicitând instanței să se dispună obligarea pârâtei la restituirea către

reclamantă a 14 traverse scurte (1 m) și a unei podine mici (30 cm), componente

ale unei schele metalice împrumutate de către reclamantă pârâtei la data de 17

noiembrie 2005, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a echivalentului în

ron la data plății a sumei de 2.100 euro reprezentând prejudiciu cauzat

reclamantei prin lipsa de folosință a schelei metalice pe o perioadă de 5 luni,

cu cheltuieli de judecată.

Prin precizarea de acțiune

formulată la 24 octombrie 2006 reclamanta estimează cuantumul pretențiilor de

la capătul unu al cererii la 700 ron în vederea doar a timbrării, iar prin

precizarea de acțiune din 20 martie 2007 cu privire la capătul doi de cerere

solicită obligarea pârâtei la plata echivalentului în ron la data plății a

sumei de 2.142 euro reprezentând prejudiciul cauzat de pârâtă prin lipsa de

folosință a schelei pe o perioadă de 12 luni.

Prin sentința civilă nr. 2792

din 26 iunie 2007 Judecătoria Alba Iulia admite acțiunea comercială precizată

formulată de reclamantă și obligă pe pârâtă la restituirea către aceasta a 14

traverse scurte (1 m) și a unei podine mici (30 cm) și la plata echivalentului

în ron la data plății a sumei de 2.142 euro reprezentând prejudiciu cauzat

reclamantei prin lipsa de folosință a schelei pe o durată de 12 luni, respectiv

până la data de 17 martie 2007, cu 1.443 lei cheltuieli de judecată în sarcina

pârâtei.

Pentru a decide astfel

instanța reține că față de schela funcțională împrumutată pentru 4 luni și

predată conform procesului - verbal din 17 noiembrie 2005, pârâta,

neîndeplinindu-și obligația de a conserva bunul primit în calitate de

comodatar, a restituit schela incompletă, cu lipsa unor componente care o fac

de neutilizat, componente notate chiar pe procesul - verbal de predare,

imposibilitatea de a folosi respectiva schelă metalică producând un prejudiciu

reclamantei.

Recursul declarat de pârâtă

împotriva sentinței de mai sus este admis prin decizia nr. 581/R/CA din 27 noiembrie

2007 a Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, care

casează sentința recurată stabilind competența de soluționare în fond în

favoarea Tribunalului Alba, secția comercială și contencios administrativ, față

de petitul principal al acțiunii introductive de instanță vizând o obligație de

a face, respectiv aceea de a preda bunuri mobile, petit neevaluabil în bani.

Prin sentința civilă nr. 176/COM

din 5 iunie 2008, pronunțată în rejudecare, Tribunalul Alba, secția comercială

și contencios administrativ, admite acțiunea formulată și precizată de

reclamantă și, în consecință, obligă pe pârâtă să restituie reclamantei 14

traverse scurte (1 m) și o podină mică (30 cm), componente ale schelei metalice

și să plătească reclamantei contravaloarea în lei, la ziua plății, la cursul

oficial B.N.R., a sumei de 10.040 euro cu titlu de folos nerealizat pe perioada

17 martie 2006 – 17 mai 2008, precum și a sumei de 18 euro/zi începând cu data

de 18 mai 2008 și până la predarea efectivă a componentelor lipsă, cu 3.788,5

lei cu titlu de cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Reține instanța, în acest

sens, că reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de comodat, că pârâta și-a

executat doar parțial obligația de predare a bunului, aceasta nefăcând dovada –

fiind o obligație de a face – că a restituit schela în integralitatea sa, că

potrivit art. 43 C. com. pârâta datorează despăgubiri începând cu data de 17

martie 2006, pentru folosul nerealizat de reclamantă, în cuantumul stabilit

prin suplimentul de expertiză.

Prin decizia comercială nr. 108/A

din 3 octombrie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, admite

apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței de mai sus pe care o anulează și

trimite cauza spre rejudecare în fond la Judecătoria Alba Iulia, față de

valoarea acțiunii patrimoniale evaluabilă în bani, situată sub 100.000 lei

reținând incidența art. 2 pct. 1 lit. c) raportat la art. 1 pct. 1 C. proc.

civ. precum și interpretarea dedusă din decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 32 din 9 iunie 2008.

Împotriva deciziei

menționate reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, ca instanță de

apel, cu cheltuieli de judecată și arătând, în acest sens, că, pe de o parte,

prin decizia nr. 581/R/CA/2007 Tribunalul Alba, ca instanță de recurs, a

stabilit irevocabil, cu autoritate de lucru judecat, că petitul principal al

acțiunii introductive vizând obligația de a face, respectiv de restituire a

obiectului împrumutat pârâtei - intimate în baza unui contract de comodat, este

neevaluabil în bani, cererea de despăgubiri pentru lipsă de folosință până la

restituirea bunului în litigiu având numai un caracter accesoriu, fiind

incidente dispozițiile art. 17 C. proc. civ., ignorate de instanța de apel,

iar, pe de altă parte, că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile

unite, nr. 32 din 9 iunie 2008 nu este aplicabilă cauzei, aceasta nefiind în

vigoare la momentul pronunțării sentinței apelate.

Recurenta invocă, de

asemenea, încălcarea art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului prin

neasigurarea unui termen rezonabil de soluționare a cauzei.

Prin întâmpinarea depusă la

dosar intimata - pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, cu

cheltuieli de judecată, față de dispozitivul Deciziei Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secțiile unite, nr. 32 din 9 iunie 2008.

Examinând recursul

reclamantei din perspectiva motivului de nelegalitate invocat se constată că

acesta este fondat.

Din această perspectivă

critica avansată de recurentă cu privire la neaplicabilitatea în cauză a

Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, nr. 32 din 9

iunie 2008 este întemeiată, față de faptul că dezlegările date prin deciziile

Secțiilor unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate într-un

recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, fără a avea efect

„asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația

părților din acele procese” potrivit art. 329 alin. (3) C. proc. civ., și –

desigur – nici asupra hotărârilor judecătorești pronunțate câtă vreme deciziile

respective nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Cum Decizia Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secțiile unite, nr. 32 din 9 iunie 2008 a fost publicată

în M. Of. nr. 830/10.12.2008, dezlegările date nu influențează soluțiile

pronunțate de instanțe anterior acestei date și – în acest context – nici

soluția instanței de apel, decizia recurată, pronunțată la 3 octombrie 2008

neputând fi, deci, influențată de decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

evocată.

Este întemeiată și critica

recurentei care vizează ignorarea de către instanța de apel a faptului că

stabilirea competenței Tribunalului Alba de soluționare a cauzei ca instanță de

fond s-a pronunțat printr-o decizie irevocabilă, dată în recurs, situație

raportat la care nu sunt incidente dispozițiile art. 297 alin. (2) C. proc.

civ. cum greșit a reținut instanța criticată.

Așadar, cum obiectul

principal al acțiunii introductive a fost judicios calificat prin decizia

irevocabilă nr. 581/R/CA din 27 noiembrie 2007 a Tribunalului Alba, secția comercială

și contencios administrativ, ca fiind neevaluabil în bani, întrucât vizează

obligația de a face a pârâtei, respectiv aceea de a preda bunurile mobile

primite și utilizate în baza unui contract de comodat încheiat cu reclamanta,

în mod judicios a fost stabilită competența tribunalului de a judeca în primă

instanță, sentința pronunțată de această instanță de fond putând fi atacată cu

apel ce se judecă de către curtea de apel.

Astfel fiind, față de faptul

că instanța de apel a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, cu

aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (3) C. proc. civ., recursul declarat de

recurentă urmează a fi admis și, pe cale de consecință, decizia recurată

urmează a fi casată, iar cauza urmează a fi trimisă aceleiași instanțe spre

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC M. SRL Alba Iulia, împotriva deciziei comerciale nr. 108/A/2008

din 3 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2009.