ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 aprilie 2006,

reclamanta SC R.S.G. SRL a chemat în judecată pârâții C.A.E., C.B.E. și SC A.C.

SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună încetarea

actelor de concurență neloială constând în

deturnarea

clientelei și încercarea de angajare a salariaților reclamantei în scopul

dezorganizării activității acesteia.

Totodată, reclamanta

a cerut să se dispună publicarea hotărârii în presă pe cheltuiala pârâților.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că deturnarea clientelei sale a avut loc prin folosirea de

către pârâți a legăturilor stabilite cu această clientelă cât au fost salariați

ca directori de vânzări la SC R.S.G. SRL (15 noiembrie 2005 - 15 martie 2006).

După încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta, pârâții au înființat SC A.C.

SRL care are activitate principală similară cu reclamanta.

Din

înscrisurile depuse rezultă că societatea pârâtă a comercializat anvelope către

clientela reclamantei, lansând oferte către aceștia, iar scăderea vânzărilor pe

perioada 15 noiembrie 2005 - 15 martie 2006 este legată de dezinteresul

foștilor directori de vânzări.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991.

Tribunalul Dolj, secția

comercială, prin sentința nr. 27 din 30 ianuarie 2007 a respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că prin probele administrate reclamanta nu a

făcut dovada existenței unei veritabile clientele personale, nici existența

unei scăderi a veniturilor sale și, cu atât mai puțin, existența vreunei

legături între pretinsa conduită lipsită de onestitate a foștilor salariați și

această scădere.

De asemenea a

înlăturat nota de investigare întocmită de o firmă de detectivi particulari

motivat de faptul că legea de organizare a profesiei de detectiv oprește

utilizarea datelor informațiilor obținute în exercitarea activității specifice

în soluționarea altor litigii decât cele penale.

Împotriva acestei

soluții a promovat apel reclamanta în esență criticile făcând referire la

faptul că instanța de fond în mod nejustificat a revenit asupra probei cu

expertiza contabilă, că nu s-a luat în considerare probele privind acțiunile

nelegale înfăptuite de pârâți prin racolarea clienților; și că nejustificat a

apreciat ca neconcludentă declarația martorului audiat în cauză.

În scop probator

instanța de apel a încuviințat proba cu expertiză contabilă.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 61 din 6 martie 2008 a respins

apelul ca nefondat.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în adevăr reclamanta

nu a făcut dovada că intimații pârâți au comercializat

același

tip de mărfuri către aceiași clientelă în perioada cât au fost angajați ai

apelantei-reclamante și că ar fi încălcat clauza de fidelitate către angajator.

Astfel ofertele

pretins lansate nu poartă nici o dată, iar livrarea produselor s-a făcut după

încetarea rapoartelor de muncă.

În ceea ce privește

concluziile raportului de expertiză, instanța de control judiciar a reținut că

acestea nu sunt concludente întrucât nu a lămurit aspectele legate de

schimbările intervenite în profilul celor două societăți și dacă există o

legătură de cauzalitate între acestea, mărginindu-se la a releva doar rulajele

pe care părțile le-au avut cu diverși beneficiari comuni, fără a analiza

factorii obiectivi, concurenți care influențează profitul unei societăți

comerciale.

S-a mai reținut că

apelanta nu era distribuitor exclusiv a unor anumite mărfuri și nu există nici

o clauză de exclusivitate în convențiile cu beneficiarii acestor mărfuri, care

se puteau aprovizionarea de la oricare distribuitor, în mod liber, în

concordanță cu legea cererii și ofertei.

Cu petiția

înregistrată la data de 23 aprilie 2008 reclamanta a declarat recurs invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că

instanța de apel a făcut confuzie între acțiunea de concurență neloială

întemeiată pe răspunderea delictuală și clauza de neconcurență prevăzută în

Codul Muncii.

De asemenea

arată că întreg probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada faptelor

ilicite de intimații-pârâți și implicit a existenței faptelor de concurență

neloială.

Se reiau criticile ce au format obiectul apelului

soluționat.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 304 C.

proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru

motive de nelegalitate.

În speță, recurenta

critică modul de interpretare a probatoriilor administrate, aspecte semnalate

putând fi examinate în raport de netemeinicie și nu legalitate având în vedere

calea de atac a recursului.

Astfel se știe că

concurența neleoială (ilicită, interzisă) constă în orice act sau fapt contrar

uzanțelor cinstite în activitatea comercială prin practicarea unor astfel de

competiții urmându-se de regulă atragerea și captarea prin mijloace neoneste a

comerciantului lezat.

Potrivit art. 3 și art.

6 din Legea nr. 11/1991 comerciantul vinovat răspunde pentru faptele de

concurență neloială în sensul că va fi obligat să înceteze sau

să înlăture actul și după caz să plătească

despăgubiri sau să înlăture actul și

după caz să plătească despăgubiri pentru daunele

pricinuite.

În speță, instanța de

apel a constatat având în vedere elementele răspunderii în concurență neloială

(faptă ilicită, prejudiciul, legătura de

cauzalitate

și vinovăția persoanei răspunzătoare) că nu se poate reține culpa

pârâților-intimați.

În

acest context, justificat instanța de apel a considerat argumentând

amplu probele

administrate, că nu poate fi recunoscut reclamantei-apelante un

drept la clientelă, ca un drept exclusiv de

exploatare a clientelei sale, ca element al fondului de comerț.

Față de cele arătate,

rezultă că recurenta nu a fost în măsură să

demonstreze

nelegalitatea hotărârii criticate situație în care

Văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta SC R.S.G. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 61 din 6 martie 2008 a

Curții de Apel

Craiova, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.