ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 517/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 12 aprilie 2006, reclamanta SC R.S.G. SRL a chemat în judecată pârâții C.A.E., C.B.E. și SC A.C. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună încetarea actelor de concurență neloială constând în deturnarea clientelei și încercarea de angajare a salariaților reclamantei în scopul dezorganizării activității acesteia. Totodată, reclamanta a cerut să se dispună publicarea hotărârii în presă pe cheltuiala pârâților. În susținerea cererii reclamanta a arătat că deturnarea clientelei sale a avut loc prin folosirea de către pârâți a legăturilor stabilite cu această clientelă cât au fost salariați ca directori de vânzări la SC R.S.G.

SRL (15 noiembrie 2005 - 15 martie 2006). După încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta, pârâții au înființat SC A.C. SRL care are activitate principală similară cu reclamanta. Din înscrisurile depuse rezultă că societatea pârâtă a comercializat anvelope către clientela reclamantei, lansând oferte către aceștia, iar scăderea vânzărilor pe perioada 15 noiembrie 2005 - 15 martie 2006 este legată de dezinteresul foștilor directori de vânzări. În drept au fost invocate dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 27 din 30 ianuarie 2007 a respins acțiunea ca nefondată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada existenței unei veritabile clientele personale, nici existența unei scăderi a veniturilor sale și, cu atât mai puțin, existența vreunei legături între pretinsa conduită lipsită de onestitate a foștilor salariați și această scădere. De asemenea a înlăturat nota de investigare întocmită de o firmă de detectivi particulari motivat de faptul că legea de organizare a profesiei de detectiv oprește utilizarea datelor informațiilor obținute în exercitarea activității specifice în soluționarea altor litigii decât cele penale.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta în esență criticile făcând referire la faptul că instanța de fond în mod nejustificat a revenit asupra probei cu expertiza contabilă, că nu s-a luat în considerare probele privind acțiunile nelegale înfăptuite de pârâți prin racolarea clienților; și că nejustificat a apreciat ca neconcludentă declarația martorului audiat în cauză. În scop probator instanța de apel a încuviințat proba cu expertiză contabilă. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 61 din 6 martie 2008 a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că în adevăr reclamanta nu a făcut dovada că intimații pârâți au comercializat același tip de mărfuri către aceiași clientelă în perioada cât au fost angajați ai apelantei-reclamante și că ar fi încălcat clauza de fidelitate către angajator.

Astfel ofertele pretins lansate nu poartă nici o dată, iar livrarea produselor s-a făcut după încetarea rapoartelor de muncă. În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză, instanța de control judiciar a reținut că acestea nu sunt concludente întrucât nu a lămurit aspectele legate de schimbările intervenite în profilul celor două societăți și dacă există o legătură de cauzalitate între acestea, mărginindu-se la a releva doar rulajele pe care părțile le-au avut cu diverși beneficiari comuni, fără a analiza factorii obiectivi, concurenți care influențează profitul unei societăți comerciale. S-a mai reținut că apelanta nu era distribuitor exclusiv a unor anumite mărfuri și nu există nici o clauză de exclusivitate în convențiile cu beneficiarii acestor mărfuri, care se puteau aprovizionarea de la oricare distribuitor, în mod liber, în concordanță cu legea cererii și ofertei.

Cu petiția înregistrată la data de 23 aprilie 2008 reclamanta a declarat recurs invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că instanța de apel a făcut confuzie între acțiunea de concurență neloială întemeiată pe răspunderea delictuală și clauza de neconcurență prevăzută în Codul Muncii. De asemenea arată că întreg probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada faptelor ilicite de intimații-pârâți și implicit a existenței faptelor de concurență neloială. Se reiau criticile ce au format obiectul apelului soluționat. Recursul este nefondat. Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate.

În speță, recurenta critică modul de interpretare a probatoriilor administrate, aspecte semnalate putând fi examinate în raport de netemeinicie și nu legalitate având în vedere calea de atac a recursului. Astfel se știe că concurența neleoială (ilicită, interzisă) constă în orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială prin practicarea unor astfel de competiții urmându-se de regulă atragerea și captarea prin mijloace neoneste a comerciantului lezat. Potrivit art. 3 și art. 6 din Legea nr. 11/1991 comerciantul vinovat răspunde pentru faptele de concurență neloială în sensul că va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul și după caz să plătească despăgubiri sau să înlăture actul și după caz să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.

În speță, instanța de apel a constatat având în vedere elementele răspunderii în concurență neloială (faptă ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția persoanei răspunzătoare) că nu se poate reține culpa pârâților-intimați. În acest context, justificat instanța de apel a considerat argumentând amplu probele administrate, că nu poate fi recunoscut reclamantei-apelante un drept la clientelă, ca un drept exclusiv de exploatare a clientelei sale, ca element al fondului de comerț. Față de cele arătate, rezultă că recurenta nu a fost în măsură să demonstreze nelegalitatea hotărârii criticate situație în care Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.S.G. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 61 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.