ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 mai 2008, reclamanta SC I.Z.A.M.A.R. SRL, comuna Brabova, județul Dolj a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P.

a județului Dolj să se dispună anularea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 și a Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007 cu privire la suma de 583.875 lei, reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere, iar în subsidiar, să se constate nelegalitatea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 și să fie obligate pârâtele să soluționeze pe fond contestația depusă împotriva Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că organele de inspecție fiscală au determinat nelegal baza de impozitare pe trimestrul II al anului 2006, pentru că nu au avut în vedere cheltuiala cu întreaga valoare a producției distruse de inundațiile produse în perioada 20 - 24 aprilie 2006. De asemenea, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 34 din 18 martie 2008, agenția pârâtă a respins ca nemotivată contestația formulată, fără să o analizeze pe fond.

Prin încheierea dată în ședința publică de la 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007 și a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, constatând că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, atât în privința cazului bine justificat, cât și în privința riscului producerii unei pagube iminente. Aceeași instanță a pronunțat sentința nr. 178 din 27 iunie 2008, prin care a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 34 din 18 martie 2008 emisă de D.G.F.P. a județului Dolj și a obligat pârâta să soluționeze pe fond contestația reclamantei, prin emiterea unei noi decizii.

Hotărând astfel, instanța de fond a constatat nelegalitatea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 prin care contestația reclamantei a fost respinsă ca nemotivată, reținând că din cuprinsul contestației rezultă motivele de fapt și de drept pentru care s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007. Instanța de fond a stabilit că în mod nelegal organele de inspecție fiscală nu au analizat pe fond contestația formulată de reclamantă, deși în considerentele deciziei contestate au expus modul de calcul al impozitului pe profit și al accesoriilor și au precizat că se va examina fondul contestației. Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 17 iunie 2008, a declarat recurs pârâta D.G.F.P.

a Județului Dolj, în nume propriu și în numele pârâtei A.N.A.F., solicitând modificarea hotărârilor instanței de fond, în sensul respingerii cererilor formulate de reclamantă. Recurenta A.N.A.F. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii formulate împotriva sa, învederând că nu a emis nici una din deciziile contestate în cauză. Încheierea din ședința publică de la 17 iunie 2008 a fost criticată de recurente în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și s-a arătat că actele depuse de societatea intimată la dosar nu dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal.

Recurentele au susținut că instanța de fond avea posibilitatea să verifice situația concretă a intimatei și efectele pe care le poate produce executarea silită a actului administrativ – fiscal, ceea ce nu s-a realizat și în consecință, măsura suspendării executării a fost dispusă numai pe baza unor prezumții. În baza aceleiași prevederi legale a fost criticată soluția dată pe fondul pricinii și s-a susținut că hotărârea de admitere a acțiunii și de anulare a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 este lipsită de temei legal, întrucât contestația depusă de intimată a fost corect respinsă ca nemotivată.

Recurentele au arătat că intimata nu a răspuns adresei prin care i s-a solicitat să prezinte documentele pe care își întemeiază cererea, nu a indicat temeiul de drept și de fapt pentru contestarea întregii sume reprezentând impozit pe profit suplimentar și nu a precizat cât din acest impozit contestă, dat fiind că neînregistrarea contabilă a unor cheltuieli nu are legătură cu întreaga sumă stabilită suplimentar de inspecția fiscală prin decizia de impunere. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente: Recurenta A.N.A.F. a susținut neîntemeiat că nu are legitimare procesuală în cauză, deși a fost parte la judecarea dosarului la instanța de fond și a formulat apărări pe fondul pricinii, fără a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive.

Criticile aduse de recurente hotărârii pronunțate la data de 17 iunie 2008 în baza art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 se dovedesc a fi lipsite de interes, astfel încât nu se mai impune a fi examinate, întrucât măsura suspendării executării a încetat ca urmare a soluționării irevocabile a cauzei prin judecarea prezentului recurs. În privința soluției de admitere a acțiunii și de anulare a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008, se constată că sunt nefondate criticile formulate în recurs cu privire la aplicarea legii care reglementează calea administrativă de atac a contestației.

Instanța de fond a constatat întemeiat nelegalitatea deciziei prin care a fost respinsă ca nemotivată contestația depusă de societatea intimată, dat fiind că aceasta cuprinde descrierea situației de fapt privind cauza distrugerii culturilor agricole, procedura de scădere din evidență a producției distruse de forță majoră atestată prin înscrisurile eliberate de Primăria comunei Măceșu de Jos, precum și temeiurile de drept pentru cererea de anulare a obligațiilor fiscal suplimentare stabilite de i nspecția fiscală prin Decizia de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007. Astfel, s-a reținut în concordanță cu probele administrate în cauză, că intimata și-a motivat în drept contestația pe dispozițiile art. 94 alin. (1) și alin. (3) lit. c), art. 205 și urm. C. proc.

fisc., republicat și pct. 13 din H.G. nr. 44/2004 cu privire la modul de înregistrare a veniturilor sau a cheltuielilor eronat efectuate sau omise. Din acest motiv, este corectă concluzia instanței de fond privind nelegalitatea deciziei nr. 34 din 18 martie 2008, întrucât contestația depusă de societatea intimată cuprinde argumentele de fapt și de drept necesare analizei pe fond de către organele de soluționare a contestației, prin verificarea apărărilor formulate în raport de elementele de fapt și de drept avute în vedere la emiterea actului administrativ-fiscal, potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (1) C. proc. fisc., republicat. Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive pentru casarea sau modificarea încheierii din 17 iunie 2008 și a sentinței nr. 178 din 27 iunie 2008, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 178 din 27 iunie 2008 precum și a încheierii din 17 iunie 2008 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2009.