ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 575/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 mai 2008, reclamanta

SC I.Z.A.M.A.R. SRL, comuna Brabova, județul Dolj a solicitat în contradictoriu

cu pârâtele A.N.A.F. și D.G.F.P. a județului Dolj să se dispună anularea Deciziei

nr. 34 din 18 martie 2008 și a Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie

2007 cu privire la suma de 583.875 lei, reprezentând impozit pe profit,

majorări și penalități de întârziere, iar în subsidiar, să se constate

nelegalitatea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 și să fie obligate pârâtele să

soluționeze pe fond contestația depusă împotriva Deciziei de impunere nr. 5108

din 31 octombrie 2007.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că organele de inspecție fiscală au determinat nelegal

baza de impozitare pe trimestrul II al anului 2006, pentru că nu au avut în

vedere cheltuiala cu întreaga valoare a producției distruse de inundațiile

produse în perioada 20 - 24 aprilie 2006. De asemenea, reclamanta a arătat că

prin Decizia nr. 34 din 18 martie 2008, agenția pârâtă a respins ca nemotivată

contestația formulată, fără să o analizeze pe fond.

Prin încheierea dată în

ședința publică de la 17 iunie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr.

5108 din 31 octombrie 2007 și a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei, constatând că sunt

întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004,

atât în privința cazului bine justificat, cât și în privința riscului

producerii unei pagube iminente.

Aceeași instanță a pronunțat

sentința nr. 178 din 27 iunie 2008, prin care a admis acțiunea, a anulat Decizia

nr. 34 din 18 martie 2008 emisă de D.G.F.P. a județului Dolj și a obligat

pârâta să soluționeze pe fond contestația reclamantei, prin emiterea unei noi

decizii.

Hotărând astfel, instanța de

fond a constatat nelegalitatea Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008 prin care

contestația reclamantei a fost respinsă ca nemotivată, reținând că din

cuprinsul contestației rezultă motivele de fapt și de drept pentru care s-a

solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007.

Instanța de fond a stabilit

că în mod nelegal organele de inspecție fiscală nu au analizat pe fond

contestația formulată de reclamantă, deși în considerentele deciziei contestate

au expus modul de calcul al impozitului pe profit și al accesoriilor și au precizat

că se va examina fondul contestației.

Împotriva acestei sentințe

și a încheierii din 17 iunie 2008, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. a

Județului Dolj, în nume propriu și în numele pârâtei A.N.A.F., solicitând

modificarea hotărârilor instanței de fond, în sensul respingerii cererilor

formulate de reclamantă.

Recurenta A.N.A.F. a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea acțiunii

formulate împotriva sa, învederând că nu a emis nici una din deciziile

contestate în cauză.

Încheierea din ședința

publică de la 17 iunie 2008 a fost criticată de recurente în baza art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și s-a arătat că actele depuse de societatea intimată la dosar

nu dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr.

554/2004 pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal.

Recurentele au susținut că

instanța de fond avea posibilitatea să verifice situația concretă a intimatei

și efectele pe care le poate produce executarea silită a actului administrativ

– fiscal, ceea ce nu s-a realizat și în consecință, măsura suspendării executării

a fost dispusă numai pe baza unor prezumții.

În baza aceleiași prevederi

legale a fost criticată soluția dată pe fondul pricinii și s-a susținut că

hotărârea de admitere a acțiunii și de anulare a Deciziei nr. 34 din 18 martie

2008 este lipsită de temei legal, întrucât contestația depusă de intimată a

fost corect respinsă ca nemotivată. Recurentele au arătat că intimata nu a

răspuns adresei prin care i s-a solicitat să prezinte documentele pe care își întemeiază

cererea, nu a indicat temeiul de drept și de fapt pentru contestarea întregii

sume reprezentând impozit pe profit suplimentar și nu a precizat cât din acest

impozit contestă, dat fiind că neînregistrarea contabilă a unor cheltuieli nu

are legătură cu întreaga sumă stabilită suplimentar de inspecția fiscală prin

decizia de impunere.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art.

304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge prezentul recurs pentru următoarele considerente:

Recurenta A.N.A.F. a

susținut neîntemeiat că nu are legitimare procesuală în cauză, deși a fost

parte la judecarea dosarului la instanța de fond și a formulat apărări pe

fondul pricinii, fără a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive.

Criticile aduse de recurente

hotărârii pronunțate la data de 17 iunie 2008 în baza art. 14 și art. 15 din

Legea nr. 554/2004 se dovedesc a fi lipsite de interes, astfel încât nu se mai

impune a fi examinate, întrucât măsura suspendării executării a încetat ca

urmare a soluționării irevocabile a cauzei prin judecarea prezentului recurs.

În privința soluției de

admitere a acțiunii și de anulare a Deciziei nr. 34 din 18 martie 2008, se

constată că sunt nefondate criticile formulate în recurs cu privire la aplicarea

legii care reglementează calea administrativă de atac a contestației.

Instanța de fond a constatat

întemeiat nelegalitatea deciziei prin care a fost respinsă ca nemotivată

contestația depusă de societatea intimată, dat fiind că aceasta cuprinde

descrierea situației de fapt privind cauza distrugerii culturilor agricole,

procedura de scădere din evidență a producției distruse de forță majoră

atestată prin înscrisurile eliberate de Primăria comunei Măceșu de Jos, precum

și temeiurile de drept pentru cererea de anulare a obligațiilor fiscal

suplimentare stabilite de

i

nspecția

fiscală prin Decizia de impunere nr. 5108 din 31 octombrie 2007.

Astfel, s-a reținut în

concordanță cu probele administrate în cauză, că intimata și-a motivat în drept

contestația pe dispozițiile art. 94 alin. (1) și alin. (3) lit. c), art. 205 și

urm. C. proc. fisc., republicat și pct. 13 din H.G. nr. 44/2004 cu privire la

modul de înregistrare a veniturilor sau a cheltuielilor eronat efectuate sau

omise.

Din acest motiv, este

corectă concluzia instanței de fond privind nelegalitatea deciziei nr. 34 din

18 martie 2008, întrucât contestația depusă de societatea intimată cuprinde

argumentele de fapt și de drept necesare analizei pe fond de către organele de

soluționare a contestației, prin verificarea apărărilor formulate în raport de

elementele de fapt și de drept avute în vedere la emiterea actului

administrativ-fiscal, potrivit dispozițiilor art. 183 alin. (1) C. proc. fisc.,

republicat.

Față de considerentele

expuse, constatând că nu există motive pentru casarea sau modificarea

încheierii din 17 iunie 2008 și a sentinței nr. 178 din 27 iunie 2008, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de D.G.F.P. Dolj și A.N.A.F., împotriva sentinței nr. 178 din 27 iunie 2008

precum și a încheierii din 17 iunie 2008 ale Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2009.