ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1336/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: L a data de 18 decembrie 2007 reclamantul Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș a chemat-o în judecată pe SC C. SA Reșița pentru ca instanța prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a contractului de execuție lucrări încheiat între cele două părți și înregistrat cu nr. 8 din 24 noiembrie 2007, în ceea ce privește prețul și să oblige pârâta la finalizarea lucrării „Reparație capitală (R.K.) a instalațiilor sanitare - apă-canal și a instalațiilor de apă caldă", deoarece nu a fost realizată reabilitarea subsolului. Reclamantul a arătat în cererea sa că Ministerul Sănătății a aprobat în cadrul fondurilor alocate de la bugetul local pe anul 2006 suma de 343 mii lei pentru reparații capitale instalații sanitare și hidranți la Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș.

Pentru realizarea lucrării s-a organizat o licitație care a fost câștigată de SC C. SA Reșița care a oferit prețul cel mai mic respectiv 342,95 mii lei și că, urmare acestei licitații s-a încheiat contractul 8/2006 în care nu s-a ținut cont de suma alocată de la buget, convenindu-se asupra prețului de 342,95 mii lei plus 65.167 lei TVA. Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș a achitat în cursul anului 2006 întreaga lucrare, precizând că suma s-a plătit cu ordinul de plată 1615 din 30 noiembrie 2006 în valoare de 171.492,50 lei și ordinul de plată 1869 din 22 decembrie 21006 în valoare de 171.507,50 lei.

A mai arătat că analizând contractul nr. 8/2006, caietul de sarcini și documentația privind licitația a hotărât să solicite în instanță constatarea nulității absolute a contractului în ceea ce privește prețul lucrării, deoarece au fost încălcate prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice și obligarea pârâtei să termine lucrările privind reabilitarea subsolului spitalului cu mențiunea că nu este de acord să fie restituită contravaloarea lucrărilor neexecutate deoarece finanțarea a fost aferentă anului 2006 și nu mai poate fi folosită în prezent. Concilierea directă organizată în contradictoriu cu pârâta nu a avut ca rezultat înțelegerea amiabilă a părților. In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 500/2002 și art. 1073 și urm. C. civ.

Judecătoria Caransebeș reținând că valoarea contractului în litigiu comercial dedus judecății este de 408.152 lei și constatând că cererile în materie comercială al cărui obiect are o valoare mai mare de peste 1 miliard sunt de competența tribunalului, a admis excepția de necompetență materială a instanței, declinând competența de soluționare a cererii formulate în favoarea Tribunalului Caras-Severin, așa cum rezultă din sentința civilă nr.14 din 15 ianuarie 2008. Prin sentința comercială nr.341 din 17 martie 2008 Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea.

Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în cauză nu există nicio dovadă din care să rezulte că pârâta a nesocotit dispozițiile legale, iar contractul este valabil încheiat, fiind un act juridic care îndeplinește toate condițiile de validitate, că la încheierea și semnarea contractului s-a format acordul de voință al părților, că prețul, ca element esențial al contractului a fost stabilit de comun acord, prin voința comună a părților semnatare, iar pârâta a executat lucrările care au fost recepționate de reclamant, astfel că dispozițiile art. 1073 și urm. C. civ. nu sunt aplicabile în speță. De asemenea tribunalul a reținut culpa reclamantului în executarea contractului întrucât nu a organizat frontul de lucru pentru reabilitarea subsolului, nepunând la dispoziția executantului amplasamentul liber de orice sarcini conform obligației pe care și-a asumat-o prin art. 5 alin. (1) pct. 1 lit. a) din contract.

Pentru aceleași motive, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială prin decizia civilă nr. 174 din 30 septembrie 2008 a respins apelul declarat de reclamantul Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș împotriva sentinței mai sus menționate. În contra deciziei pronunțată în apel reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute parțiale a contractului de lucrări nr. 8/2006 precum și obligarea pârâtei la finalizarea lucrării așa cum s-a obligat în contract. Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Un prin motiv pentru care a solicitat modificarea deciziei atacate se referă la încălcarea dispozițiilor imperative ale Legii 500/2002 privind finanțele publice, respectiv art. 14, art. 21 și art. 22, care în opinia recurentului ocrotesc un interes general și potrivit cărora sumele aprobate prin buget reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite iar angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate, nerespectarea acestor prevederi constituind o încălcare gravă a disciplinei financiare, prețul contractului nefiind stabilit de comun acord ci urmare a licitației.

Un al doilea motiv privește cel de-al doilea capăt de cerere și se referă la faptul că pârâta trebuia să repare și instalația de canalizare de la subsolul spitalului conform pct. 3-5 din caietul de sarcini, lucrare care nu a fost executată în întregime situație recunoscută chiar de către pârâtă, care i-a propus să-i returneze sumele cuvenite pentru lucrările neexecutate lucru inacceptabil deoarece sumele se returnează la bugetul de stat, menționând că nu a avut nicio culpă în nerealizarea în întregime a contractului, frontul de lucru la care face referire instanța în considerentele deciziei atacate neavând corespondent în contract. Recursul este nefondat. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează posibilitatea modificării hotărârii atacate, când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Motivele de recurs invocate în temeiul acestui articol nu pot fi reținute pentru următoarele considerente: Recurentul reclamant a cerut prin acțiunea introductivă să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de execuție nr. 8 din 24 noiembrie 2006 încheiat între Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș și SC C. SA Reșița, motivând că au fost încălcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice în ceea ce privește prețul lucrării care a fost stabilit prin licitație; a mai solicitat să fie obligată pârâta să termine lucrările privind subsolul spitalului.

Ambele capete de cerere au fost analizate corect atât de instanța de fond cât și de instanța de apel care, reținând că actul juridic încheiat între părți îndeplinește toate condițiile de validitate, încheierea și semnarea contractului având la bază acordul de voință al părților, au constatat că în cauză nu operează nulitatea absolută și că reabilitarea subsolului nu s-a făcut din cauza nerespectării obligațiilor contractuale de către însuși reclamantul, din culpa acestuia. Art. 948 C. civ. stabilește condițiile esențiale pentru validitatea actului juridic, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământ valabil, obiect determinat, cauză licită. Sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă este nulitatea.

Nulitatea absolută sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic a unei norme care ocrotește un interes general obștesc. In cauză, reclamantul a invocat nulitatea absolută parțială a contractului, referitoare la preț, având în vedere prevederile art. 14, art. 21 și art. 22 din Legea finanțelor publice. Dispozițiile mai sus menționate reglementează cheltuirea banilor din bugetele instituțiilor statului, sarcinile pe care le au ordonatorii care utilizează creditele potrivit prevederilor din bugetele aprobate precum și responsabilitățile acestora pentru angajarea cheltuielilor peste limitele creditelor bugetare repartizate și aprobate.

în speță, aceste dispoziții nu reclamă un interes general obștesc și, față de împrejurarea că nu orice nerespectare a actelor normative atrage nulitatea absolută precum și faptul că actului juridic invocat respectiv contractul nr. 8/2006 nu-i lipsește niciun element esențial pentru valabilitatea sa, în mod corect cererea a fost respinsă, neputând fi reținută nulitatea absolută parțială a acestui act juridic. Contractul nr. 8/2006 a fost încheiat cu manifestarea de voință exprimată de cele două părți în condițiile de validitate cerute de art. 948 C. civ., din înscrisurile aflate la dosar neexistând nicio dovadă care să demonstreze încălcarea vreuneia dintre condițiile esențiale de validitate cerute de acesta.

De reținut este faptul că încălcarea normelor în temeiul cărora recurentul a cerut să se constate nulitatea absolută parțială a contractului, respectiv art. 14 alin. (1) și (2), art. 21 și art. 22 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, este sancționată de chiar această lege în Cap. V art.71, art. 72, potrivit cărora, nerespectarea acestor dispoziții constituie contravenții și se sancționează conform O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct.7 C. proc. civ. hotărârea atacată se poate modifica când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Analizând motivele de recurs în contextul cerut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., raportat la decizia instanței de apel, se poate constata că instanța a analizat în întregime apelul declarat de reclamant reținând că prin art. 1 alin. (2) din contractul de execuție al lucrării s-a stabilit de comun acord prețul, că legea părților o reprezintă contractul 8/2006, astfel că sunt eronate susținerile reclamantului în sensul că prețul nu poate fi achitat conform contractului deoarece fiind vorba de o instituție publică, angajarea cheltuielilor ei se face numai în limitele creditelor bugetare aprobate. Contractul fiind legal încheiat, prețul se achită conform prevederilor acestuia.

Corect a reținut instanța de apel că în conformitate cu dispozițiile art. 5 pct. l din contract, beneficiarul are obligația de a pune la dispoziția executantului amplasamentul liber de orice sarcini, că beneficiarul nu i-a pus la dispoziție amplasamentul așa cum au stabilit părțile prin contract și că actul juridic încheiat între părți îndeplinește toate condițiile de validitate, în cauză neoperând nulitatea absolută. Prin urmare se poate constata că decizia nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii. Art. 304 pct. 8 C. proc. civ. prevede posibilitatea modificării deciziei atacate când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Invocarea acestui temei de drept de către recurent în susținerea recursului său, nu poate fi reținută deoarece realizarea lucrărilor prevăzute de pct. 3.5 din caietul de sarcini este legată intrinsec de îndeplinirea obligațiilor beneficiarului de a pune la dispoziția executantului amplasamentul liber de orice sarcini, așa cum prevede art. 5.1 din contractul nr. 8/2006, interpretările recurentului asupra interpretării expresiilor „liber de orice sarcini", „lucrări pregătitoare", „front de lucru", fiind simple speculații.

Contractul nr. 8/2006 îndeplinește toate condițiile de validitate prevăzute de lege, existând o corelare între dispozițiile pct. 3.5 din Caietul de sarcini și art. 5.1 din contract, astfel că în mod corect a fost respins și cel de al doilea capăt de cerere, instanța de apel aplicând și interpretând corect art. 5.1 din contractul nr. 8/2006 referitor la obligația beneficiarului de a pune la dispoziția executantului amplasamentul liber de orice sarcini. Era obligația beneficiarului de a urmări executarea lucrării și a pune la dispoziția executantului amplasamentul în vedere executării lucrărilor, motivarea recurentului în sensul că nu a fost anunțat cu privire la obligația de a asigura front de lucru când a început lucrarea în 2006, ci abia în vara anului 2007, neavând niciun suport legal.

Ca urmare, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Spitalul Municipal Caransebeș împotriva deciziei nr. 174 din 30 septembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2009.