ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1911/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr. 9332/Com/2004 al Tribunalului Timiș, reclamanta SC A.D.P.T. SA Timișoara a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Caransebeș solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 6.464.555.862 lei c/val a patru facturi neachitate, cu actualizarea debitului pe anul 2000, respectiv reactualizarea acestuia pe anul 2003. Ulterior, respectiv la data de 25 februarie 2005 reclamanta a făcut o precizare de acțiune (fila 167 din dosarul instanței de fond), în considerarea unei plăți parțiale făcută de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 446 din 21 aprilie 2005 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantei și a dispus obligarea pârâtei la plata sumelor de 6.214.632.242 lei cu titlu de c/val lucrări neachitate, 949.773.895 lei actualizare debit și 51.299.594 lei, cheltuieli de judecată, reținând că sumele solicitate prin acțiune au ca temei legal convenția părților. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel Primăria Municipiului Caransebeș prin primar care a solicitat admiterea apelului său, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, cu respingerea acțiunii reclamantei. A susținut că valoarea lucrărilor de drumuri aprobată de A.D.N. București a fost, pentru perioada ce privește litigiul pe rol, în sumă de 1.000.000.000 lei, sumă pe care pârâta a achitat-o reclamantei pentru lucrările efectuate, restul lucrărilor urmând a fi achitate de A.N.D.

București. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 92 din 10 aprilie 2007 a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința tribunalului și pe fond a exonerat-o pe pârâtă de plata sumei de 10.498.929 lei, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței. La pronunțarea hotărârii de mai sus, instanța de apel a ținut cont de concluziile stabilite prin rapoartele de expertiză tehnică și contraexpertiză dispuse și efectuate în cauză. Nemulțumită de hotărârea de mai sus, Consiliul Local Caransebeș și Primăria Caransebeș prin Primar au declarat recurs susținând că hotărârea din apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. A solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

A criticat hotărârea recurată sub aspectele privind neluarea în seamă a excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Caransebeș și al prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei. A mai susținut în recurs că experții nu au efectuat o expertiză corectă, nu au făcut o cercetare locală și nu s-a ținut seama că lucrările de drumuri au fost finalizate de A.N.D. București iar nu de reclamantă. Recursul pârâtelor este nefondat. Din analiza contractului de execuție a investiției - covor asfaltic D.N. - depus de reclamantă la dosarul instanței de fond (filele 10-16) rezultă că A.D.P. Timișoara a încheiat contractul din 8 martie 1999 cu Primăria Municipiului Caransebeș, prin primar, în calitate de instituție publică care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului local (așa cum prevăd dispozițiile art. 59 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Din conduita Consiliului Local Caransebeș, adoptată în timpul executării acestui contract prin plata facturilor emise de reclamantă în contul lucrărilor efectuate, este atestată ratificarea contractului de către această autoritate deliberativă locală. De altfel, cum recursul a fost declarat în primul rând de Consiliul local, care împreună cu Primăria reprezintă componentele autorității deliberative și executive locale ale Municipiului Caransebeș, corelat cu cele ce preced, conduc la constatarea că motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei Caransebeș este nefondat.

În ce privește critica potrivit cu care dreptul material la acțiune al reclamantei a fost prescris la data formulării acțiunii introductive la instanță, se constată din analiza actelor din dosar că față de data de 24 noiembrie 2006 când acțiunea reclamantei s-a înregistrat la Tribunalul Timiș, factura emisă pentru suma de 26.551,3 lei la data de 14 noiembrie 2000 este prescrisă. În acest context urmează a se admite recursul pârâtelor și totodată și apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 446 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Timiș, care se va modifica în sensul că din suma la care pârâtele au fost obligate la plată se va constata prescrisă suma precizată mai sus. Critica din recurs referitoare la expertizele din apel și modalitatea efectuării acestora este de asemenea nefondată.

Este de remarcat că nu a fost contestată nici calitatea, nici întinderea lucrărilor. În hotărârea sa instanța de apel a analizat acest aspect și în baza concluziilor din rapoartele respective a constata că beneficiarul lucrărilor datorează mai puțin cu 10.498.929 lei, astfel că această mențiune din sentința instanței de fond se va menține, cum de altfel se vor menține și restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului Caransebeș și Consiliul local al Municipiului Caransebeș împotriva Deciziei civile nr. 92 din 10 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează. Admite apelul pârâților împotriva sentinței nr. 446 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Timiș, pe care o modifică în sensul că va constata prescrisă creanța din factura din 14 noiembrie 2000 în sumă de 26.551,3 lei din suma pretinsă. Menține restul dispozițiilor privind exonerarea pârâtei pentru suma de 10.498.929 lei. Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2008.