ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1911/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea ce a format obiectul Dosarului nr.

9332/Com/2004 al Tribunalului Timiș, reclamanta SC A.D.P.T. SA Timișoara a

chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Caransebeș solicitând ca

prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 6.464.555.862

lei c/val a patru facturi neachitate, cu actualizarea debitului pe anul 2000,

respectiv reactualizarea acestuia pe anul 2003.

Ulterior, respectiv

la data de 25 februarie 2005 reclamanta a făcut o precizare de acțiune (fila

167 din dosarul instanței de fond), în considerarea unei plăți parțiale făcută

de pârâtă.

Prin sentința civilă nr.

446 din 21 aprilie 2005 Tribunalul Timiș a admis acțiunea reclamantei și a

dispus obligarea pârâtei la plata sumelor de 6.214.632.242 lei cu titlu de

c/val lucrări neachitate, 949.773.895 lei actualizare debit și 51.299.594 lei,

cheltuieli de judecată, reținând că sumele solicitate prin acțiune au ca temei

legal convenția părților.

Împotriva hotărârii

pronunțată de instanța de fond a declarat apel Primăria Municipiului Caransebeș

prin primar care a solicitat admiterea apelului său, schimbarea în tot a

sentinței instanței de fond, cu respingerea acțiunii reclamantei. A susținut că

valoarea lucrărilor de drumuri aprobată de A.D.N. București a fost, pentru

perioada ce privește litigiul pe rol, în sumă de 1.000.000.000 lei, sumă pe

care pârâta a achitat-o reclamantei pentru lucrările efectuate, restul

lucrărilor urmând a fi achitate de A.N.D. București.

Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială, prin Decizia civilă nr. 92 din 10 aprilie 2007 a

admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința tribunalului și pe fond a

exonerat-o pe pârâtă de plata sumei de 10.498.929 lei, cu menținerea restului

dispozițiilor sentinței.

La pronunțarea

hotărârii de mai sus, instanța de apel a ținut cont de concluziile stabilite

prin rapoartele de expertiză tehnică și contraexpertiză dispuse și efectuate în

cauză.

Nemulțumită de

hotărârea de mai sus, Consiliul Local Caransebeș și Primăria Caransebeș prin

Primar au declarat recurs susținând că hotărârea din apel a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii.

A solicitat admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate cu consecința respingerii acțiunii

reclamantei.

A criticat hotărârea

recurată sub aspectele privind neluarea în seamă a excepției lipsei calității

procesuale pasive a Primăriei Municipiului Caransebeș și al prescrierii

dreptului material la acțiune al reclamantei.

A mai susținut în

recurs că experții nu au efectuat o expertiză corectă, nu au făcut o cercetare

locală și nu s-a ținut seama că lucrările de drumuri au fost finalizate de A.N.D.

București iar nu de reclamantă.

Recursul pârâtelor

este nefondat.

Din analiza contractului

de execuție a investiției - covor asfaltic D.N. - depus de reclamantă la

dosarul instanței de fond (filele 10-16) rezultă că A.D.P. Timișoara a încheiat

contractul din 8 martie 1999 cu Primăria Municipiului Caransebeș, prin primar,

în calitate de instituție publică care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului

local (așa cum prevăd dispozițiile art. 59 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Din conduita

Consiliului Local Caransebeș, adoptată în timpul executării acestui contract

prin plata facturilor emise de reclamantă în contul lucrărilor efectuate, este

atestată ratificarea contractului de către această autoritate deliberativă

locală.

De altfel, cum

recursul a fost declarat în primul rând de Consiliul local, care împreună cu

Primăria reprezintă componentele autorității deliberative și executive locale

ale Municipiului Caransebeș, corelat cu cele ce preced, conduc la constatarea

că motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive a Primăriei

Caransebeș este nefondat.

În ce privește

critica potrivit cu care dreptul material la acțiune al reclamantei a fost

prescris la data formulării acțiunii introductive la instanță, se constată din

analiza actelor din dosar că față de data de 24 noiembrie 2006 când acțiunea

reclamantei s-a înregistrat la Tribunalul Timiș, factura emisă pentru suma de

26.551,3 lei la data de 14 noiembrie 2000 este prescrisă.

În acest context

urmează a se admite recursul pârâtelor și totodată și apelul declarat împotriva

sentinței civile nr. 446 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Timiș, care se va

modifica în sensul că din suma la care pârâtele au fost obligate la plată se va

constata prescrisă suma precizată mai sus.

Critica din recurs

referitoare la expertizele din apel și modalitatea efectuării acestora este de

asemenea nefondată.

Este de remarcat că

nu a fost contestată nici calitatea, nici întinderea lucrărilor. În hotărârea

sa instanța de apel a analizat acest aspect și în baza concluziilor din

rapoartele respective a constata că beneficiarul lucrărilor datorează mai puțin

cu 10.498.929 lei, astfel că această mențiune din sentința instanței de fond se

va menține, cum de altfel se vor menține și restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâții Primăria Municipiului Caransebeș și Consiliul local al

Municipiului Caransebeș împotriva Deciziei civile nr. 92 din 10 aprilie 2007 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o casează.

Admite apelul

pârâților împotriva sentinței nr. 446 din 21 aprilie 2005 a Tribunalului Timiș,

pe care o modifică în sensul că va constata prescrisă creanța din factura din

14 noiembrie 2000 în sumă de 26.551,3 lei din suma pretinsă.

Menține restul

dispozițiilor privind exonerarea pârâtei pentru suma de 10.498.929 lei.

Menține restul

dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 iunie 2008.