ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2794/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 27.05.2021 sub nr. x/2021 reclamanta CMI Dr. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.108.600,98 RON reprezentând contravaloarea facturilor emise de către reclamantă și confirmate de către debitoare, precum și la plata penalităților de întârziere datorate în acord cu prevederile art. 9.1 lit. g) din Contractul investițional 5337/11.09.2014 până la data plății efective a debitului principal, cu cheltuieli de judecată. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 197 și următoarele C. proc. civ.

Sentința Tribunalului Caraș- Severin: Prin sentința civilă nr. 673 din 14 iunie 2023, Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CMI DR. A. S.R.L.. A obligat pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș la plata sumei de 1.108.600,98 RON către reclamantă și penalități de întârziere în limita debitului principal, cuantum de 1.108.600,98 RON. În temeiul art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.592,48 RON. Împotriva sentinței civile nr. 673 a declarat apel pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș.

Decizia Curții de Apel Timișoara: Prin decizia civilă nr. 159 din 6 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a constatat perimată cererea de apel formulată de pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș împotriva sentinței civile nr. 673 din 14 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 159 din 6 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș. Recurentul pârât nu și-a întemeiat cererea în drept, formulând următoarele critici cu privire la obligațiile de plată stabilite în sarcina sa: au fost reținute de către instanțe în mod greșit obligații de plată către reclamanta CM Dr. A. S.R.L. în valoare de 1.108.600,98 RON, penalități de întârziere în limita debitului principal în cuantum de 1.108.600,98 RON, deși o parte din aceste sume au fost achitate, fapt atestat prin ordinele de plată (din cele 17 facturi depuse de reclamant ca fiind neachitate, 9 facturi însumând 889641,9 RON erau deja plătite la data la care a fost depusă în instanță cererea de chemare in judecata). A precizat că valoarea de 1.108.600,98 RON pretinsă de reclamantă ca fiind restanță financiară datorată de Spitalul Municipal de Urgenta Caransebeș nu este reală, ci îndoielnică, întrucât expertul contabil prezintă instanței un raport din care nu reiese concret, cu exactitate, procedura, etapele si modul în care a efectuat calculele contabile pentru determinarea sumelor datorate și mai ales a penalităților stabilite. A menționat că Spitalul Municipal de Urgență Caransebeș a recunoscut existența debitului, însă nu și a documentelor depuse de CMI Dr. A. în instanță și a concluzionat că existenta debitului nu dovedește cu certitudine că facturile depuse de reclamant in instanță sunt neplătite. Mai mult, se poate observa ca emiterea ordinelor de plată si achitarea efectivă a celor 9 facturi din 17, a avut loc într-o perioadă mult mai scurtă decât reiese din calculele expertizei contabile (ca de exemplu, factura nr. x/29.03.2019, în valoare de 94.048,61 RON si nu de 23.777,78 RON cât o prezintă raportul contabil, a fost achitată cu OP-ul nr. 513 din 30.05.2019 în valoare de 286.083,68 RON). Aceeași situație se regăsește și în cazul facturilor nr. x/23.04.2019 în valoare de 107.355,51 RON, care este prezentată în raportul expertizei contabile ca neplatită timp de 736 de zile(rezultând o penalitate de 395.069,28 de RON, a facturii nr. x/24.05.2019 în valoare de 99.048308 RON, care apare scadentă cu data de 23.06.2019, a fost achitată cu OP-ul nr. 753 din 22.07.2019, a facturii nr. x/27.06.2019 în valoare de 97.854,98 RON, precum și a facturilor nr. x/17.07.2019, nr. y/30.08.2019, nr. z/12.09.2019 precum și a facturii nr. x/25.10.2019, în valoare de 100.293,18 RON. A arătat că având în vedere documentele menționate, consideră că a depus înscrisurile necesare la dosarul cauzei, prin care s-a dovedit achitarea celor 9 facturi, din cele 17 invocate ca neplătite de către creditorul C.M.I. Dr. A. S.R.L., si a conchis că în opinia sa, este eronată expertiza contabilă, întrucât atât reclamantul cat si expertul contabil au schimbat pe parcursul derulării procesului, ordinea si înscrisurile la care a fost calculat inițial debitul în valoare de 1.108.600.98 RON, reprezentând contravaloarea facturilor restante depuse în cererea de chemare în judecată, împrejurare de natură să nască suspiciuni privind corectitudinea acestora, motiv pentru care a solicitat anularea penalităților solicitate de reclamantă.

Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinare, intimata CMI Dr. A. S.R.L.. a solicitat respingerea recursului pe cale de excepție, ca fiind nul, și în subsidiar, pe fondul cauzei, ca neîntemeiat și, în consecință, menținerea deciziei recurate ca fiind legală și temeinică. A învederat că recursul astfel cum a fost formulat, nu vizează soluția instanței în ceea ce privește perimarea cererii de apel, iar motivele expuse nu pot fi încadrate în nici unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și ca atare, solicită să se constate nulitatea recursului formulat. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Aspectele evidențiate în cererea de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte constată că, în esență, recurentul-pârât critică situația de fapt reținută de instanțele fondului, arătând că facturile imputate ca neplătite au fost în realitate achitate, argumentându-se că ordinele de plată depuse ca suport probator au făcut pe deplin dovada acoperii debitului datorat, în condițiile în care decizia recurată este una de perimare a cererii de apel. De asemenea, se insistă asupra faptului că instanța de apel s-ar fi raportat în analiza penalităților datorate la alte înscrisuri și o altă ordine decât cea prezentată inițial prin cererea de chemare în judecată, susținere ce tinde la reanalizarea situației de fapt. Or, de vreme ce hotărârea atacată nu a vizat o analiză a fondului, ci doar a constatat perimarea apelului, rezultă că niciuna din criticile ce se referă la fondul raporturilor juridice nu are legătură cu obiectul controlului în recurs și, prin urmare, poate fi încadrată într-un motiv de recurs care să privească decizia recurată, iar nu sentința primei instanțe – sentință care nu poate fi verificată direct în recurs, în condițiile unui apel perimat. De altminteri, chiar dacă fondul ar fi fost dezlegat prin hotărârea din apel, criticile ce tindeau spre reținerea unei alte situații de fapt sau spre reevaluarea unor probe – de ex., invocarea unor pretinse neregularități în efectuarea expertizei contabile – aceste susțineri ar viza netemeinicia sentinței primei instanțe și s-ar situa oricum în afara celor susceptibile de cenzură în recurs, nefiind obiecții de nelegalitate sau legate de interpretarea sau aplicarea eronată a normelor de drept și fiind incompatibile cu scopul recursului, astfel cum este acesta definit de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., potrivit cu care instanței de recurs îi este supusă examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.