ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4196/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la 6 februarie 2007, prin declinarea competenței materiale de către Tribunalul Bihor, reclamanții C.C., ș.a., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, obligarea pârâtului la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005, obligarea pârâtului la plata fondului de premii în cuantum de 5% din fondul de salarii pe anul 2005, obligarea pârâtului la plata primei de concediu pentru anii 2004 – 2006, obligarea pârâtului pentru reclamanții și intervenienții în interes propriu, cu grade de ofițeri, la acordarea sporului pentru condiții de pericol deosebit pentru anul 2004, obligarea pârâtului la restituirea cotelor de impozit reținute începând cu data de 1 aprilie 2003, până la data rămânerii definitive a hotărârii, obligarea pârâtului la calcularea și reducerea corespunzătoare a impozitului, conform prevederilor art. 10 din Legea nr. 80/1995, începând cu data de 1 aprilie 2003 pentru cei cărora li s-a conferit Ordinul „Meritul Militar” și „În serviciul Armatei”, obligarea pârâtului la actualizarea sumelor cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective a sumelor reprezentate de drepturile bănești solicitate.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin diferite acte normative s-a suspendat acordarea, respectiv s-au diminuat sau chiar s-au pierdut unele drepturi salariale (solicitate prin acțiune). Astfel sporul de fidelitate și fondul de premiere de 10% a căror acordare a fost suspendată prin O.U.G. nr. 118/2004, trebuie acordate, aceste drepturi puteau fi modificate printr-o lege organică iar nu prin ordonanță de urgență, reclamanții arătând că, nici legea bugetului nu este o lege organică, față de suspendarea acordării primei de concediu.

Au precizat reclamanții că, prin diminuarea sporurilor pentru condiții de pericol deosebit s-a făcut o discriminare între ofițerii și agenții de poliție, încălcându-se prevederile art. 5 alin. (4) C. muncii și ale Pactului Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, iar neacordarea reducerilor de impozit corespunzătoare decorațiilor, semnelor onorifice este nelegală, fiind aplicabile reducerile de impozit prevăzute de Legea nr. 80/1995 și celor care dețin ordinele și medaliile precizate prin acțiune. Prin cererile înregistrate la 11 mai 2007 și 22 iulie 2007 (filele 214 și 238 din dosarul Curții de Apel Oradea) reclamanții-intervenienți: B.B., ș.a., au formulat cerere de intervenție în nume propriu împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative, solicitând obligarea acestuia la acordarea acelorași drepturi solicitate de reclamanți.

La 15 mai 2007 pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor solicitând ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea, chematul în garanție să fie obligat să vireze în contul pârâtului, sumele admise. Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 129/CA/ 2007-P.I.din 29 iunie 2007 a respins excepția nulității cererii de chemare în judecată, întemeiată pe prevederile art. 133 alin. (1) din Codul de procedură civilă, invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative. A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C.C., ș.a., împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative.

A admis în parte cererile de intervenție în interes propriu formulate de reclamanții-intervenienți A.C., ș.a. A obligat pârâtul la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 calculat conform Ordinului M.I.R.A, în favoarea reclamanților și intervenienților în interes propriu. A obligat pârâtul la plata către reclamanți și intervenienți a fondului de premii în cuantum de 5% din fondul de salarii, pe anul 2005.A obligat pârâtul la plata către reclamanți și intervenienți a primei de concediu pentru anii 2004 – 2006. A obligat pârâtul, la plata către reclamanții și intervenienții cu grade de ofițeri, a sporului pentru condiții de pericol deosebit pentru anul 2004. A obligat pârâtul la restituirea cotelor de impozit, reținute, începând cu data de 1 aprilie 2003, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

A obligat pârâtul la calcularea și reducerea corespunzătoare a impozitului, conform prevederilor art.10 din Legea nr. 80/1995, începând cu data de 1 aprilie 2003, pe viitor, pentru cei cărora li s-a conferit Ordinul „Meritul Militar” respectiv „În Serviciul Armatei”. A obligat pârâtul la actualizarea cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective, a sumelor reprezentate de drepturile bănești acordate. A respins ca nefondată cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanții și intervenienții în nume propriu sunt polițiștii și potrivit Legii nr. 360/2002 sunt funcționari publici cu statut special, aflați în subordinea Ministerului Internelor și Reformei Administrative.

Drepturile salariale ale acestora puteau fi modificate numai printr-un act normativ, cu aceeași putere cu actul normativ prin care s-a instituit acordarea drepturilor, iar nu printr-o ordonanță de urgență. Cu privire la plata premiilor pe anul 2005 s-a reținut că acest drept a fost acordat polițiștilor prin lege organică, iar prin suspendarea acordării dreptului se ajunge la pierderea lui efectivă. De asemenea, dreptul polițiștilor la plata primelor de concediu, acordat prin lege organică, nu poate fi suspendat printr-o lege care nu este lege organică, respectiv prin Legea bugetului de stat.

S-a reținut totodată că, cererea reclamanților și intervenienților pentru acordarea primelor de concediu pentru anul 2003 este neîntemeiată pentru anul 2003, față de Decizia nr. XII din 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în recursul în interesul legii, care a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2), teza I din O.G. nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 cu modificările și completările ulterioare, prima de concediu se cuvine pentru perioada 2004-2006. Pentru capătul de cerere privind acordarea sporului pentru condiții de pericol deosebit pentru anul 2004, instanța de fond a reținut că prin O.G.

nr. 8/2004 s-a făcut practic o discriminare între ofițerii și agenții de poliție, aceștia din urmă continuând să beneficieze în anul 2004 de spor, ceea ce contravine prevederilor art.5 alin. (4) C. muncii și Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, fiind neîntemeiată invocarea de către pârât a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât ministerul pârât are atribuții în stabilirea și acordarea sporului solicitat de reclamanți. Instanța de fond a stabilit ca fiind întemeiată și solicitarea reclamanților și intervenienților decorați cu Ordinul „Meritul Militar” de a li se restitui cotele de impozit reținute nelegal, începând cu data de 1 aprilie 2003, fiind aplicabile prevederile art. 10 din Legea nr. 80/1995.

În ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a reținut că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești cuvenite angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor, sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu-i pârâtului, cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite, a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că: - obligarea sa la acordarea sporului de fidelitate pentru anul 2005 nu are temei legal, întrucât prin hotărârea atacată se recunoaște producerea de efecte juridice pentru un act normativ a cărui aplicare era suspendată în perioada de referință; - obligarea pârâtului la plata premiilor pentru anul 2005 este nelegală, întrucât constituirea fondului de premiere se face cu încadrarea în fondurile aprobate anual în buget, cu această destinație, iar premiul nu este un drept obligatoriu a fi acordat; - obligarea pârâtului la plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 și 2006 reprezintă încălcarea prevederilor imperative ale legilor bugetare, prevederile art. 37 alin. (2) teza I din O.G.

nr. 38/2003 fiind suspendate la data la care trebuiau să intre în vigoare, deci nu puteau să producă efecte juridice; - obligarea pârâtului la acordarea către reclamanții și intervenienții care au calitatea de ofițer, a sporului pentru condiții de pericol deosebit este netemeinică și nelegală, față de lipsa calității procesuale pasive a pârâtului. Intimații - reclamanți și intervenienți aveau obligația de a dovedi prin orice mijloace de probă că, desfășoară activități prevăzute de lege în art. 21 din O.G. nr. 38/2003 și pct. 15.1 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul M.A.I.

nr. 132/2004 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, precum și faptul că au dreptul la sporul respectiv și că acesta nu le-a fost acordat, iar șefii unităților poartă întreaga răspundere pentru îndeplinirea condițiilor legale de acordare a sporului pentru pericol deosebit; - hotărârea atacată cu recurs este netemeinică și nelegală susține recurentul și cu privire la obligarea sa la restituirea cotelor de impozit pentru intimații cărora li s-a conferit Ordinul „Meritul Militar”, respectiv „În Serviciul Armatei”, sume reținute începând cu 01 aprilie 2003, până la data rămânerii definitive a hotărârii, întrucât de la 01 noiembrie 2004, de când a intrat în vigoare O.G. nr. 73/1999 nu a mai existat temei legal pentru reducerea impozitului pe venit cu 30%, 40% și respectiv 50%, potrivit semnului onorific acordat polițiștilor.

Hotărârea este criticată și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât drepturile salariale pretinse prin acțiune nu au fost acordate din cauza suspendării aplicării dispozițiilor legale prin care au fost instituite, situație care nu poate fi imputată pârâtului, întocmirea proiectelor de buget fiind o atribuție a Ministerului Economiei și Finanțelor, care gestionează fondurile necesare punerii în plată a drepturilor bănești pretinse prin acțiune. Prin decizia nr. 4792 din 11 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și s-a casat această sentință cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a reținut necesita­tea completării probatoriului prin administrarea probei cu înscrisuri și efectuarea unei expertize contabile, precum și a altor probe ce vor fi precizate de părți, dacă sunt de natură să lămurească aspectele deduse judecății pentru calcularea sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale și precizarea persoa­nelor îndreptățite a li se acorda. S-a reținut de instanța supremă că dispozitivul hotărârii, așa cum este formulat, nu poate fi pus în aplicare. În rejudecare Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr. 87/CA/2008 din 19 mai 2008 a respins acțiunea reclamanților și a intervenienților precum și cererea de chemare în garanție, reținând că reclamanții, cu ocazia rejudecării, nu au înțeles să propună nici o probă și să administreze proba cu expertiza contabilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și intervenienții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenții au susținut în esență că respectivul calcul al pretențiilor, au hotărât a-l efectua pe calea expertizei contabile extrajudiciare prin care să se stabilească cu exactitate care este cuantumul datorat de către pârâta intimată fiecărui reclamant respectiv intervenient.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin decizia nr. 4792 din 11 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, s-a casat sentința nr.129 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel Oradea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probatoriilor, în sensul administrării probei cu înscrisuri și efectuării unei expertize contabile, precum și a altor probe ce vor fi precizate de părți, dacă sunt de natură să lămurească aspectele deduse judecății pentru calcularea sumelor pretinse cu titlu de drepturi salariale și precizarea persoa­nelor îndreptățite a li se acorda. Cu ocazia rejudecării, reclamanții nu au înțeles să propună nici o probă și nici să administreze proba cu expertiza contabilă.

În baza rolului activ, instanța, în ședința publică din 14 aprilie 2008 a dispus din oficiu efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele stabilite; cu toate acestea reclamanții nu au înțeles să achite avansul pentru efectuarea lucrării și neexistând un fond din care să se plătească expertizele ordo­nate din oficiu, în ședința publică din 12 mai 2008 s-a revenit asupra expertizei ordonate, reținându-se că este imposibilă efectuarea acestei probe, față de opunerea categorică a reclamanților. Față de situația de fapt prezentată și având în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora “ În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”, prima instanță în mod corect a soluționat cauza, hotărând respingerea cererilor formulate.

Susținerile reclamanților și intervenienților din cererea de recurs, în sensul efectuării, eventual, a unei expertize extrajudiciare, nu pot fi primite. Expertiza reprezintă un mijloc de probă, la care instanța sau părțile pot recurge atunci când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt sunt necesare cunoștințe de specialitate dintr-un anumit domeniu de activitate; a cărei administrare este dispusă de instanță în condițiile art. 201 C. proc. civ., respectiv a numirii experților în modalitatea prevăzută de lege care să respecte caracterul moralmente neutru al acesteia; În cazul ordonării și administrării probei cu expertiză, instanța este obligată să stabilească clar obiectivele, jurisprudența fiind în sensul de a nu se întemeia o soluție pe o expertiză extrajudiciară.

Așa fiind și constatându-se că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în temeiul art. 312, alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.I.R., ș.a., împotriva sentinței nr. 87/CA/2008 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2008.