ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2591/2009

Deliberând asupra recursului de față, pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Brașov, secția penală pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 41/F din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr. 210/64/2009 în baza art. 781 alin. (1) raportat la art. 278 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale a admis plângerea formulată de petentul B.M.S. împotriva dispoziției de netrimitere în judecată din cuprinsul rechizitoriului nr. 98 D/P/2007 din data 16 februarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brașov, prin care procurorul de caz a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 26 C. pen. raportat la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și în consecință; A fost trimisă cauza procurorului șef al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se pronunța pe fondul plângerii petiționarului privind schimbarea termenului de drept al poliției de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. în art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C. proc. pen. Hotărând astfel instanța verificând lucrările și materialul aflat în dosarul cauzei a motivat și reținut următoarele: - plângerea în fața judecătorului împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror trebuie adresată și soluționată în prealabil de către procurorul ierarhic superior potrivit art. 275-278 C. proc.

pen., articole la care fac trimitere expresă dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen.; - fiind o cale de atac reglementată de dreptul intern, aceasta va fi privită ca parte integrantă a procedurii, din punctul de vedere al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea cauza Delcourt vs. Belgia), în toate situațiile în care o persoană interesată este nemulțumită de soluția adoptată de procuror, fără a distinge după cum soluția este cuprinsă într-un act, ce este și procesual, dar și procedural în același timp, cu funcții diferite, rezoluție, ordonanță sau rechizitoriu, lucru ce rezultă din întreaga reglementare și prin prisma interpretării sistematice dispozițiilor instituției plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală; fiind reglementată o astfel de cale de atac, cale de atac în care pot fi remediate deficiențele ivite într-un stadiu anterior al procedurii privită în ansamblu, deci și în cursul urmăririi penale, aceasta trebuie aplicată, în lumina jurisprudenței CEDO, tocmai în vederea garantării unui proces echitabil; - fiind reglementată în dreptul intern, procurorul ierarhic superior trebuie să o soluționeze pe fond, tocmai pentru a nu lipsi, într-un mod discreționar, pe cel care se consideră vătămată, de o cale de atac; o dată reglementată această cale, trebuie să i se acorde eficiența cerută de lege, mai ales că un text de lege trebuie privit, potrivit teoriei generale a dreptului,

în sensul că a fost edictat pentru a produce efecte juridice, iar nu de a-l lipsi de conținut, astfel cum s-a întâmplat în soluționarea plângerii de către procurorul ierarhic superior; - mai mult, s-ar ajunge ca, indirect, dar într-un mod discriminatoriu, ca persoanele față de care se dispune o soluție de netrimitere în judecată prin rechizitoriu, să nu poată beneficia de verificarea actului apreciat ca vătămător de către procurorul ierarhic superior, față de cele în privința cărora soluția de netrimitere în judecată a fost adoptată prin rezoluție sau ordonanță; - motivarea procurorului ierarhic superior din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov, potrivit căreia soluția de netrimitere în judecată adoptată față de petent ar fi făcut obiectul controlului de legalitate prin verificarea rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior din cadrul D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Brașov, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc.

pen. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, intervenția, verificarea internă, nu rezistă criticilor, tocmai datorită naturii juridice diferite a celor două instituții și mai ales lipsei de analiză a motivelor care l-au determinat pe petent să apeleze la calea de atac prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen., în acest din urmă caz fiind în prezența unei sesizări externe; - prima fază a verificării interne, din oficiu, de către procurorul superior a soluțiilor de netrimitere în judecată, chiar cuprinse în rechizitoriu, este exercitată în toate cauzele, înainte de a fi comunicate părților interesate. Numai ulterior desfășurării acestei proceduri interne, respectiv după comunicarea soluției procurorului de netrimitere în judecată, se naște dreptul persoanei vătămate, precum și al altor persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, de a formula sau nu plângere împotriva acesteia, conform procedurii distinct reglementată în art. 278 și art. 278 1 C. proc.

pen. Or, conform acestei ultime proceduri, guvernată de principiul disponibilității și care nu are reglementări separate în raport de actul procesual/procedural ce constituie sau conține soluția procurorului de netrimitere în judecată, plângerea inițială va fi adresată și soluționată de prim-procurorul parchetului sau procurorul ierarhic superior, potrivit specificațiilor din art. 278 C. proc. pen. Necesitatea și obligativitatea parcurgerii acestei etape, anterior sesizării instanței de judecată conform art. 278 1 C. proc. pen. și în cazul soluțiilor de netrimitere cuprinse în rechizitoriu, este justificată și de împrejurarea că plângerea poate fi formulată de către „orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate”, drepturi și interese care, eventual, nu au examinate sau care pot fi justificate prin argumente ce nu au existat în momentul verificării inițiale, din oficiu, de către procurorul ierarhic superior.

2. Împotriva sentințe amintite a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov cu motivarea că soluția de admitere a plângerii și trimiterea acesteia la procurorul șef, nu are temei legal, nefiind prevăzută de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen., cale de atac retrasă potrivit declarației procurorului ierarhic superior de ședință, făcută la primul termen de judecată ce a avut loc la data de 7 iulie 2009. În consecință, în baza art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) și (3) C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului în cauză, declarat de Serviciul Teritorial Brașov, D.I.I.C.O.T., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Ia act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov, împotriva sentinței penale nr. 41/F din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind pe intimatul petiționar B.M.S. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 iulie 2009.