ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2591/2009

Deliberând asupra recursului de față, pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

de Apel Brașov, secția penală pentru cauze cu minori, prin sentința penală nr. 41/F

din 22 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr. 210/64/2009 în baza art. 781 alin.

(1) raportat la art. 278 C. proc. pen. și art. 6 din Convenția Europeană pentru

apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale a admis plângerea

formulată de petentul B.M.S. împotriva dispoziției de netrimitere în judecată

din cuprinsul rechizitoriului nr. 98 D/P/2007 din data 16 februarie 2009 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Brașov, prin care procurorul de caz a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a acestuia și aplicarea unei sancțiuni cu caracter

administrativ sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 26 C.

pen. raportat la art. 42 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 161/2003 și art. 26

C. pen. raportat la art. 44 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și în consecință;

A

fost trimisă cauza procurorului șef al D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

Brașov din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru a se pronunța pe fondul plângerii petiționarului privind schimbarea

termenului de drept al poliției de scoatere de sub urmărire penală din art. 10 alin.

(1) lit. b

1

) C. proc. pen. în art. 10 alin. (1) lit. a) sau d) C.

proc. pen.

Hotărând

astfel instanța verificând lucrările și materialul aflat în dosarul cauzei a

motivat și reținut următoarele:

- plângerea

în fața judecătorului împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată adoptate

de procuror trebuie adresată și soluționată în prealabil de către procurorul

ierarhic superior potrivit art. 275-278 C. proc. pen., articole la care fac

trimitere expresă dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.;

-

fiind o cale de atac reglementată de dreptul intern, aceasta va fi privită ca

parte integrantă a procedurii, din punctul de vedere al art. 6 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (a se vedea

cauza Delcourt vs. Belgia), în toate situațiile în care o persoană interesată

este nemulțumită de soluția adoptată de procuror, fără a distinge după cum

soluția este cuprinsă într-un act, ce este și procesual, dar și procedural în

același timp, cu funcții diferite, rezoluție, ordonanță sau rechizitoriu, lucru

ce rezultă din întreaga reglementare și prin prisma interpretării sistematice

dispozițiilor instituției plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire

penală; fiind reglementată o astfel de cale de atac, cale de atac în care pot

fi remediate deficiențele ivite într-un stadiu anterior al procedurii privită

în ansamblu, deci și în cursul urmăririi penale, aceasta trebuie aplicată, în

lumina jurisprudenței CEDO, tocmai în vederea garantării unui proces echitabil;

-

fiind reglementată în dreptul intern, procurorul ierarhic superior trebuie să o

soluționeze pe fond, tocmai pentru a nu lipsi, într-un mod discreționar, pe cel

care se consideră vătămată, de o cale de atac; o dată reglementată această

cale, trebuie să i se acorde eficiența cerută de lege, mai ales că un text de

lege trebuie privit, potrivit teoriei generale a dreptului, în sensul că a fost

edictat pentru a produce efecte juridice, iar nu de a-l lipsi de conținut,

astfel cum s-a întâmplat în soluționarea plângerii de către procurorul ierarhic

superior;

-

mai mult, s-ar ajunge ca, indirect, dar într-un mod discriminatoriu, ca

persoanele față de care se dispune o soluție de netrimitere în judecată prin

rechizitoriu, să nu poată beneficia de verificarea actului apreciat ca

vătămător de către procurorul ierarhic superior, față de cele în privința

cărora soluția de netrimitere în judecată a fost adoptată prin rezoluție sau

ordonanță;

-

motivarea procurorului ierarhic superior din cadrul D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial

Brașov, potrivit căreia soluția de netrimitere în judecată adoptată față de

petent ar fi făcut obiectul controlului de legalitate prin verificarea

rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior din cadrul D.I.I.C.O.T., Biroul

Teritorial Brașov, potrivit art. 264 alin. (3) C. proc. pen. și art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 508/2004, intervenția, verificarea internă, nu rezistă

criticilor, tocmai datorită naturii juridice diferite a celor două instituții

și mai ales lipsei de analiză a motivelor care l-au determinat pe petent să

apeleze la calea de atac prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen., în acest din

urmă caz fiind în prezența unei sesizări externe;

- prima

fază a verificării interne, din oficiu, de către procurorul superior a

soluțiilor de netrimitere în judecată, chiar cuprinse în rechizitoriu, este

exercitată în toate cauzele, înainte de a fi comunicate părților interesate.

Numai ulterior desfășurării acestei proceduri interne, respectiv după

comunicarea soluției procurorului de netrimitere în judecată, se naște dreptul

persoanei vătămate, precum și al altor persoane ale căror interese legitime

sunt vătămate, de a formula sau nu plângere împotriva acesteia, conform

procedurii distinct reglementată în art. 278 și art. 278

1

C. proc.

pen. Or, conform acestei ultime proceduri, guvernată de principiul

disponibilității și care nu are reglementări separate în raport de actul

procesual/procedural ce constituie sau conține soluția procurorului de

netrimitere în judecată, plângerea inițială va fi adresată și soluționată de

prim-procurorul parchetului sau procurorul ierarhic superior, potrivit

specificațiilor din art. 278 C. proc. pen. Necesitatea și obligativitatea

parcurgerii acestei etape, anterior sesizării instanței de judecată conform

art. 278

1

C. proc. pen. și în cazul soluțiilor de netrimitere

cuprinse în rechizitoriu, este justificată și de împrejurarea că plângerea

poate fi formulată de către „orice alte persoane ale căror interese legitime au

fost vătămate”, drepturi și interese care, eventual, nu au examinate sau care

pot fi justificate prin argumente ce nu au existat în momentul verificării

inițiale, din oficiu, de către procurorul ierarhic superior.

2.

Împotriva sentințe amintite a declarat în termen recurs Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Brașov

cu motivarea că soluția de admitere a plângerii și trimiterea acesteia la

procurorul șef, nu are temei legal, nefiind prevăzută de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., cale de atac retrasă potrivit declarației procurorului

ierarhic superior de ședință, făcută la primul termen de judecată ce a avut loc

la data de 7 iulie 2009.

În

consecință, în baza art. 385

4

alin. (2) raportat la art. 369 alin.

(1) și (3) C. proc. pen. se va lua act de retragerea recursului în cauză,

declarat de Serviciul Teritorial Brașov, D.I.I.C.O.T., din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Ia act de retragerea recursului declarat

de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.,

Serviciul Teritorial Brașov, împotriva sentinței penale nr. 41/F din 22 aprilie

2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

privind pe intimatul petiționar B.M.S.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7

iulie 2009.