ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1944/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 22 ianuarie 2009

pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, a fost respinsă ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul P.R.P. împotriva

sentinței penale nr. 330 din 13 august 1998 pronunțată de Tribunalul București,

secția l-a penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost

obligat revizuientul la cheltuieli judiciare către stat.

Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe

lângă Tribunalul București condamnatul P.R.P. a solicitat revizuirea sentinței

penale nr. 330 din 13 august 1998 pronunțată de Tribunalul București, secția

l-a penală, arătând că instanța de fond a comis o eroare gravă de fapt în

sensul că nu se putea reține comiterea infracțiunii prev. de art. 282 C. pen.

în condițiile în care actele și probele existente la dosar au confirmat doar

împrejurarea că cecurile ce fac obiectul infracțiunii nu au fost onorate la

plată și nicidecum că ar fi fost falsificate, alterate sau contrafăcute.

Revizuientul a arătat că în mod greșit a fost

condamnat și pentru infracțiunea prev. de art. 257 C. pen. din moment ce

martora S.I. nu și-a mai menținut declarația dată în faza de urmărire penală

arătând că a fost determinat de organele de poliție să relateze aspecte

necorespunzătoare realității.

Revizuientul a solicitat să se constate că sunt

îndeplinite condițiile prev. de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen.

Prin referatul întocmit de procuror s-a

solicitat respingerea cererii, întrucât nu este incident niciunul dintre

cazurile de revizuire prev. de art. 394 C. proc. pen.

Tribunalul a reținut că prin sentința penală

330/1998 pronunțată de Tribunalul București, secția l-a penală, revizuientul a

fost condamnat la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 C.

pen. art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., art. 282 alin. (2) C. pen. și art. 290 C.

pen.

Hotărârea

a

rămas

definitivă

prin decizia penală nr. 1682/A/28.0.2001 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

La dosarul cauzei a fost depus și referatul

întocmit conform art. 399 C. proc. pen. în care se propune respingerea cererii

de revizuire.

Tribunalul a constatat că, prin raportare la

exigențele art. 394 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., susținerile

revizuientului nu se circumscriu dispozițiilor menționate, iar cererea de

revizuire este inadmisibilă.

Astfel, revizuirea poate fi cerută când s-au

descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Tribunalul a constatat că revizuientul P.R.P. tinde să obțină o

prelungire a probațiunii prin readministrarea de probe vechi sau prin

administrarea de probe noi (petentul solicitând efectuarea unor demersuri către

instituția de emisiune a eurocecurilor), pentru a dovedi fapte și împrejurări deja

cunoscute și verificate atât de instanța de fond cât și de instanțele de

control judiciar.

De asemenea, săvârșirea infracțiunii de

mărturie mincinoasă nu poate constitui cazul prevăzut de art. 394 alin. (1)

lit. b) C. proc. pen. cât timp această situație nu este dovedită prin hotărâre

judecătorească ori prin ordonanța procurorului.

Împotriva sentinței a declarat apel revizuientul P.R.P.,

solicitând admiterea în principiu a cererii întrucât sunt îndeplinite cerințele

textului de la art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 38/A din 20 februarie 2009 a Curții de Apel

București, secția I penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat.

În esență, instanța de control

judiciar a constatat că apelantul revizuient a făcut referire la situații și

apărări de fond care au fost avute în vedere de instanțele care au soluționat

fondul pricinii și că, deci, cererea de revizuire a fost corect respinsă ca

inadmisibilă.

Nemulțumit de soluția pronunțată,

revizuientul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Temeiul juridic al recursului, îl

constituie prevederile art. 385

9

pct. 9, 10 și 18 C. proc. pen.

Astfel, recurentul susține că

hotărârile atacate nu cuprind motivele pe care se întemeiată soluțiile

pronunțate și că, nefiind soluționată cererea de revizuire în raport de toate

motivele invocate în cerere, se impune casarea lor și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de fond (pct. 9).

Al doilea caz de casare l-ar

reprezenta omisiunea instanței de apel de examinare a unor fapte și împrejurări

noi, fără a le indica în concret.

În fine, invocând cazul de casare

prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., recursul se referă la

comiterea unei grave erori de fapt, susținându-se că instanțele nu au luat în

considerare probele administrate și au denaturat astfel conținutul acestora,

influențând soluția adoptată.

Recursul declarat este neîntemeiat

și urmează a fi respins ca atare.

La instanța de fond revizuientul

și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen.,

susținând că în mod nelegal a fost reținută în sarcina sa infracțiunea prev. de

art. 282 C. pen. și că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea prev.

de art. 257 C. pen. în condițiile în care martorul S.I. nu și-a mai menținut

declarațiile date în faza de urmărire penală, fiind determinat de organele de

cercetare penală să relateze aspecte nereale.

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 53 din 22 ianuarie 2009 a respins ca

inadmisibilă cererea pentru că revizuientul voia prin aceasta fie o prelungire

a probațiunii, fie readministrarea unor probe, fie administrarea unora noi,

pentru a dovedi fapte și împrejurări cunoscute de instanțele care au judecat

fondul cauzei.

Cu privire la cel de-al doilea

motiv, instanța în mod legal și temeinic l-a respins întrucât fapta de mărturie

mincinoasă nu a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă sau

prin ordonanța procurorului.

Hotărârile din fond și din apel

tratează motivele invocate de revizuient în cerere sau exprimate de revizuient

în cerere sau exprimate oral de apărătorul din oficiu în apel.

Instanțele au avut în vedere

susținerile revizuientului și au constatat că nu se încadrează în cazurile

prev. de art. 394 C. proc. pen., astfel că soluțiile pronunțate sunt legale și

temeinice.

Față de cele mai sus expuse Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul revizuientului și îl va obliga la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul P.R.P. împotriva deciziei penale nr. 38 A din 20

februarie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la plata

sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26

mai 2009.