ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 1059 din 24 noiembrie 2009, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 433 alin. (3) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta P.L., care a fost obligată să plătească 150 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Condamnata P.L. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1206/F din 03 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1560 din 07 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Revizuenta a arătat că înțelege să se prevaleze de cauza de revizuire de la art. 394 lit. a) C. proc.

pen., respectiv "o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță la judecarea cauzei", în acest sens precizând că semnăturile executate pe diferite documente considerate ca fiind întocmite în fals nu îi aparțin fiind contrafăcute, fapt ce rezultă și dintr-un "Raport de expertiză criminalistică grafologică extrajudiciară din 11 septembrie 2008". În acest sens, revizuenta a menționat că această probă este prin ea însăși suficientă pentru ca instanța să admită în principiu cererea de revizuire și să dispună rejudecarea cauzei. Prin Sentința penală nr. 1206/F din 03 octombrie 2005 Tribunalul București, secția I penală, a achitat-o pe inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea încadrării juridice din art. 215 1 alin. (1) și (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 raportat la art. 215 1 alin. (1) și (2) cu art. 41 alin. (2) în Legea nr. 345 din 01 iunie 2002 (legea T.V.A.-ului) și respectiv în art. 26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu art. 13 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata P.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 din Legea nr. 345/2002 cu art. 13 C. pen., cu art. 41 alin. (2) și art. 249 C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost în arest preventiv de la 03 noiembrie 2000 la 03 mai 2001. Prin Decizia penală nr. 261/A din 27 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 300/3/2001 s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat Sentința penală nr. 1206 din 03 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând, în fond - în ceea ce o privește pe inculpata P.L. la 4 ani închisoare pentru infracțiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b), c) C. pen. Aceeași inculpată a fost condamnată la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen.

raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată. S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002. S-a dedus prevenția de la 03 noiembrie 2000 la 03 mai 2001. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale. S-a înlăturat dispoziția privind achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

(sub acest ultim aspect instanța de apel a reținut că "în cazul inculpatei P.L., ca efect al aplicării principiilor prevăzute de art. 317 C. proc. pen., privind obiectul judecății va înlătura dispozițiile primei instanțe privind achitarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 C. pen., întrucât inculpata nu a fost trimisă în judecată pentru o asemenea faptă și nici nu a operat o extindere a procesului penal pentru o asemenea faptă"). Instanța de recurs - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a pronunțat în dosarul sus-menționat prin Decizia penală nr. 1560 din 07 mai 2008 - după cum urmează: a admis recursurile declarate de recurenții inculpați D.I., I.E., B.E., P.L.

ș.a. împotriva Deciziei penale nr. 261/A din 27 iulie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. A casat decizia penală atacată, numai cu privire la greșita condamnare a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen. A înlăturat aplicarea art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C.pen., și a descontopit pedepsele rezultante aplicate acestor inculpați pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 C. pen. și art. 26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 și art. 41 alin. (2) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor. A menținut soluția achitării inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., dispusă față de acești recurenți inculpați prin Sentința penală nr. 1206/F din 03 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală. Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire a hotărârii mai sus-menționate, pentru următoarele considerente: Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive. Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o faptă penală sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Se constată că revizuenta P.L. a invocat ca și împrejurare nouă, necunoscută de instanță, faptul că nu ea este autoarea semnăturilor executate pe cererea de rambursare de T.V.A. a SC M.C. SRL și cererea de rambursare SC C.21 P. SRL, depunând în acest sens la dosar un raport de expertiză criminalistică grafică extrajudiciară. Cererea de revizuire a condamnatei P.L. astfel motivată este inadmisibilă, întrucât, din examinarea hotărârilor pronunțate în cele trei căi de atac, aceasta nu a fost condamnată pentru că ar fi semnat cele două cereri de rambursare T.V.A., ci pentru că a întocmit în fals procesele-verbale de verificare prin care propunea rambursarea diferitelor sume cu titlul de T.V.A., respectiv pentru societățile SC O.C.C.I.

SRL, SC A.T. SRL, SC M.C. SRL, SC C.21 P. SRL (în date diferite), SC C.I.E. SRL, SC N.C. SRL, SC S. SRL și altele, astfel încât dovedirea împrejurării că nu condamnata P.L. a semnat două cereri de rambursare nu are relevanță asupra stabilirii vinovăției sau nevinovăției acesteia în raport cu faptele ce i-au fost imputate. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel condamnata P.L., criticând-o pentru netemeinicie cu susținerea că instanța de fond nu a depus diligențe în elucidarea tuturor aspectelor invocate în condițiile în care nici procurorul nu a efectuat o anchetă corespunzătoare. Examinând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu Curtea a constatat că apelul revizuentei este nefondat.

Instanța de condamnare a reținut că activitatea infracțională a revizuentei s-a materializat prin faptul că a avizat cererile formulate de societăți comerciale în condițiile în care aceste persoane juridice nu îndeplineau condițiile rambursării T.V.A.-ului. Prin urmare raportul de expertiză extrajudiciară prin care se atestă că revizuenta nu a semnat cererile de rambursare T.V.A. depuse de SC M.C. SRL și SC C.21 P. SRL este complet lipsit de relevanță, astfel cum judicios a reținut și instanța de fond nefiind apt a proba o împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen., prin Decizia penală nr. 43 din 22 februarie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta P.L. împotriva Sentinței penale nr. 1059 din 24 noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală. Apelanta a fost obligată să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnata P.L. Prin motivele de recurs, revizuenta a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale, apreciind că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen. Motivele de recurs au fost menționate, pe larg, în partea introductivă a deciziei. Examinând hotărârile pronunțate în cauză, sub aspectele invocate de revizuentă, Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanței de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice.

Astfel, se constată că recurenta a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1206/F/2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1560/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând în drept dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen. Revizuirea, cale extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive, care conțin grave erori de fapt. În cazul privind descoperirea de fapte sau împrejurări noi, reglementat de art. 394 lit. a) C. proc. pen., revizuirea are menirea de a anula o hotărâre definitivă, care conține erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări necunoscute instanței și, deci, inexistente, în materialul probator de la dosar.

Din analiza textului de lege menționat, rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că: - trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; - faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Astfel, este necesar ca să fie "noi" faptele sau împrejurările invocate sau faptele probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în cauză. Pot fi considerate ca "noi" și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță la data soluționării cauzei, deși aceasta cunoștea "faptele probatorii". Nu pot fi considerate "probe noi", în sensul cerut de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.

Descoperirea faptelor sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către instanță. Pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz, este necesar ca faptele sau împrejurările "noi" să conducă la o soluție diametral opusă. În cauză, se constată că revizuenta P.L. a invocat ca "împrejurare nouă, necunoscută de instanță" faptul că nu ea este autoarea semnăturilor executate pe cererile de rambursare a T.V.A. ale SC M.C. SRL și SC C.21 P. SRL, depunând, în acest sens, un "raport de expertiză criminalistică grafologică extrajudiciară din 11 septembrie 2008". Ori, din actele și lucrările dosarului rezultă că revizuenta nu a fost condamnată pentru că a semnat aceste cereri, ci pentru că a întocmit, în fals, procesele-verbale de verificare, prin care propunea rambursarea unor sume cu titlu de T.V.A.

către diferite firme, împrejurare ce excede cauzei și care nu ar fi putut conduce la o soluție diametral opusă față de cea a cărei revizuire a solicitat-o. În consecință, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 C. proc. pen., îl va respinge ca atare. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta P.L. împotriva Deciziei penale nr. 43/A din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta revizuentă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2010.