ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2597/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1059 din 24 noiembrie

2009, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 433 alin. (3) C.

proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuenta P.L., care a fost obligată să plătească 150 RON cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Condamnata P.L. a

solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1206/F din 03 octombrie 2005,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 1560 din 07 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală.

Revizuenta a arătat

că înțelege să se prevaleze de cauza de revizuire de la art. 394 lit. a) C.

proc. pen., respectiv "o împrejurare care nu a fost cunoscută de instanță

la judecarea cauzei", în acest sens precizând că semnăturile executate pe

diferite documente considerate ca fiind întocmite în fals nu îi aparțin fiind

contrafăcute, fapt ce rezultă și dintr-un "Raport de expertiză

criminalistică grafologică extrajudiciară din 11 septembrie 2008".

În acest sens,

revizuenta a menționat că această probă este prin ea însăși suficientă pentru

ca instanța să admită în principiu cererea de revizuire și să dispună

rejudecarea cauzei.

Prin Sentința penală

nr. 1206/F din 03 octombrie 2005 Tribunalul București, secția I penală, a

achitat-o pe inculpată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.

323 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea încadrării

juridice din art. 215

1

alin. (1) și (2) cu art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 26 raportat la art. 215

1

alin. (1) și (2) cu art. 41 alin.

(2) în Legea nr. 345 din 01 iunie 2002 (legea T.V.A.-ului) și respectiv în art.

26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002, cu art. 13 C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata

P.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 C. pen. cu art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 26 din Legea nr. 345/2002 cu art. 13 C. pen., cu art.

41 alin. (2) și art. 249 C. pen. S-a constatat că inculpata a fost în arest

preventiv de la 03 noiembrie 2000 la 03 mai 2001.

Prin Decizia penală

nr. 261/A din 27 iulie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, în Dosarul nr. 300/3/2001 s-a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București, s-a desființat Sentința penală nr. 1206 din 03 octombrie

2005 a Tribunalului București, secția I penală, și rejudecând, în fond - în

ceea ce o privește pe inculpata P.L. la 4 ani închisoare pentru infracțiuni

prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit.

a), b), c) C. pen. Aceeași inculpată a fost condamnată la 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 36

din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 41 alin. (2) C.

pen.

În baza art. 1 din

Legea nr. 543/2002, s-a constatat grațiată pedeapsa aplicată.

S-au pus în vedere

inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.

S-a dedus prevenția

de la 03 noiembrie 2000 la 03 mai 2001.

În baza art. 11 pct.

2 lit. b) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus încetarea

procesului penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 C.

pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca efect al intervenirii

prescripției răspunderii penale.

S-a înlăturat

dispoziția privind achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 246 C. pen. (sub acest ultim aspect instanța de apel a

reținut că "în cazul inculpatei P.L., ca efect al aplicării principiilor

prevăzute de art. 317 C. proc. pen., privind obiectul judecății va înlătura

dispozițiile primei instanțe privind achitarea pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 249 C. pen., întrucât inculpata nu a fost trimisă în judecată

pentru o asemenea faptă și nici nu a operat o extindere a procesului penal

pentru o asemenea faptă").

Instanța de recurs -

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a pronunțat în dosarul

sus-menționat prin Decizia penală nr. 1560 din 07 mai 2008 - după cum urmează:

a admis recursurile declarate de recurenții inculpați D.I., I.E., B.E., P.L.

ș.a. împotriva Deciziei penale nr. 261/A din 27 iulie 2007 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

A casat decizia

penală atacată, numai cu privire la greșita condamnare a inculpaților pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen.

A înlăturat aplicarea

art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C.pen., și a descontopit pedepsele rezultante

aplicate acestor inculpați pentru infracțiunile prevăzute de art. 323 C. pen.

și art. 26 raportat la art. 36 din Legea nr. 345/2002 cu aplicarea art. 13 și

art. 41 alin. (2) C. pen., în pedepsele componente, pe care le repune în

individualitatea lor.

A menținut soluția achitării

inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.

proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., dispusă

față de acești recurenți inculpați prin Sentința penală nr. 1206/F din 03

octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

Tribunalul a apreciat

că nu există date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire a

hotărârii mai sus-menționate, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este un

remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în

hotărârile penale definitive.

Prin finalitatea sa

proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciară sub orice formă s-a produs:

achitarea neîntemeiată a unei persoane, care a săvârșit o faptă penală sau

condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penală.

Se constată că

revizuenta P.L. a invocat ca și împrejurare nouă, necunoscută de instanță,

faptul că nu ea este autoarea semnăturilor executate pe cererea de rambursare

de T.V.A. a SC M.C. SRL și cererea de rambursare SC C.21 P. SRL, depunând în

acest sens la dosar un raport de expertiză criminalistică grafică

extrajudiciară.

Cererea de revizuire

a condamnatei P.L. astfel motivată este inadmisibilă, întrucât, din examinarea

hotărârilor pronunțate în cele trei căi de atac, aceasta nu a fost condamnată

pentru că ar fi semnat cele două cereri de rambursare T.V.A., ci pentru că a

întocmit în fals procesele-verbale de verificare prin care propunea rambursarea

diferitelor sume cu titlul de T.V.A., respectiv pentru societățile SC O.C.C.I.

SRL, SC A.T. SRL, SC M.C. SRL, SC C.21 P. SRL (în date diferite), SC C.I.E.

SRL, SC N.C. SRL, SC S. SRL și altele, astfel încât dovedirea împrejurării că

nu condamnata P.L. a semnat două cereri de rambursare nu are relevanță asupra

stabilirii vinovăției sau nevinovăției acesteia în raport cu faptele ce i-au

fost imputate.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a formulat apel condamnata P.L., criticând-o pentru

netemeinicie cu susținerea că instanța de fond nu a depus diligențe în

elucidarea tuturor aspectelor invocate în condițiile în care nici procurorul nu

a efectuat o anchetă corespunzătoare.

Examinând sentința

atacată din perspectiva criticilor formulate, cât și din oficiu Curtea a

constatat că apelul revizuentei este nefondat.

Instanța de

condamnare a reținut că activitatea infracțională a revizuentei s-a

materializat prin faptul că a avizat cererile formulate de societăți comerciale

în condițiile în care aceste persoane juridice nu îndeplineau condițiile

rambursării T.V.A.-ului.

Prin urmare raportul

de expertiză extrajudiciară prin care se atestă că revizuenta nu a semnat

cererile de rambursare T.V.A. depuse de SC M.C. SRL și SC C.21 P. SRL este

complet lipsit de relevanță, astfel cum judicios a reținut și instanța de fond

nefiind apt a proba o împrejurare nouă în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, în

conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., prin

Decizia penală nr. 43 din 22 februarie 2010, a respins ca nefondat apelul

declarat de revizuenta P.L. împotriva Sentinței penale nr. 1059 din 24

noiembrie 2009 a Tribunalului București, secția I penală.

Apelanta a fost

obligată să plătească 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a formulat recurs condamnata P.L.

Prin motivele de

recurs, revizuenta a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul

greșitei respingeri a cererii sale, apreciind că sunt întrunite cerințele

prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Motivele de recurs au

fost menționate, pe larg, în partea introductivă a deciziei.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză, sub aspectele invocate de revizuentă, Înalta Curte

constată că recursul formulat nu este fondat, soluțiile instanței de fond și a

celei de apel fiind legale și temeinice.

Astfel, se constată

că recurenta a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 1206/F/2005 a

Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 1560/2008

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocând în drept dispozițiile art. 394

lit. a) C. proc. pen.

Revizuirea, cale

extraordinară de atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate

hotărârile judecătorești definitive, care conțin grave erori de fapt.

În cazul privind

descoperirea de fapte sau împrejurări noi, reglementat de art. 394 lit. a) C.

proc. pen., revizuirea are menirea de a anula o hotărâre definitivă, care

conține erori de fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte

sau împrejurări necunoscute instanței și, deci, inexistente, în materialul

probator de la dosar.

Din analiza textului

de lege menționat, rezultă că revizuirea întemeiată pe descoperirea de fapte

sau împrejurări noi este dublu condiționată, în sensul că:

- trebuie să fie

vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei;

- faptele sau

împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare.

Astfel, este necesar

ca să fie "noi" faptele sau împrejurările invocate sau faptele

probatorii și mijloacele de probă prin care acestea pot fi administrate în

cauză.

Pot fi considerate ca

"noi" și mijloacele de probă care nu au putut fi cunoscute de instanță

la data soluționării cauzei, deși aceasta cunoștea "faptele

probatorii". Nu pot fi considerate "probe noi", în sensul cerut

de lege, mijloacele de probă propuse în completarea dovezilor administrate.

Descoperirea faptelor

sau împrejurărilor noi trebuie corelată cu necunoașterea acestora de către

instanță.

Pentru

admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest caz, este necesar ca

faptele sau împrejurările "noi" să conducă la o soluție diametral

opusă.

În cauză, se constată

că revizuenta P.L. a invocat ca "împrejurare nouă, necunoscută de

instanță" faptul că nu ea este autoarea semnăturilor executate pe cererile

de rambursare a T.V.A. ale SC M.C. SRL și SC C.21 P. SRL, depunând, în acest

sens, un "raport de expertiză criminalistică grafologică extrajudiciară

din 11 septembrie 2008".

Ori, din actele și

lucrările dosarului rezultă că revizuenta nu a fost condamnată pentru că a

semnat aceste cereri, ci pentru că a întocmit, în fals, procesele-verbale de

verificare, prin care propunea rambursarea unor sume cu titlu de T.V.A. către

diferite firme, împrejurare ce excede cauzei și care nu ar fi putut conduce la

o soluție diametral opusă față de cea a cărei revizuire a solicitat-o.

În consecință, Înalta

Curte constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 C. proc. pen., îl va

respinge ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuenta P.L. împotriva Deciziei penale nr.

43/A din 22 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta

revizuentă la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 30 iunie 2010.