ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4260/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 787 din 12 martie 2008,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta R.M., în contradictoriu cu

pârâții Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și Ministerul Internelor

și Reformei Administrative, obligându-i pe aceștia din urmă la plata către

reclamantă a drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă

perioadei 2004-15 aprilie 2005, precum și a drepturilor bănești reprezentând

sporul de fidelitate de până la 20% aferent perioadei 1 ianuarie 2005-15

aprilie 2005

pe anul 2005, actualizate în

raport cu rata inflației, până la data plății

efective.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de judecată a reținut,

în esență, că exercițiul drepturilor solicitate a fost suspendat pentru

anul 2005, în ce privește sporul de

fidelitate, respectiv pentru anii

2004-2006, în ce privește prima de

vacanță, însă măsura suspendării nu poate avea ca efect decât amânarea punerii în

aplicare a dispozițiilor legale suspendate și, cum aceasta a încetat,

drepturile respective au devenit în prezent actuale, cuvenindu-se reclamantei

în temeiul art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003.

Împotriva acestei soluții, considerând-o

netemeinică și nelegală exclusiv cu privire la aspectul acordării drepturilor

bănești reprezentând sporul de fidelitate, a declarat recurs pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, arătând, în esență, că

aplicarea prevederilor legale referitoare la sporul de fidelitate a fost

suspendată pe anul 2005, astfel încât obligarea instituției recurente la plata

acestor drepturi s-a făcut cu încălcarea prevederilor imperative ale actelor

normative care au dispus suspendarea.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurent,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Într-adevăr

exercițiul dreptului la sporul de fidelitate, prevăzut în

favoarea

intimatei-reclamante de art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte

drepturi ale polițiștilor, a fost suspendat pentru anul 2005, prin dispozițiile

art. 2 din O.U.G. nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale

personalului Ministerului Administrației și Internelor.

Această măsură nu poate avea, însă, ca

efect decât amânarea punerii în aplicare a dispozițiilor legale suspendate și

că, odată încetată această măsură, dreptul respectiv a devenit actual.

Nu se poate

considera, deci, că suspendarea dreptului în perioada

respectivă

echivalează cu inexistența sa în cadrul aceleiași perioade, întrucât s-ar

încălca principiul constituțional ce garantează realizarea drepturilor

acordate.

Dacă s-ar

considera că dreptul respectiv nu a existat în perioada

pentru

care exercițiul său a fost suspendat, s-ar ajunge la situația, inadmisibilă,

potrivit căreia un drept prevăzut de lege să poată fi lipsit de conținut,

printr-o îngrădire nelegitimă a exercitării lui.

De aceea, respectarea principiului

încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor

adoptate, în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei

tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca

titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicați de a se bucura

efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege.

Pentru motivele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâtul

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței nr. 787 din

12 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2008.