ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3940/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta F.I.V.

a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

la plata sporului de fidelitate pe anul 2005 și a primei de concediu pentru

perioada 2004-2006, actualizată cu rata inflației la data plății.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat, în esență, că în calitate de funcționar public cu statut special, polițist

de frontieră în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, are

dreptul la sporul de fidelitate pentru anul 2005 și la prima de concediu pentru

perioada 2004-2006, în temeiul art. 6 și art. 37 alin. (2) din O.G. nr.

38/2003.

A mai arătat că plata acestor drepturi

a fost suspendată prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, în mod

nelegal, încălcându-se dispozițiile art. 53 din Constituția României.

Pârâtul a solicitat, prin întâmpinare,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 3208 din 6

decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a obligat pârâtul, Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră, la plata către reclamantă a sumelor

reprezentând primă de concediu pentru perioada 2004-2006 și a sporului de

fidelitate pe anul 2005, actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a

reținut că reclamanta, având calitatea de funcționar public cu statut special

și anume de polițist în cadrul autorității pârâte are dreptul la plata sporului

de fidelitate pentru anul 2005 și a primei de concediu pentru perioada

2004-2006, în temeiul art. 6 și art. 37 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003.

A apreciat că plata acestor drepturi

a fost nelegal suspendată prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs,

în termen legal, pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, pârâtul a

evidențiat actele normative în baza cărora s-au născut drepturile pretinse de

reclamantă, dispozițiile legale prin care drepturile în litigiu au fost

suspendate, apreciind că suspendarea a produs o restrângere temporară a acestor

drepturi. A învederat că întrucât nu există fonduri alocate prin legea

bugetului de stat pentru plata acestor categorii de cheltuieli, pârâtul este în

imposibilitate de punere în executare a hotărârii judecătorești .

A considerat că dispozițiile art. 6 din O.G.

nr. 38/2008 care reglementează sporul de fidelitate fiind suspendate, acestea

nu pot produce efecte juridice în intervalul 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2005.

Examinând actele și lucrările dosarului

în raport cu motivele de recurs formulat și din oficiu, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, din

considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează.

Reclamanta, în calitate de funcționar

public cu statut special, polițist în cadrul Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră, beneficiază, potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003 privind

salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, în raport cu perioada

desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică

și siguranță națională, de un spor de fidelitate în cuantum de până la 20% din

salariul de bază.

În același timp, reclamanta, prin art. 37

alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 are dreptul la o primă de concediu, la plecarea

în concediu, egală cu salariul de bază conferit pentru perioada de concediu.

Aplicarea acestor prevederi legale a fost

suspendată, dispozițiile referitoare la sporul de fidelitate prin art. 2 alin.

(1) din O.U.G. nr. 118/2004, iar cele relative la prima de concediu prin legile

bugetului de stat pentru anii 2004-2006.

Suspendarea aplicării dispozițiilor

legale prin care polițiștilor li s-au acordat drepturile bănești în discuție nu

produce efecte în ceea ce privește încetarea drepturilor acordate, acestea

existând în continuare, efectul suspendării vizând doar exercitarea drepturilor

pe perioada vizată.

Cu alte cuvinte, suspendarea exercițiului

drepturilor câștigate nu echivalează cu desființarea lor, atâta vreme cât prin

nici o dispoziție legală acestea nu au fost stinse ori nu s-a constatat

neconstituționalitatea textelor de lege care le-a conferit.

Față de aceste considerente, motivul de

recurs conform căruia în lipsa fondurilor alocate pentru plata drepturilor

pretinse, pârâtul ar fi în imposibilitate de a pune în executare hotărârea

judecătorească, nu are nici un fel de relevanță în ceea ce privește existența

și recunoașterea drepturilor aparținând reclamantei, astfel încât sentința

civilă atacată este legală și temeinică.

Astfel fiind, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr.

3208 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

noiembrie 2008.