ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4158/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 530

din 6 mai 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 29645/3/2007, în temeiul art. 208 alin. (1) C. pen., raportat la art.

99 și 109 C. pen., inculpatul minor M.V.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3

ani închisoare.

În temeiul art. 192 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 99 și art. 109 C. pen., același inculpat a fost

condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 174 alin. (1)

raportat la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 99 și 109 C. pen.,

inculpatul M.V.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 12 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 20 raportat la art.

174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. h) C. pen., raportat la art. 99

și 109 C. pen., același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani și 3

luni închisoare.

S-a constatat că

infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C.

pen., săvârșită de inculpatul M.V.M. la data de 29 septembrie 2004, pentru care

a fost condamnat prin sentința penală nr. 595 din 3 martie 2005 a Judecătoriei

Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 483 din 28 septembrie 2006 a

Tribunalului Galați este concurentă cu infracțiunile săvârșite de inculpat în

prezenta cauză.

În temeiul art. 85 C. pen.,

a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

stabilită prin sentința penală nr. 595 din 3 martie 2006 a Judecătoriei Galați.

Conform dispozițiilor art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 12 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 2 ani și 6

luni închisoare, în final 15 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen.,

a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Conform art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2007

până la zi.

Inculpatul a fost obligat la

plata despăgubirilor civile, în solidar cu părțile responsabile civilmente,

precum și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt.

În ziua de 9 decembrie 2005,

după orele 10,00, inculpatul minor M.V.M. (la acea dată avea 16 ani și 6 luni)

a pătruns pe ușa care nu era asigurată în locuința în care conviețuiau partea

vătămată B.F. și victima U.C.C., înarmat fiind cu un topor, de unde a sustras

mai multe obiecte de îmbrăcăminte, încălțăminte și parfumuri, pe care le-a pus

într-o geantă, găsită la locul faptei. După ce a transportat geanta într-o vilă

din apropiere, aflată în construcție, a revenit în locuința respectivă și a

așteptat, înarmat cu toporul, ore în șir venirea acasă a părții vătămate B.F.,

pe care voia să se răzbune că l-a pârât șefului său că bea pe datorie la

magazinul la care aceasta vindea.

În jurul orelor 19,30

–

19,45, victima U.C.C. a venit acasă și încercând să aprindă lumina a constatat

că aceasta nu se aprinde (inculpatul deșurubase becurile). În momentul în care

a ajuns în camera în care se afla inculpatul, acesta i-a aplicat o lovitură cu

toporul în cap, doborându-l, iar când a încercat să se ridice a mai primit o

lovitură, care i-a fost fatală. Inculpatul a tras corpul victimei din dreptul

ușii, după care a intenționat să părăsească locul faptei, dar n-a făcut-o

întrucât l-a observat pe fratele victimei U.S. venind.

Acesta, văzând că nu este

lumină în locuință, a folosit o brichetă și s-a deplasat până în camera în care

s-a refugiat inculpatul, unde la un moment dat a fost lovit cu toporul de către

acesta. Speriată, partea vătămată U.S. a fugit din locuință, iar în urma lui a

plecat și inculpatul.

Prin decizia penală nr. 210/

A din 24 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 29645/3/2007, al Curții de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii

instanței de fond.

Împotriva deciziei,

inculpatul a declarat recurs, solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu,

reindividualizarea pedepsei, pe care o consideră prea aspră, în raport cu

persoana sa.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul

este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C.

pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de

reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

În speța de față, instanțele

au efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului atât sub

aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare,

fiind respectate criteriile generale arătate mai sus.

A proceda în sensul

reducerii pedepsei, așa cum a solicitat inculpatul M.V.M., ar însemna ca

pedeapsa să nu-și mai atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen., ceea ce

evident nu este în spiritul legii.

Inculpatul a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de grave, ce vizează

integritatea fizică și viața persoanei.

Condițiile concrete în care

au fost săvârșite infracțiunile, atitudinea inculpatului după agresiune conferă

faptelor un grad deosebit de ridicat de periculozitate socială, atât prin

urmările directe, traumatizante asupra victimelor, cât și prin sentimentul de

insecuritate difuzat în masa cetățenilor.

În atare situație, a reduce

pedeapsa pentru autorul unor asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit,

ar echivala cu încurajarea tacită a lui și a altora la săvârșirea unor fapte

similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a

justiției.

Așa fiind, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.V.M.

În conformitate cu

dispozițiile art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reținerii și arestării preventive de

la 20 mai 2007 la 15 decembrie 2008.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul M.V.M., împotriva deciziei penale nr. 210/ A

din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 20 mai 2007 la 15

decembrie 2008.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 decembrie 2008.