ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4066/2007
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4066/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra
recursurilor de față;
Recurentele
R.C.C.C., în nume propriu și în numele celor 53 de cooperative de credit
afiliate, C.C.C. Brăila, Moldova - C.C. Iași, Moldova C.C. Galați, Teleajenul C.C.
Blejoi, C.C.C. Curtea de Argeș, V.R. - C.C. Tecuci, Barcău C.C. Marghita, C.C.C.
Huedin, Creditul de Vest - C.C. Oradea, C.C.C. Pitești, Napoca - C.C. Cluj
Napoca și S. C.C. Teiuș au formulat recurs împotriva hotărârii nr. 2 din 2
februarie 2006 a Consiliului de administrație al B.N.R., precum și împotriva
hotărârii nr. 26 din 30 noiembrie 2005 a B.N.R., prin care s-au respins cererea
de autorizare a funcționării R.C.C.C. și a
cooperativelor
de credit afiliate și contestațiile formulate împotriva
primei hotărâri.
Recurentele au
solicitat anularea celor două hotărâri contestate și obligarea intimatei să
emită o nouă hotărâre, prin care să admită cererea de autorizare a
funcționării, motivând că au îndeplinit condițiile legale de capitalizare
pentru sfârșitul lunii precedente depunerii cererii de autorizare și au
prezentat argumentele de natură economică și de ordin formal-juridic privind
încadrarea lor în dispozițiile legale referitoare la capitalul minim, fondurile
proprii și celelalte norme emise în aplicarea O.U.G. nr. 97/2000 și a Legii nr.
58/ 1998 privind activitatea bancară.
Referitor la
cerințele de capitalizare impuse de normele
bancare,
recurentele au arătat că au fost respectate la data cererii de
autorizare
și ulterior, nivelul capitalizării s-a îmbunătățit în
permanență, ajungând la 31 decembrie 2005 la maximum prevăzut de lege,
ceea
ce dovedește capacitatea grupului recurentelor de a realiza obiectivul de bază
și anume, întrajutorarea membrilor cooperatori din toată tara.
Argumentând din punct
de vedere economic cererea lor, recurentele au susținut că hotărârile intimatei
nu s-au întemeiat pe actele de control ale B.N.R. și pe studiul de fezabilitate
care confirmă că dispun de condițiile necesare pentru a desfășura o activitate
eficientă și durabilă, atât în privința datelor obiective
(nivel
de capitalizare, calitate a portofoliului de credite, rezultate financiare,
nivel al solvabilității) cât și în privința datelor subiective (plan de
afaceri, reglementări interne, resurse umane disponibile).
Din punct de
vedere formal-juridic, s-a susținut că hotărârile intimatei conțin erori de
interpretare a normelor legale sau cu privire la documentațiile depuse pentru
autorizare, în sensul că nu au fost luate în considerare înscrisurile depuse
după adoptarea hotărârii ori au fost considerate ca esențiale o serie de
omisiuni neintenționate în curriculum vitae depuse de conducătorii
cooperativelor.
Intimata B.N.R.
a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate,
motivând că recurentele nu au formulat critici asupra motivelor pentru care
le-a fost respinsă cererea de autorizare, analizând normele și reglementările
emise cu privire la activitatea organizațiilor cooperatiste de credit.
In interesul
recurentelor au formulat cereri de intervenție accesorii V.R. - C.C. Tecuci și P.C.
- C.C. Ploiești, solicitând anularea celor două hotărâri emise de intimată și
emiterea unei hotărâri de admitere a cererii de autorizare.
Cererile de
intervenție au fost admise în principiu în ședința publică de la 21 februarie 2007
și la aceeași dată s-a precizat că V.R. - C.C. Tecuci a renunțat la judecata
recursului declarat.
Analizând actele
și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile și
cererile de intervenție pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr.26
din 30 noiembrie 2005, B.N.R. a respins cererea de autorizare a funcționării
R.C.C.C. și a 48 de cooperative în baza art. 145 lit. a) și b) din O.U.G. nr.97/2000,
completată și modificată prin Legea nr. 200/2000 și Legea nr. 122/2004 și a
normelor și reglementărilor emise de B.N.R, iar autorizarea a 6 cooperative de
credit a fost respinsă pentru neîndeplinirea prevederilor art. 6 din O.U.G. nr.
97/ 2000.
Contestațiile
formulate împotriva acestei hotărâri de R.C.C.C., în nume propriu și în numele
celor 53 de cooperative afiliate, de Moldova - C.C. Galați, Teleajenul - C.C. Blejoi,
Concordia - C.C. Brăila, Moldova - C.C. Iași au fost respinse de Consiliul de
administrație al B.N.R. prin hotărârea nr. 2 din 22 februarie 2006.
Motivele de
nelegalitate invocate de recurente cu privire la cele două hotărâri emise de
intimată sunt neîntemeiate, întrucât au fost respectate prevederile legale
referitoare la soluționarea cererilor de autorizare și a contestațiilor
formulate în baza art. 149 alin. (l) din Legea nr. 58/1998, republicată.
Din documentațiile întocmite
pentru adoptarea hotărârilor contestate rezultă că proiectul de autorizare a
cooperativelor recurente a fost analizat și evaluat atât pe bază individuală,
cât și colectivă, avându-se în vedere aspectele de legalitate și considerentele
de oportunitate referitoare la capacitatea cooperativelor de credit, a casei
centrale și a rețelei de a desfășura activitatea de creditare.
Susținerile
recurentelor privind îndeplinirea condițiilor legale de capitalizare pentru
sfârșitul lunii precedente depunerii cererii de autorizare, 30 aprilie 2005
sunt nefondate, întrucât actele încheiate cu
ocazia verificărilor efectuate la sediul
cooperativelor de credit din rețea, semnate și de către reprezentanții legali
ai acestora, dovedesc numeroase situații în care calculul fondurilor proprii
ale cooperativelor respective a fost refăcut de inspectori, rezultând niveluri
diminuate față de cele stabilite de cooperative.
Astfel, s-a
constatat că în cazul unor cooperative s-a înregistrat un nivel al fondurilor
proprii sub limita legală de 3 miliarde lei, stabilită la art. 7 alin. (l) din
Norma B.N.R. nr. 13/2002, iar la data de 30 aprilie 2005 un număr de 9
cooperative de credit se aflau în situația de a încălca cerințele legale
privind nivelul minim al fondurilor proprii.
Potrivit
art. II alin. (4) și alin. (7) lit. g) din O.U.G.
nr. 97/2000, capitalul și fondurile proprii,
calculate pentru sfârșitul lunii precedente datei depunerii cererii de
autorizare, atât la nivelul casei centrale și al
fiecărei cooperative de
credit afiliate, cât și al rețelei, trebuie să
se situeze cel puțin la nivelurile prevăzute de reglementările B.N.R. pentru
organizațiile
cooperatiste de credit, niveluri ce trebuie
respectate și pe parcursul procesului de autorizare.
In consecință,
cererile de autorizare ale recurentelor au fost
corect respinse pentru neîndeplinirea prevederilor art. 145 lit. b) din
O.U.G. nr. 97/2000 și art. 7 alin. (l) din Norma B.N.R. nr. 13/2002.
Apărările
recurentelor privind întocmirea și depunerea documentației de autorizare în
conformitate cu dispozițiile art. 145 lit. a) din O.U.G. nr. 97/2000 sunt de
asemenea nefondate, întrucât studiul de
fezabilitate nu corespunde
Normei B.N.R. nr. 7/2004, în condițiile în
care previziunile făcute nu au fost susținute de situația existentă și
confirmată cu ocazia verificărilor întreprinde la sediul cooperativelor din
rețea.
Conform art. II
parag. 7 lit. d) din O.U.G. nr. 97/2000, astfel cum a fost modificată și
completată prin Legea nr. 122/2002, din studiul de fezabilitate trebuie să
rezulte îndeplinirea cerințelor legale, precum și capacitatea rețelei de a
funcționa în scopul pentru care s-a înființat, cu respectarea cerințelor prudențiale
aplicabile caselor centrale, printre care și cerința prevăzută în art. 171 din
actul normativ sus menționat cu privire la menținerea unui nivel minim al
capitalului, potrivit
reglementărilor
B.N.R., respectiv Norma nr. 13/2002, modificată și
completată prin Norma
nr. 8/2004.
Argumentul economic
invocat de recurente că funcționarea casei centrale și a cooperativelor de
credit afiliate răspunde unei nevoi reale a pieței financiare din România,
adresându-se persoanelor cu venituri mici și mijlocii preponderent din mediul
rural a fost corect respins de intimată față de informațiile cuprinse la pct. 2.2.1.1.
din studiul de fezabilitate și din care rezultă că
rețeaua se adresează în egală măsură mediului urban și celui rural-
preorășenesc.
Susținerea recurentelor
că intimata a săvârșit un abuz de
drept
prin aplicarea reglementărilor bancare, care nu erau incidente
cererilor
de autorizare, va fi respinsă ca nefondată, întrucât activitatea bancară este
supusă aceleiași legislații, indiferent dacă este desfășurată de bănci,
organizații cooperatiste de credit sau alte instituții de credit.
In art. 2 lit.
k) din O.U.G. nr. 97/2000 s-a prevăzut expres că activitatea bancară permisă
desfășurării activității organizațiilor cooperatiste de credit este
supusă prevederilor Legii nr. 58/1998 și reglementărilor B.N.R.
În aplicarea
legii speciale, O.U.G. nr. 97/2000, aprobată prin Legea nr. 200/2000,
modificată prin Legea nr. 122/2004, B.N.R. a
emis
norme și reglementări de aplicare privind autorizarea organizațiilor cooperatiste
de credit privit capitalul minim, fondurile proprii, clasificarea creditelor,
constituirea, regularizarea
și utilizarea
provizioanelor specifice de risc de credit, precum și cu
privire la
autorizarea organizațiilor cooperației de credit și a organizațiilor
cooperatiste de credit.
In
consecință, cererile de autorizare au fost corect soluționate
de intimată prin aplicarea dispozițiilor
Legii nr. 58/1998, ale Legii
nr. 122/2004
și ale normelor emise în aplicarea lor.
Prin înscrisurile
prezentate în recurs nu s-a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută
de intimată cu privire la neîndeplinirea condițiilor cumulative impuse de
normele bancare pentru capitalul minim, fondurile proprii, clasificarea
creditelor sau constituirea provizioanelor.
In raport de situația
astfel constatată, prin examinarea fiecărui înscris prezentat și prin analiza
detaliată a tuturor
obiecțiunilor și
apărărilor formulate de recurente, intimata a aplicat corect reglementările în
domeniu, constatând că nu sunt îndeplinite
cerințele legale pentru
admiterea cererii de autorizare.
Susținerile privind
remedierea pe parcursul procesului de autorizare a unora din deficiențele
semnalate vor fi respinse, întrucât cooperativele de credit și casa centrală au
obligația să
respecte cerințele legale pe
tot parcursul procesului de autorizare și
nerespectarea acestora
constituie motiv de respingere a cererii de autorizare.
Față de
considerentele expuse, constatând că nu există motive de anulare a hotărârilor
contestate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate și, pe cale de
consecință, vor fi respinse și
cererile de
intervenție formulate în interesul recurentelor, urmând a se lua act de
renunțarea la judecarea recursului declarat de V.R.
- C.C. Tecuci.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge
recursurile declarate de R.C.C.C. Baia Mare în nume propriu cât și în numele
celor 53 de cooperative afiliate, precum și recursurile formulate de C.C.C. Brăila,
C.C.C. Pitești, Creditul de Vest - C.C. Oradea, C.C.C. Huedin, Barcău C.C.
Marghita Bihor, V.R. - C.C.
Tecuci, C.C.C.
Curtea de Argeș, Moldova - C.C. Iași, S.C.C. Teiuș - Alba, T.C.C. Blejoi,
Napoca - C.C. Cluj Napoca, Moldova C.C. Galați, împotriva hotărârii nr. 2 din 2
februarie 2006 și a hotărârii nr. 26 din 30 noiembrie 2005 ale Consiliului de
administrație al B.N.R., ca nefondate,
precum
și cererile de intervenție formulate în interesul recurentelor
de V.C.C. Tecuci și de P.C.C.C. Ploiești.
Ia act de
renunțarea la judecata recursului declarat de V.R. - C.C. Tecuci împotriva
acelorași hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie
2007.