ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.10.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4066/2007

HOTĂRÂRE
24.10.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4066/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursurilor de față;

Recurentele

R.C.C.C., în nume propriu și în numele celor 53 de cooperative de credit

afiliate, C.C.C. Brăila, Moldova - C.C. Iași, Moldova C.C. Galați, Teleajenul C.C.

Blejoi, C.C.C. Curtea de Argeș, V.R. - C.C. Tecuci, Barcău C.C. Marghita, C.C.C.

Huedin, Creditul de Vest - C.C. Oradea, C.C.C. Pitești, Napoca - C.C. Cluj

Napoca și S. C.C. Teiuș au formulat recurs împotriva hotărârii nr. 2 din 2

februarie 2006 a Consiliului de administrație al B.N.R., precum și împotriva

hotărârii nr. 26 din 30 noiembrie 2005 a B.N.R., prin care s-au respins cererea

de autorizare a funcționării R.C.C.C. și a

cooperativelor

de credit afiliate și contestațiile formulate împotriva

primei hotărâri.

Recurentele au

solicitat anularea celor două hotărâri contestate și obligarea intimatei să

emită o nouă hotărâre, prin care să admită cererea de autorizare a

funcționării, motivând că au îndeplinit condițiile legale de capitalizare

pentru sfârșitul lunii precedente depunerii cererii de autorizare și au

prezentat argumentele de natură economică și de ordin formal-juridic privind

încadrarea lor în dispozițiile legale referitoare la capitalul minim, fondurile

proprii și celelalte norme emise în aplicarea O.U.G. nr. 97/2000 și a Legii nr.

58/ 1998 privind activitatea bancară.

Referitor la

cerințele de capitalizare impuse de normele

bancare,

recurentele au arătat că au fost respectate la data cererii de

autorizare

și ulterior, nivelul capitalizării s-a îmbunătățit în

permanență, ajungând la 31 decembrie 2005 la maximum prevăzut de lege,

ceea

ce dovedește capacitatea grupului recurentelor de a realiza obiectivul de bază

și anume, întrajutorarea membrilor cooperatori din toată tara.

Argumentând din punct

de vedere economic cererea lor, recurentele au susținut că hotărârile intimatei

nu s-au întemeiat pe actele de control ale B.N.R. și pe studiul de fezabilitate

care confirmă că dispun de condițiile necesare pentru a desfășura o activitate

eficientă și durabilă, atât în privința datelor obiective

(nivel

de capitalizare, calitate a portofoliului de credite, rezultate financiare,

nivel al solvabilității) cât și în privința datelor subiective (plan de

afaceri, reglementări interne, resurse umane disponibile).

Din punct de

vedere formal-juridic, s-a susținut că hotărârile intimatei conțin erori de

interpretare a normelor legale sau cu privire la documentațiile depuse pentru

autorizare, în sensul că nu au fost luate în considerare înscrisurile depuse

după adoptarea hotărârii ori au fost considerate ca esențiale o serie de

omisiuni neintenționate în curriculum vitae depuse de conducătorii

cooperativelor.

Intimata B.N.R.

a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate,

motivând că recurentele nu au formulat critici asupra motivelor pentru care

le-a fost respinsă cererea de autorizare, analizând normele și reglementările

emise cu privire la activitatea organizațiilor cooperatiste de credit.

In interesul

recurentelor au formulat cereri de intervenție accesorii V.R. - C.C. Tecuci și P.C.

- C.C. Ploiești, solicitând anularea celor două hotărâri emise de intimată și

emiterea unei hotărâri de admitere a cererii de autorizare.

Cererile de

intervenție au fost admise în principiu în ședința publică de la 21 februarie 2007

și la aceeași dată s-a precizat că V.R. - C.C. Tecuci a renunțat la judecata

recursului declarat.

Analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile și

cererile de intervenție pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea nr.26

din 30 noiembrie 2005, B.N.R. a respins cererea de autorizare a funcționării

R.C.C.C. și a 48 de cooperative în baza art. 145 lit. a) și b) din O.U.G. nr.97/2000,

completată și modificată prin Legea nr. 200/2000 și Legea nr. 122/2004 și a

normelor și reglementărilor emise de B.N.R, iar autorizarea a 6 cooperative de

credit a fost respinsă pentru neîndeplinirea prevederilor art. 6 din O.U.G. nr.

97/ 2000.

Contestațiile

formulate împotriva acestei hotărâri de R.C.C.C., în nume propriu și în numele

celor 53 de cooperative afiliate, de Moldova - C.C. Galați, Teleajenul - C.C. Blejoi,

Concordia - C.C. Brăila, Moldova - C.C. Iași au fost respinse de Consiliul de

administrație al B.N.R. prin hotărârea nr. 2 din 22 februarie 2006.

Motivele de

nelegalitate invocate de recurente cu privire la cele două hotărâri emise de

intimată sunt neîntemeiate, întrucât au fost respectate prevederile legale

referitoare la soluționarea cererilor de autorizare și a contestațiilor

formulate în baza art. 149 alin. (l) din Legea nr. 58/1998, republicată.

Din documentațiile întocmite

pentru adoptarea hotărârilor contestate rezultă că proiectul de autorizare a

cooperativelor recurente a fost analizat și evaluat atât pe bază individuală,

cât și colectivă, avându-se în vedere aspectele de legalitate și considerentele

de oportunitate referitoare la capacitatea cooperativelor de credit, a casei

centrale și a rețelei de a desfășura activitatea de creditare.

Susținerile

recurentelor privind îndeplinirea condițiilor legale de capitalizare pentru

sfârșitul lunii precedente depunerii cererii de autorizare, 30 aprilie 2005

sunt nefondate, întrucât actele încheiate cu

ocazia verificărilor efectuate la sediul

cooperativelor de credit din rețea, semnate și de către reprezentanții legali

ai acestora, dovedesc numeroase situații în care calculul fondurilor proprii

ale cooperativelor respective a fost refăcut de inspectori, rezultând niveluri

diminuate față de cele stabilite de cooperative.

Astfel, s-a

constatat că în cazul unor cooperative s-a înregistrat un nivel al fondurilor

proprii sub limita legală de 3 miliarde lei, stabilită la art. 7 alin. (l) din

Norma B.N.R. nr. 13/2002, iar la data de 30 aprilie 2005 un număr de 9

cooperative de credit se aflau în situația de a încălca cerințele legale

privind nivelul minim al fondurilor proprii.

Potrivit

art. II alin. (4) și alin. (7) lit. g) din O.U.G.

nr. 97/2000, capitalul și fondurile proprii,

calculate pentru sfârșitul lunii precedente datei depunerii cererii de

autorizare, atât la nivelul casei centrale și al

fiecărei cooperative de

credit afiliate, cât și al rețelei, trebuie să

se situeze cel puțin la nivelurile prevăzute de reglementările B.N.R. pentru

organizațiile

cooperatiste de credit, niveluri ce trebuie

respectate și pe parcursul procesului de autorizare.

In consecință,

cererile de autorizare ale recurentelor au fost

corect respinse pentru neîndeplinirea prevederilor art. 145 lit. b) din

O.U.G. nr. 97/2000 și art. 7 alin. (l) din Norma B.N.R. nr. 13/2002.

Apărările

recurentelor privind întocmirea și depunerea documentației de autorizare în

conformitate cu dispozițiile art. 145 lit. a) din O.U.G. nr. 97/2000 sunt de

asemenea nefondate, întrucât studiul de

fezabilitate nu corespunde

Normei B.N.R. nr. 7/2004, în condițiile în

care previziunile făcute nu au fost susținute de situația existentă și

confirmată cu ocazia verificărilor întreprinde la sediul cooperativelor din

rețea.

Conform art. II

parag. 7 lit. d) din O.U.G. nr. 97/2000, astfel cum a fost modificată și

completată prin Legea nr. 122/2002, din studiul de fezabilitate trebuie să

rezulte îndeplinirea cerințelor legale, precum și capacitatea rețelei de a

funcționa în scopul pentru care s-a înființat, cu respectarea cerințelor prudențiale

aplicabile caselor centrale, printre care și cerința prevăzută în art. 171 din

actul normativ sus menționat cu privire la menținerea unui nivel minim al

capitalului, potrivit

reglementărilor

B.N.R., respectiv Norma nr. 13/2002, modificată și

completată prin Norma

nr. 8/2004.

Argumentul economic

invocat de recurente că funcționarea casei centrale și a cooperativelor de

credit afiliate răspunde unei nevoi reale a pieței financiare din România,

adresându-se persoanelor cu venituri mici și mijlocii preponderent din mediul

rural a fost corect respins de intimată față de informațiile cuprinse la pct. 2.2.1.1.

din studiul de fezabilitate și din care rezultă că

rețeaua se adresează în egală măsură mediului urban și celui rural-

preorășenesc.

Susținerea recurentelor

că intimata a săvârșit un abuz de

drept

prin aplicarea reglementărilor bancare, care nu erau incidente

cererilor

de autorizare, va fi respinsă ca nefondată, întrucât activitatea bancară este

supusă aceleiași legislații, indiferent dacă este desfășurată de bănci,

organizații cooperatiste de credit sau alte instituții de credit.

In art. 2 lit.

k) din O.U.G. nr. 97/2000 s-a prevăzut expres că activitatea bancară permisă

desfășurării activității organizațiilor cooperatiste de credit este

supusă prevederilor Legii nr. 58/1998 și reglementărilor B.N.R.

În aplicarea

legii speciale, O.U.G. nr. 97/2000, aprobată prin Legea nr. 200/2000,

modificată prin Legea nr. 122/2004, B.N.R. a

emis

norme și reglementări de aplicare privind autorizarea organizațiilor cooperatiste

de credit privit capitalul minim, fondurile proprii, clasificarea creditelor,

constituirea, regularizarea

și utilizarea

provizioanelor specifice de risc de credit, precum și cu

privire la

autorizarea organizațiilor cooperației de credit și a organizațiilor

cooperatiste de credit.

In

consecință, cererile de autorizare au fost corect soluționate

de intimată prin aplicarea dispozițiilor

Legii nr. 58/1998, ale Legii

nr. 122/2004

și ale normelor emise în aplicarea lor.

Prin înscrisurile

prezentate în recurs nu s-a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută

de intimată cu privire la neîndeplinirea condițiilor cumulative impuse de

normele bancare pentru capitalul minim, fondurile proprii, clasificarea

creditelor sau constituirea provizioanelor.

In raport de situația

astfel constatată, prin examinarea fiecărui înscris prezentat și prin analiza

detaliată a tuturor

obiecțiunilor și

apărărilor formulate de recurente, intimata a aplicat corect reglementările în

domeniu, constatând că nu sunt îndeplinite

cerințele legale pentru

admiterea cererii de autorizare.

Susținerile privind

remedierea pe parcursul procesului de autorizare a unora din deficiențele

semnalate vor fi respinse, întrucât cooperativele de credit și casa centrală au

obligația să

respecte cerințele legale pe

tot parcursul procesului de autorizare și

nerespectarea acestora

constituie motiv de respingere a cererii de autorizare.

Față de

considerentele expuse, constatând că nu există motive de anulare a hotărârilor

contestate, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate și, pe cale de

consecință, vor fi respinse și

cererile de

intervenție formulate în interesul recurentelor, urmând a se lua act de

renunțarea la judecarea recursului declarat de V.R.

- C.C. Tecuci.

ÎN

D

Respinge

recursurile declarate de R.C.C.C. Baia Mare în nume propriu cât și în numele

celor 53 de cooperative afiliate, precum și recursurile formulate de C.C.C. Brăila,

C.C.C. Pitești, Creditul de Vest - C.C. Oradea, C.C.C. Huedin, Barcău C.C.

Marghita Bihor, V.R. - C.C.

Tecuci, C.C.C.

Curtea de Argeș, Moldova - C.C. Iași, S.C.C. Teiuș - Alba, T.C.C. Blejoi,

Napoca - C.C. Cluj Napoca, Moldova C.C. Galați, împotriva hotărârii nr. 2 din 2

februarie 2006 și a hotărârii nr. 26 din 30 noiembrie 2005 ale Consiliului de

administrație al B.N.R., ca nefondate,

precum

și cererile de intervenție formulate în interesul recurentelor

de V.C.C. Tecuci și de P.C.C.C. Ploiești.

Ia act de

renunțarea la judecata recursului declarat de V.R. - C.C. Tecuci împotriva

acelorași hotărâri.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie

2007.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul declarat, C.C. P. Cluj Napoca, în contradictoriu cu Banca Națională a României, a solicitat anularea Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003, a C
ÎCCJ 2006-04-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1211/2006
studiilor de fezabilitate se consideră că atât organizațiile cooperatiste de credit, cât și rețeaua în ansamblul ei nu pot asigura realizarea obiectivelor propuse în condiții compatibile cu buna funcționare a acestora; actele constitutive a
ÎCCJ 2003-06-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6913/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul declarat împotriva Hotărârii nr. 5 a Băncii Naționale a României, din 3 aprilie 2003, precum și împotriva Hotărârii nr. 17 din 22 iulie 2003
ÎCCJ 2007-05-23
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2632/2007
guvernatorului B.N.R. nr. 31 din 16 iunie 2006, T.G., în calitate de președinte al C.C.S. Pașcani, a fost sancționat cu amendă în cuantum de 12.330 RON, reținându-se în sarcina acestuia că nu a respectat prevederile art. 18, art. 169, art.
ÎCCJ 2004-09-14
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6914/2004
atacate la această Curte, și de către recurentă, prin recursul de față, în baza dispozițiilor art. 202 alin. (2) din O.U.G. nr. 97/2000. Recurenta susține că Hotărârea nr. 17/2003 a fost emisă tardiv, peste termenul legal de 30 de zile, îns
Sursă