ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1804/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9712 din 8

noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC I.T. SRL București în contradictor cu

pârâta SC G.T. SRL București având ca obiect rezoluțiunea contractelor nr. 4.45-001

din 8 noiembrie 2004 și nr. 56.001 din 15 decembrie 2005, ca neîntemeiată.

Instanța de fond, în

pronunțarea soluției, a reținut că obligațiile asumate de părți prin cele două

contracte fiind corelative nu se poate reține că pârâta și-a neglijat culpabil

îndeplinirea obligațiilor asumate cât timp s-a dovedit că reclamanta nu și-a

respectat propriile obligații, aceasta, contrar celor stipulate în cele două

contracte, nesemnând nici ultima anexă pentru cantitatea, calitatea și prețul

convenite pentru ultima livrare, situație în care nu se poate aplica

sancțiunile prevăzute de art. 1020 – art. 1021 C. civ.

Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, prin decizia nr. 441 din 11 octombrie 2007, a respins apelul

declarat de reclamantă ca nefondat.

Substituind motivarea

instanței de fond, Curtea a constatat ca fiind dovedită în cauză neexecutarea

de către pârâtă a obligației de livrare a cantității de bumbac într-o cantitate

importantă și relevantă, aproximativ 3.400 tone, fapt ce reprezintă o încălcare

a convențiilor încheiate.

Reținând însă, ca întemeiată,

și apărarea intimatei în fața instanței de fond în sensul că livrarea

bumbacului se face după semnarea anexei pentru cantitatea, calitatea, prețul și

plata convenite de părți, și numai după predarea garanțiilor echivalente cu

valoarea consemnată în anexe conform pct. 7 din anexe, refuzul de livrare a

mărfii în condiții care reprezentau risc pentru vânzător apare justificat și

legitimează refuzul de executare a obligației pârâtei, Curtea lipsind de

relevanță probatorie răspunsul SC I.T. SRL la interogatoriul administrat în

apel prin care arată că obligația de garanție a plății succeda livrării,

afirmație fără suport în contracte.

Instanța de apel a apreciat

ca nerelevantă adresa nr. 32 din 1 martie 2006 emisă de reclamantă deoarece

aceasta nu reprezintă o obiecțiune a cumpărătorului cu privire la calitatea

mărfii ci doar reclamă modalitatea de stabilire a prețului bumbacului livrat

până la acel moment, fiind greșită analiza acesteia din perspectiva încălcării art.

12 din contract.

Nesancționarea cu

rezoluțiunea contractelor se justifica prin refuzul cumpărătorului de a emite

garanțiile de plată în favoarea vânzătorului care a determinat refuzul de

livrare a mărfii în condițiile contractului.

În contra deciziei

menționate a declarat recurs reclamanta SC I.T. SRL București pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în a căror dezvoltare arată

că:

- instanța de apel a făcut o

interpretare greșită a procesului verbal de conciliere din data de 27 aprilie 2006

cât și a contractelor de vânzare – cumpărare reținând nepredarea garanțiilor de

plată ca o neexecutare, pârâta motivându-și refuzul de executare pe existența

unor debite scadente neachitate de reclamantă, iar transferul proprietății

bunurilor s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 1295 și 1299 C. civ.,

reținându-se greșit că prin contract vânzătoarea nu s-a obligat să aibă marfă

pe stoc;

- prin decizia atacată,

instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ.,

fiind în sarcina pârâtei dovada nepredării garanțiilor;

- recurenta și-a respectat

integral obligațiile de plată asumate la termenele care au fost convenite iar

pârâta nu avea cum să solicite predarea unor garanții de plată deoarece nu avea

marfa pe stoc, instanța de apel considerând greșit că neexecutarea obligațiilor

de către pârâtă era legitimă;

- greșit a fost respinsă

cererea de suspendare a executării sentinței sub motiv că efectele acesteia se

întind până la pronunțarea deciziei deoarece cererea a privit suspendarea până

la rămânerea irevocabilă a sentinței.

Intimata SC G.T. SRL

București nu a depus întâmpinare la dosar.

Opinia Înaltei Curți.

critică este de observat că aceasta se încadrează în motivul prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., modificarea sau casarea se poate cere când instanța, interpretând

greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit

neîndoielnic al acestuia.

Or actul juridic dedus

judecății în cauza de față este contractul de vânzare – cumpărare iar nu

procesul verbal de conciliere care poate valora o probă în dosar, necenzurabilă

în recurs sub aspectul invocat.

interpretarea contractelor de vânzare – cumpărare, prin decizia atacată,

aceasta este una corectă, în sensul că, potrivit art. 7 din contract livrarea

bumbacului se făcea după semnarea anexei pentru cantitatea, calitatea, prețul

și plata convenite de părți și numai după predarea garanțiilor echivalente cu

valoarea consemnată în anexe, potrivit art. 4 din contract prețul fiind

variabil pe toată durata de valabilitate a contractului, el urmând să se

determine pe fiecare livrare în parte prin anexele la contract.

recurentă a prevederilor art. 1295 și 1299 C. civ., este irelevantă sub

aspectul existenței sau nu a obligației contractuale de a deține marfa pe stoc,

acestea reglementând momentul la care se transferă proprietatea de la vânzător

la cumpărător iar nu executarea obligației de predare.

la greșita aplicare a prevederilor art. 1169 nu se susține, deoarece obligația

de predare a garanțiilor fiind una contractuală, neexecutarea ei se prezumă

până la proba contrară și aceasta era în sarcina reclamantei.

Desigur că, la momentul

promovării acțiunii erau îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru

promovarea acțiunii și o dovadă în acest sens este faptul că acțiunea a fost

respinsă, ca neîntemeiată, de către instanța de fond, soluție menținută în

apel, iar nu ca inadmisibilă.

Cât privește însă dovada

îndeplinirii acestor condiții și aprecierea probelor, acestea sunt în

competența exclusivă a instanțelor de fond și apel, controlul instanței de

recurs fiind limitat prin art. 304 C. proc. civ., partea introductivă numai la

motivul de nelegalitate așa încât criticile recurentei care antamează

temeinicia hotărârii atacate nu pot fi analizate.

privire la soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii

tribunalului nu poate fi nici ea primită, pe de o parte, pentru că hotărârea în

speță nu era susceptibilă de executare, acțiunea fiind respinsă, iar pe de altă

parte, efectele suspendării se limitau la momentul pronunțării deciziei de

apel.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, în raport de

prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC I.T. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 441 din

11 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.