- Instanța
- Înalta Curte de Casație și Justiție (România) · Secția a II-a civilă
- Data
- 27 mai 2008
Decizia nr. 1804/2008 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 9712/2006 a Tribunalului București
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 9712 din 8 noiembrie 2006, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC I.T. SRL București în contradictor cu pârâta SC G.T. SRL București având ca obiect rezoluțiunea contractelor nr. 4.45-001 din 8 noiembrie 2004 și nr. 56.001 din 15 decembrie 2005, ca neîntemeiată. Instanța de fond, în pronunțarea soluției, a reținut că obligațiile asumate de părți prin cele două contracte fiind corelative nu se poate reține că pârâta și-a neglijat culpabil îndeplinirea obligațiilor asumate cât timp s-a dovedit că reclamanta nu și-a respectat propriile obligații, aceasta, contrar celor stipulate în cele două contracte, nesemnând nici ultima anexă pentru cantitatea, calitatea și prețul convenite pentru ultima livrare, situație în care nu se poate aplica sancțiunile prevăzute de art. 1020 – art. 1021 C. civ.
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 441 din 11 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă ca nefondat. Substituind motivarea instanței de fond, Curtea a constatat ca fiind dovedită în cauză neexecutarea de către pârâtă a obligației de livrare a cantității de bumbac într-o cantitate importantă și relevantă, aproximativ 3.400 tone, fapt ce reprezintă o încălcare a convențiilor încheiate. Reținând însă, ca întemeiată, și apărarea intimatei în fața instanței de fond în sensul că livrarea bumbacului se face după semnarea anexei pentru cantitatea, calitatea, prețul și plata convenite de părți, și numai după predarea garanțiilor echivalente cu valoarea consemnată în anexe conform pct. 7 din anexe, refuzul de livrare a mărfii în condiții care reprezentau risc pentru vânzător apare justificat și legitimează refuzul de executare a obligației pârâtei, Curtea lipsind de relevanță probatorie răspunsul SC I.T.
SRL la interogatoriul administrat în apel prin care arată că obligația de garanție a plății succeda livrării, afirmație fără suport în contracte. Instanța de apel a apreciat ca nerelevantă adresa nr. 32 din 1 martie 2006 emisă de reclamantă deoarece aceasta nu reprezintă o obiecțiune a cumpărătorului cu privire la calitatea mărfii ci doar reclamă modalitatea de stabilire a prețului bumbacului livrat până la acel moment, fiind greșită analiza acesteia din perspectiva încălcării art. 12 din contract. Nesancționarea cu rezoluțiunea contractelor se justifica prin refuzul cumpărătorului de a emite garanțiile de plată în favoarea vânzătorului care a determinat refuzul de livrare a mărfii în condițiile contractului.
În contra deciziei menționate a declarat recurs reclamanta SC I.T. SRL București pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.
civ., în a căror dezvoltare arată că: - instanța de apel a făcut o interpretare greșită a procesului verbal de conciliere din data de 27 aprilie 2006 cât și a contractelor de vânzare – cumpărare reținând nepredarea garanțiilor de plată ca o neexecutare, pârâta motivându-și refuzul de executare pe existența unor debite scadente neachitate de reclamantă, iar transferul proprietății bunurilor s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 1295 și 1299 C. civ., reținându-se greșit că prin contract vânzătoarea nu s-a obligat să aibă marfă pe stoc; - prin decizia atacată, instanța de apel a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ., fiind în sarcina pârâtei dovada nepredării garanțiilor; - recurenta și-a respectat integral obligațiile de plată asumate la termenele care au fost convenite iar pârâta nu avea cum să solicite predarea unor garanții de plată deoarece nu avea marfa pe stoc, instanța de apel considerând greșit că neexecutarea obligațiilor de către pârâtă era legitimă; - greșit a fost respinsă cererea de suspendare a executării sentinței sub motiv că efectele acesteia se întind până la pronunțarea deciziei deoarece cererea a privit suspendarea până la rămânerea irevocabilă a sentinței.
Intimata SC G.T. SRL București nu a depus întâmpinare la dosar. Opinia Înaltei Curți.
Cu privire la prima critică este de observat că aceasta se încadrează în motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea sau casarea se poate cere când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or actul juridic dedus judecății în cauza de față este contractul de vânzare – cumpărare iar nu procesul verbal de conciliere care poate valora o probă în dosar, necenzurabilă în recurs sub aspectul invocat.
Cât privește interpretarea contractelor de vânzare – cumpărare, prin decizia atacată, aceasta este una corectă, în sensul că, potrivit art. 7 din contract livrarea bumbacului se făcea după semnarea anexei pentru cantitatea, calitatea, prețul și plata convenite de părți și numai după predarea garanțiilor echivalente cu valoarea consemnată în anexe, potrivit art. 4 din contract prețul fiind variabil pe toată durata de valabilitate a contractului, el urmând să se determine pe fiecare livrare în parte prin anexele la contract.
Invocarea de către recurentă a prevederilor art. 1295 și 1299 C. civ., este irelevantă sub aspectul existenței sau nu a obligației contractuale de a deține marfa pe stoc, acestea reglementând momentul la care se transferă proprietatea de la vânzător la cumpărător iar nu executarea obligației de predare.
Nici critica cu privire la greșita aplicare a prevederilor art. 1169 nu se susține, deoarece obligația de predare a garanțiilor fiind una contractuală, neexecutarea ei se prezumă până la proba contrară și aceasta era în sarcina reclamantei. Desigur că, la momentul promovării acțiunii erau îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru promovarea acțiunii și o dovadă în acest sens este faptul că acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată, de către instanța de fond, soluție menținută în apel, iar nu ca inadmisibilă. Cât privește însă dovada îndeplinirii acestor condiții și aprecierea probelor, acestea sunt în competența exclusivă a instanțelor de fond și apel, controlul instanței de recurs fiind limitat prin art. 304 C. proc. civ., partea introductivă numai la motivul de nelegalitate așa încât criticile recurentei care antamează temeinicia hotărârii atacate nu pot fi analizate.
În sfârșit, critica cu privire la soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii tribunalului nu poate fi nici ea primită, pe de o parte, pentru că hotărârea în speță nu era susceptibilă de executare, acțiunea fiind respinsă, iar pe de altă parte, efectele suspendării se limitau la momentul pronunțării deciziei de apel. Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.T. SRL București împotriva deciziei comerciale nr. 441 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.