ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5409/2009

Asupra contestației în anulare de față; Prin decizia civilă nr. 5667 din 8 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost admis recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 663/A din 22 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie; a fost casată decizia recurată; a fost admis apelul declarat de A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 691 din 14 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă; a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că, păstrând celelalte dispoziții ale sentinței, a fost înlăturată mențiunea privind obligare a pârâtei A.V.A.S.

să emită o nouă dispoziție prin care să acorde reclamantelor despăgubiri bănești în cuantum de 3.452.828.839 lei ROL pentru bunurile naționalizate, constând în moară țărănească alcătuită din clădire și tren intravilan în suprafață de 2372,21 mp situat în comuna Plopii Slăvinești, sat Beciu, județul Teleorman și utilaje conform evaluărilor de expert tehnic M.V. Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii R.V.R., M.M.N. și S.V., arătând următoarele: - Contestatoarele au solicitat Fondului Proprietății de Stat (în prezent A.V.A.S.) să le acorde despăgubiri bănești în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 pentru imobilul moară țărănească compusă din clădire, parter și etaj, construită din cărămidă și acoperită cu tablă și țiglă și teren intravilan în suprafață de 2372,21 mp amplasat în comuna Plopii Slăvinești, județul Teleorman, tarlaua 35, parcela 431, însă prin decizia nr. 100 din 22 februarie 2005 emisă de A.V.A.S.

le-a fost respinsă cererea pe motiv că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate. Contestatoarele arată că această decizie este nelegală, deoarece au făcut dovada dreptului de proprietate, deoarece potrivit art. 22 1 din Legea nr. 247/2005, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. S-a formulat acțiune pentru anularea acestei dispoziții, iar prin sentința nr. 691 din 14 mai 2007 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost admisă contestația; a fost anulată decizia contestată și a fost obligată A.V.A.S.

că emită o nouă decizie cu despăgubiri în valoare de 3.452.828.839 lei ROL, sentință ce a fost menținută prin decizia civilă nr. 663/A din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta A.V.A.S., iar prin decizia civilă nr. 5667 din 8 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis recursul A.V.A.S., precum și apelul formulat de această pârâtă și a fost schimbată, în parte, sentința primei instanțe în sensul înlăturării obligației A.V.A.S. de a emite o nouă decizie pentru despăgubiri bănești. - Această din urmă decizie a fost atacată cu contestație în anulare, întrucât dezlegarea dată pricinii în recurs este rezultatul unei greșeli materiale care constă în faptul că, deși la dosarul cauzei există contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 963/2002 prin care SC S. SA a vândut imobilul în litigiu numitei P.T.F.

și deci SC S. SA nu este unitate deținătoare a imobilului, cu toate acestea, în mod greșit instanța de recurs a admis recursul și a înlăturat mențiunea privind obligare pârâtei A.V.A.S. de a emite o nouă dispoziție prin care să se acorde despăgubiri bănești, reținând că SC S. SA ar fi unitate deținătoare. În mod greșit instanța de recurs a reținut că, întrucât prin sentința civilă nr. 2841 din 14 octombrie 2000 a Tribunalului Teleorman s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 15 din 13 martie 2000 încheiat între A.V.A.S. și A.S.S., calitatea de unitate deținătoare revine SC S. SA și nu instituției implicate în privatizare, nefiind incidente prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Instanța de recurs nu a admis excepția lipsei calității procesuale a A.V.A.S.. - Contestatoarele solicită instanței ca, după admiterea contestației în anulare și anularea deciziei pronunțate de instanța de recurs, să rejudece recursul și să respingă ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. Analizând decizia contestată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare este nefondată, pentru considerentele ce urmează : - Din criticile formulate de către contestatoare, rezultă că acestea și-au întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ., invocând faptul că decizia pronunțată în recurs este nelegală, deoarece delegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, însă, așa-zisa greșeală materială este în fapt o eventuală greșeală de judecată, contestatoarele urmărind ca pe această cale să obțină o nouă soluționare, în fond, a pricinii, acest lucru nemaifiind posibil în calea de atac extraordinară a contestației în anulare. - De altfel, contestatoarele nici nu sunt vătămate în drepturile lor, deoarece nu este important a se stabili în contradictoriu cu cine au acestea dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, ci doar dacă au acest drept, pentru că, mai departe, calea de urmat în vederea obținerii în mod efectiv a drepturilor lor este cea prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Astfel, această procedură presupune o nouă evaluare a despăgubirilor ce se cuvin contestatoarelor-reclamante care va fi efectuată de către Comisia Centrală pentru Stabilire Despăgubirilor, acestea având posibilitatea, în cazul în care sunt nemulțumite de valoarea stabilită, să atace hotărârea Comisiei Centrale pentru Stabilire Despăgubirilor în fața instanței de contencios administrativ. Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte , în baza art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 5667 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii R.V.R., M.M.N. și S.V. împotriva deciziei nr. 5667 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 mai 2007.