ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1393/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 586/CA din 9 septembrie 2008, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.S.G., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, M.J.L.C., M.F.P., A.N.P.P. Codlea, respingând totodată excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâtul M.J.L.C., precum și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții Curtea de Apel Brașov, A.N.P. și M.F.P. prin D.G.F.P. a Județului Brașov.

Instanța a reținut că, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând spor de confidențialitate de până la 15%, începând cu anul 2004, până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii și pentru viitor, actualizarea acestor drepturi cu indicele de inflație și cu acordarea dobânzilor legale, precum și efectuarea cuvenitelor modificări în carnetul de muncă; s-a solicitat de asemenea obligarea pârâtului M.F.P. să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate.

S-a mai reținut că, prin cererea precizatoare depusă la fila 67 din dosar, reclamantul a înțeles să renunțe la solicitarea sporului confidențialitate aferent perioadei 01 ianuarie 2004 – 17 septembrie 2004. Cu privire la excepțiile invocate, în cauză, instanța a apreciat că în condițiile în care pretențiile reclamantului vizează perioada 17 septembrie 2004 – 16 martie 2006, când acesta a funcționat ca director al Penitenciarului Codlea și în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 75/2008, excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov nu este întemeiată. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții mai sus-menționați, instanța de fond a reținut că reclamantul este judecător al Curții de a pel, astfel că, în calitate de ultim angajator aceasta are sarcina să efectueze mențiunile cuvenite în privința drepturilor salariale solicitate, în carnetul de muncă al reclamantului, A.N.P.

are calitatea de for ierarhic superior al Penitenciarului Codlea și este ordonator secundar de credite pentru acest angajator, iar potrivit Legii nr. 500/2002 și H.G. nr. 208/2005, M.F.P. este singurul abilitat în domeniul stabilirii și rectificării bugetului de stat, având sarcina de a aloca fondurile necesare plății drepturilor salariale. Pe fondul cauzei instanța a apreciat că reclamantului nu-i sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, din instituțiile publice de apărare națională, O.G. nr. 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda acestora și ale Legii nr. 444/2006 de aprobare a ordonanței deoarece a încetat activitatea la Penitenciarul Codlea în data de 16 martie 2006, iar potrivit art. 15 din Constituția României și art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor.

Un alt argument reținut de instanță în sprijinul soluției date a fost că sporul de confidențialitate se acordă numai persoanelor care dețin aviz de securitate, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor legale mai sus menționate, iar în cauză nu s-a făcut dovada că reclamantul deține au asemenea aviz. S-a apreciat de asemenea că, în speță, nu sunt îndeplinite nici cerințele art. 2 din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, nefiind făcută dovada că alți salariați, care au aceeași calitate, sunt beneficiarii drepturilor ce se solicită. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B.S.G.

Prin încheierea de ședință din data de 11 noiembrie 2008, Curtea de Apel Brașov, secția contenciosului administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a trimis-o, spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că, obiectul cauzei reprezintă drepturi solicitate de reclamant, în calitate de magistrat detașat la Penitenciarul Codlea și în raport dispozițiile art. 2 pct. 3 din O.U.G. nr. 75/2008, derogatorii de la dispozițiile dreptului comun stipulat în art. 725 C. proc. civ., precum și față de excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov, invocată de intimatul Penitenciarului Codlea, competența de soluționare a recursului aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Primind spre soluționare cauza ce face obiectul Dosarului nr. 31/62/2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a dispus scoaterea de pe rol a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, și trimiterea acestuia la Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente: Pretențiile recurentului – reclamant B.S.G.

vizează perioada 17 septembrie 2004 – 16 martie 2006, când acesta a funcționat ca director al Penitenciarului de Maximă Siguranță Codlea, având calitatea de funcționar cu statut special, potrivit dispozițiilor Legii nr. 293/2004, privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P., iar în această calitate, litigiile ce derivă din raporturile sale de serviciu sunt de competența instanței de contencios administrativ, astfel cum dispun prevederile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind acte administrative emise de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunale, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalul administrativ fiscal se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Pe cale de consecință, recursul declarat de B.S.G. împotriva sentinței civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, urmează a fi soluționat de către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, cauza urmând a fi scoasă de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și trimisă acestei curți de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Scoate de pe rol recursul declarat de B.S.G. împotriva sentinței civile nr. 586/CA din 9 septembrie 2008 a Tribunalului Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, și trimite cauza la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2009.